POSTUL MARE este UN DAR DE LA DUMNEZEU, o perioadă de timp în care se cuvine să ne oprim pentru meditație, SĂ AVEM MOMENTE DE ÎNSINGURARE în care SĂ NE CITIM CANONUL PATIMEI, din CARTEA GROASĂ ȘI VECHE a CREDINȚEI NOASTRE, a TIMPULUI VIEȚII NOASTRE, a MISTERELOR DIN VIEȚILE NOASTRE. Se cuvine SĂ PLÂNGEM pentru timpul când am avut INIMA NEFRÂNTĂ și VIAȚA NESFÂNTĂ. Se cuvine să ajungem la LACRIMA care exprimă regretul și dorința după O VIAȚĂ CURATĂ, asemănătoare cu a ÎNGERILOR DIN CER, asemănătoare chiar cu a DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS. (poezie despre POSTUL MARE, primită azi de la pr. Iosif Z, căruia îi mulțumim frumos). Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!

Pr. prof. Ion Ciungu

 

 

https://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-content/uploads/2014/01/lacrimi-blog.jpg

 

https://www.facebook.com/photo?fbid=2901659449974546&set=a.711891222284724

 

acum, când fiecare însingurare/tăcere

își citește canonul patimei

din “cartea groasă și veche” a credinței,

timpului și misterelor toate

(parcă și mai “ascunse”

în gândul din spatele cuvintelor

și-n lacrima îngerelui),

caută la Cer,

plânge și își plânge

inima nefrântă și viața nesfântă

(timpul Postului Mare –

dar de lacrime curate și prescurate

peste zbaterea noastră,

din iubirea Cerului cu vremelnicia)

ca în vremea aceea lucrarea

profeților “mici”,

să surâdem zării și unor “chipuri”

numai de dorul nostru văzute,

ca un Don Quijote – El Christo lui Cervantes,

cel nebun de ideal

și care parcă voit lasă gloria să-i “fugă”

printre smerenie și vis.

 

........................................................................................................

Aici se încheie această poezie.

S-ar putea întâmpla să dorim să (re)vedem următoarele poezii:

 

A NE ALĂTURA LUCRĂRII FRUMOSULUI – HRISTOS A ÎNVIAT! (Sonetul CXXII, de pr. Iosif Z.)

 

VIAȚA ÎN PORTATIV TEANDRIC, ÎN REGULILE MISTERIOASE ALE FERICIRII ȘI PRIETENIEI – HRISTOS A ÎNVIAT! (Sonetul CXXIII, de pr. Iosif Z.)

 

ȘI TOTUȘI, EXCELSIOR, HRISTOS A ÎNVIAT! (Sonetul CXVI, de pr. Iosif Z. )

 

ESTE TIMPUL IERTĂRII, TIMPUL IUBIRII NELUMEȘTI, TIMPUL PENTRU MUGURI DE GÂND ȘI INIMĂ CURATE, TIMPUL MÂNTUIRII, TIMPUL COPILULUI CUMINTE AL CREDINȚEI, (versuri de Iosif Z, primite azi, 26 februarie 2023, în Duminica Iertării)

 

NOAPTE DE VIS, (poezie scrisă de preotul Iosif Zoica – Teiuș, publicată în volumul “Se stinge întunericul”, apărut la Alba-Iulia în 2021)

 

DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS ȘI FEMEIA SAMARINEANCĂ LA FÂNTÂNĂ (poezie-meditație, primită de la preotul Iosif, azi 17 mai 2020, când este Duminica Samarinencei; am publicat-o pe blog fără știrea lui)

VIS EVANGHELIC DE CREDINȚĂ MULTĂ CU RUGĂCIUNE ȘI POST (poezie primită ieri, 1 martie 2020, fără titlu, de la preotul Iosif; azi, 2 martie 2020, începe Postul Paștilor; o public fără știrea lui.)

 

LA ÎNCEPUT A FOST LINIȘTEA, poezie, (dedicată lui Ignatie-Ilie Trif), scrisă de preotul Iosif, de la care am primit-o azi, 4 februarie 2020, și am postat-o pe blog, fără știrea lui.

 
JOCUL VIEȚII, poezie, (dedicată lui Gherontie – preafericitul), scrisă de preotul Iosif, de la care am primit-o azi, 1 februarie, 2020, postată pe blog, fără știrea lui.