Pr. prof. Ion Ciungu
https://www.facebook.com/share/p/1ER6kM
eCiS/
https://www.facebook.com/share/p/1bszoY8L33/
Pr. prof. Ion Ciungu
https://www.facebook.com/share/p/1ER6kM
eCiS/
https://www.facebook.com/share/p/1bszoY8L33/
Pr. prof. Ion Ciungu
"Creștinii ortodocși
greci din Maaloula, Siria, au ridicat o cruce gigantică iluminată deasupra
satului creștin istoric, creând un simbol puternic al credinței și rezistenței
într-una dintre cele mai vechi comunități creștine din Orientul Mijlociu.
Așezată sus în Munții
Qalamoun, Maaloula este una dintre cele mai importante așezări creștine din
Siria și unul dintre puținele locuri din lume unde se vorbește în continuare
aramaica occidentală, limba asociată în mod tradițional cu Iisus Hristos. Satul
se află la aproximativ 65 de kilometri nord-est de Damasc, la o altitudine de
aproximativ 1.600 de metri.
Crucea iluminată stă ca
o expresie foarte vizibilă a identității creștine deasupra peisajului muntos.
În Maaloula, crucile sunt de mult timp o parte integrantă a caracterului
religios al satului, crucile iluminate fiind vizibile deasupra bisericilor și
mănăstirilor după căderea nopții.
Maaloula are o legătură
deosebit de puternică cu tradiția ortodoxă greacă. Satul găzduiește istorica
Mănăstire Ortodoxă Greacă Sfânta Tecla, administrată de Patriarhia Ortodoxă
Greacă a Antiohiei. Mănăstirea este construită în jurul grotei asociate cu
Sfânta Tecla și rămâne un important loc de pelerinaj creștin.
Ridicarea crucii are și
o semnificație istorică mai profundă pentru Maaloula. Satul sărbătorește în mod
tradițional Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci pe 14 septembrie, o sărbătoare
religioasă majoră în timpul căreia se adună comunitățile creștine, au loc
procesiuni și sunt expuse cruci mari pe dealurile din jur.
Populația creștină din
Maaloula a suferit tulburări enorme în timpul războiului civil din Siria. În
2013, orașul a fost cucerit de forțele rebele, în timp ce bisericile și
mănăstirile au suferit pagube extinse, iar numeroși locuitori au fost forțați
să fugă. Mănăstirea ortodoxă greacă Sfânta Tecla s-a numărat printre lăcașurile
religioase afectate, iar 13 călugărițe și trei asistente au fost răpite, fiind
eliberate ulterior.
În ciuda distrugerilor
și strămutării, creștinismul rămâne adânc înrădăcinat în Maaloula. Reportajele
recente au evidențiat eforturile locuitorilor de a-și reconstrui comunitatea,
de a-și păstra tradițiile religioase străvechi și de a menține limba aramaică
care a supraviețuit în regiune timp de secole.
Prin urmare, crucea
gigantică iluminată reprezintă mai mult decât un monument religios. Pentru
creștinii ortodocși greci din Maaloula, aceasta reprezintă o declarație că
credința, moștenirea și prezența creștină veche de secole continuă să dăinuie
în munții sirieni."
...
"Greek Orthodox Christians in Maaloula, Syria,
have raised a giant illuminated cross above the historic Christian village,
creating a powerful symbol of faith and resilience in one of the Middle East’s
oldest Christian communities.
Perched high in the Qalamoun Mountains, Maaloula is
one of Syria’s most important Christian settlements and one of the few places
in the world where Western Aramaic, the language traditionally associated with
Jesus Christ, continues to be spoken. The village lies approximately 65
kilometers northeast of Damascus at an elevation of around 1,600 meters.
The illuminated cross stands as a highly visible
expression of Christian identity above the mountainous landscape. In Maaloula,
crosses have long been an integral part of the village’s religious character,
with illuminated crosses visible above churches and monasteries after
nightfall.
Maaloula has a particularly strong connection to the
Greek Orthodox tradition. The village is home to the historic Greek Orthodox
Convent of Saint Thecla, administered by the Greek Orthodox Patriarchate of
Antioch. The monastery is built around the grotto associated with Saint Thecla
and remains an important Christian pilgrimage site.
The raising of the cross also carries a deeper
historical meaning for Maaloula. The village has traditionally celebrated the
Feast of the Exaltation of the Holy Cross on September 14, a major religious
celebration during which Christian communities gather, processions take place
and large crosses are displayed on the surrounding hills.
Maaloula’s Christian population has endured enormous
upheaval during Syria’s civil war. In 2013, the town was seized by rebel
forces, while churches and monasteries suffered extensive damage and numerous
residents were forced to flee. The Greek Orthodox Convent of Saint Thecla was
among the religious sites affected, and 13 nuns and three assistants were
kidnapped before later being released.
Despite the destruction and displacement, Christianity
remains deeply rooted in Maaloula. Recent reporting has highlighted efforts by
residents to rebuild their community, preserve their ancient religious
traditions and maintain the Aramaic language that has survived in the region
for centuries.
The giant illuminated cross therefore represents more
than a religious monument. For the Greek Orthodox Christians of Maaloula, it
stands as a declaration that their faith, heritage and centuries-old Christian
presence continue to endure in the Syrian mountains."
Pr. prof. Ion Ciungu
"În ziua pe care acum
o numim Vinerea Mare, s-a întâmplat ceva extraordinar la Ierusalim. Conform
Evangheliilor, Iisus a fost răstignit la ceasul al treilea (în jurul orei 9
dimineața, Marcu 15:25) și a murit la ceasul al nouălea - în jurul orei 15:00
(Matei 27:45-50; Marcu 15:33-37; Luca 23:44-46).
În acel moment precis,
întunericul a acoperit țara, Iisus a strigat: „S-a sfârșit” și Și-a dat duhul.
Perdeaua templului s-a rupt în două, pământul s-a cutremurat și istoria s-a
schimbat pentru totdeauna.
Dar de ce exact ora 3?
Aceasta nu a fost o oră întâmplătoare. Se alinia perfect cu orarul antic al lui
Dumnezeu pentru Paște.
Cronologia biblică a
răstignirii:
➡️9 dimineața (ora a treia): Iisus este pironit pe
cruce (Marcu 15:25).
➡️De la 12:00 la 15:00. (ora a șasea până la a noua):
Întunericul se lasă peste țară (Matei 27:45; Marcu 15:33; Luca 23:44).
➡️ora 15:00 (ora a noua): Iisus moare (Matei
27:46-50; Marcu 15:34-37).
Această oră a noua -
ora 15:00 - are o semnificație profundă, deoarece era chiar momentul în care
mieii de Paște erau sacrificați în Templu.
În secolul I, tradiția
iudaică și înregistrările istorice arată că mieii de Paște erau sacrificați în
curțile Templului în după-amiaza zilei de 14 Nisan (ziua de pregătire pentru
Paște).
Mișna (Pesachim 5:1)
descrie procesul care începe după jertfa zilnică de după-amiază (Tamid), în
jurul mijlocului după-amiezii.
Istoricul Flavius
Josephus consemnează că în timpul Paștelui, mieii erau sacrificați „de la ora
a noua până la ora a unsprezecea” (Războaiele evreilor 6.9.3) - adică, de la
aproximativ ora 15:00. până la ora 17:00
Mii de miei au fost
uciși în acea fereastră de timp când familiile se pregăteau pentru masa de
Paște din acea seară. Fiecare miel reprezenta eliberarea, așa cum sângele mielului
i-a protejat pe israeliți de moarte în timpul Exodului original (Exodul 12).
Exact în momentul în
care preoții au început să junghie acei miei simbolici, Iisus - Mielul lui
Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29) - Și-a dat ultima suflare pe cruce.
Nu a fost o
coincidență. A fost o precizie divină. Iisus a împlinit Paștele în fiecare
detaliu. Sângele Său, la fel ca cel al mielului de pe stâlpii ușii, îi
protejează pe credincioși de judecata veșnică. Moartea Sa la ora 15:00 a marcat
sacrificiul suprem - o dată pentru totdeauna - punând capăt nevoii de ofrande
de animale.
Mulți creștini se
opresc astăzi la ora 15:00 pentru a se ruga, onorând Ora Milostivirii Divine -
ora în care Mielul a murit pentru ca noi să putem trăi.
Ceasul lui Dumnezeu a fost
întotdeauna perfect. De la umbra Paștelui din Egipt până la realitatea de pe
Calvar, fiecare moment indică spre Iisus.
A murit la ora 3 pentru
ca moartea să nu se atingă de noi, să trecă peste noi, pentru totdeauna."
...
"On the day we now
call Good Friday, something extraordinary happened in Jerusalem. According to
the Gospels, Jesus was crucified at the third hour (around 9 a.m., Mark 15:25)
and died at the ninth hour—approximately 3 p.m. (Matthew 27:45-50; Mark 15:33-37;
Luke 23:44-46).
At that precise moment,
darkness covered the land, Jesus cried out “It is finished,” and He gave up His
spirit. The temple veil tore in two, the earth shook, and history changed
forever.
But why exactly 3
o’clock? This was no random hour. It aligned perfectly with God’s ancient
timetable for the Passover.
The Biblical Timeline
of the Crucifixion:
➡️9 a.m. (third hour): Jesus is nailed to the cross
(Mark 15:25).
➡️Noon to 3 p.m. (sixth to ninth hour): Darkness
falls over the land (Matthew 27:45; Mark 15:33; Luke 23:44).
➡️3 p.m. (ninth hour): Jesus dies (Matthew 27:46-50;
Mark 15:34-37).
This ninth hour—3
p.m.—carries deep significance because it was the very time the Passover lambs
were being sacrificed in the Temple.
In the first century,
Jewish tradition and historical records show that Passover lambs were
slaughtered in the Temple courts on the afternoon of Nisan 14 (the day of
preparation for Passover).
The Mishnah (Pesachim
5:1) describes the process beginning after the daily afternoon sacrifice
(Tamid), around mid-afternoon.
Historian Flavius
Josephus records that during Passover, the lambs were slain “from the ninth
hour till the eleventh” (Wars of the Jews 6.9.3)—that is, from about 3 p.m. to
5 p.m.
Thousands of lambs were
killed in that window as families prepared for the Passover meal that evening.
Each lamb represented deliverance, just as the blood of the lamb protected the
Israelites from death during the original Exodus (Exodus 12).
At the exact moment the
priests began slaughtering those symbolic lambs, Jesus—the Lamb of God who
takes away the sin of the world (John 1:29)—breathed His last on the cross.
This was no
coincidence. It was divine precision. Jesus fulfilled the Passover in every
detail. His blood, like the lamb’s on the doorposts, protects believers from
eternal judgment. His death at 3 p.m. marked the ultimate sacrifice—once for
all—ending the need for animal offerings.
Many Christians today
pause at 3 p.m. to pray, honoring the Hour of Divine Mercy—the hour when the
Lamb died so we might live.
God’s clock has always
been perfect. From the shadow of the Passover in Egypt to the reality on
Calvary, every moment points to Jesus.
He died at 3 o’clock so
that death would pass over us forever. "
https://www.facebook.com/photo?fbid=1073340825069704&set=a.192072149863247
https://www.facebook.com/photo?fbid=3824341831039632&set=a.711891222284724
Pr. prof. Ion Ciungu
Textul evanghelic care se citește la Sfânta Liturghie în Duminica a 12 - a după Rusalii este din Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 19, vesetele 16 – 26:
16
Şi iată, un tânăr a venit la El şi I-a zis: „Învăţătorule bun, ce bine să fac ca să am viaţă veşnică?“
17
Iar El a zis: „De ce-Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în Viaţă, păzeşte poruncile“.
18
El I-a zis: „Care?“ Iar Iisus i-a zis: Să nu ucizi, să nu te desfrânezi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;
19
cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
20
Tânărul I-a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea. Ce-mi lipseşte?“
21
Iisus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde-ţi averile, dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino de-Mi urmează Mie“.
22
Dar tânărul, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat, căci avea multe avuţii.
23
Iar Iisus a zis către ucenicii Săi: „Adevărat vă spun că cu greu va intra un bogat în împărăţia cerurilor.
24
Şi vă mai spun: Mai lesne e să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu“.
25
Auzind acest cuvânt, ucenicii tare s'au mirat şi au zis: „Atunci, cine poate să se mântuiască?“...
26
Iar Iisus, privind drept la ei, le-a zis: „Aceasta e cu neputinţă la oameni, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinţă“.
https://www.crestinortodox.ro/biblia/Evanghelia-Matei/Despre-desfacerea-casatoriei-Iisus-binecuvinteaza-copiii-Tanarul-bogat/
...
Mai ușor este pentru o cămilă să treacă prin urechile acului decât pentru un bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Comentarii: 1) Unii au spus că în textul grec nu ar trebui citit kamelos (cămilă), ci kamilos (funie), pentru a înțelege mai bine ideea exprimată. Dar nici măcar un singur manuscris nu are cuvântul kamilos. 2) Alții au spus că în unele orașe din Siria, la marginea porții largi, prin care intră în oraș mașini/căruțe, cămile și alte animale de povară, există și o poartă îngustă cunoscută sub numele de urechile acului, prin care intră numai trecătorii care merg pe jos. Astfel se presupune că această denumire provine din antichitate și că la o astfel de poartă se referă Mântuitorul. 3) În sfârșit, alții spun că nu erau greu de înțeles pentru apostoli cuvintele Mântuitorului, dat fiind faptul că la evrei, pentru a exprima un lucru extrem de greu de realizat, exista un proverb cu elefantul care trebuie să treacă prin urechile acului. Proverbul respectiv este în cartea evreilor numită Talmud. Iar proverbul cu cămila prin urechile acului este cunoscut și de arabi, fiind și în cartea lor sfântă numită Coran. Aceste comentarii la textul de la Matei capitolul 19, versetul 24, le-am găsit adunate pe pagina de la următorul link: https://biblehub.com/comment
aries/matthew/19-24.htm
….
Să urmărim două videoclipuri, foarte scurte, despre tânărul bogat care a venit la Domnul nostru Iisus Hristos cu întrebarea următoare: "Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?" Unul dintre videoclipuri are traducere în română: https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/578984727835873 ... https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/2032976250465295
Pr. prof. Ion Ciungu
"Într-un gest
sincer de profundă recunoștință, modelul mexican și câștigătoarea titlului Miss
Univers 2025, Fátima Bosch, și-a oferit public coroana lui Dumnezeu la Biserica
Maicii Domnului a Milostivirii, Guatemala. Vizita sa în Guatemala City, pe 11
august, a făcut parte din al doilea turneu oficial al său în această țară.
De asemenea, ea s-a întâlnit
cu vicepreședinta Karin Herrera și a vizitat Villa de las Niñas - o instituție
condusă de Surorile Mariei, care oferă adăpost fetelor din familii cu
dificultăți financiare.
Fátima Bosch, care a
fost aleasă Miss Univers 2025 în noiembrie anul trecut în Thailanda, și-a
proclamat public credința după încoronare. Postarea sa de pe rețelele de
socializare, „Trăiască Hristos Regele”, a fost lăudată pe scară largă de lumea
creștină.
Descoperiți bunătatea
lui Dumnezeu în fiecare zi - alăturați-vă Shalom World News! "
https://www.facebook.com/100003915592274/posts/3823252181148597/?app=fbl
Pr. prof. Ion Ciungu
“27 Christians Killed as Jihadists
Aim to 'Wipe Out the Entirety of Christianity in Nigeria' ”,
27 de creștini uciși în
timp ce jihadiștii încearcă să 'distrugă complet creștinismul din Nigeria'
O nouă tragedie este
raportată în genocidul în curs împotriva creștinilor din Nigeria. Cel puțin 27
de creștini au fost uciși în atacuri în ultima zi.
Situația din statul
Plateau, Nigeria, implică o escaladare continuă a atacurilor violente care țintesc
comunitățile creștine. Conform rapoartelor de la Truth Nigeria și International
Christian Concern, aceste atacuri sunt caracterizate prin raiduri nocturne
asupra satelor, ducând la pierderi semnificative de vieți omenești, inclusiv
copii și familii.
CBN News a vorbit cu
Masara Kim de la Truth Nigeria, care se află la fața locului pentru a oferi
detalii.
„Acest lucru
evidențiază intențiile, motivațiile acestor teroriști. Este vorba de a distruge
complet creștinismul din Nigeria. Nu este vorba despre schimbările climatice și
nu este vorba despre ciocniri între fermieri și păstori... Este clar că este
vorba de o țintire religioasă și etnică”, relatează Masara Kim.
Unul dintre cele mai
recente incidente sângeroase a implicat cel puțin 27 de morți în două sate
separate, Rim și Mangu, unde atacatorii au acționat, după cum se pare, ore
întregi, în timp ce armata din apropiere nu a făcut nimic pentru a interveni.
„Ce infracțiune au
comis? Absolut nimic”, a spus Kim.
De asemenea, el crede
că ar putea fi țintit într-o zi, doar pentru că a relatat despre persecutarea semenilor
săi creștini. „Aceasta înseamnă că, atâta timp cât port numele... identității
lui Hristos, în cele din urmă voi fi ucis... Și deci este mai bine pentru mine,
este mai profitabil pentru mine să mor în timp ce vorbesc deschis pentru acești
oameni.”
International Christian
Concern confirmă că cel puțin 24 de creștini au fost uciși într-un atac din
această săptămână asupra comunității Bin Mper din statul Plateau.
https://cbn.com/news/world/27-christians-killed-jihadists-aim-wipe-out-entire-christianity-nigeria
Pr. prof. Ion Ciungu
„Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri!” (Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 6, versetul 12)
Răspunzându-i lui Petru despre iertare, Iisus a zis: "De aceea, semănatu-s'a împărăţia cerurilor cu un împărat care a vrut să se socotească cu slugile sale. Şi începând el să facă socoteala, i s'a adus un datornic cu zece mii de talanţi." ...
https://www.facebook.com/photo?fbid=3415130428627443&set=a.711891222284724
Textul care se citește la Sfânta Liturghie în Duminica a 11-a după Rusalii este din Sfânta Evanghelie după Matei, din capitolul 18, versetele 23 – 35:
23
De aceea, asemănatu-s'a împărăţia cerurilor cu un împărat care a vrut să se socotească cu slugile sale.
24
Şi începând el să facă socoteala, i s'a adus un datornic cu zece mii de talanţi.
25
Dar neavând acela cu ce plăti, stăpânul său a poruncit să-l vândă pe el, şi pe femeia lui şi pe copiii lui şi toate câte are, ca să plătească.
26
Deci, căzând sluga aceea în genunchi, i se închina, zicând: Doamne, mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti tot.
27
Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.
28
Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul din cei ce slujeau împreună cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator!
29
Şi căzându-i la picioare cel ce era slugă ca şi el, îl ruga, zicând: Mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti...
30
Dar el n'a vrut, ci mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria.
31
Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s'au întristat foarte şi, venind, i-au spus stăpânului toate cele întâmplate.
32
Atunci, chemându-l stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m'ai rugat.
33
Nu trebuia oare ca şi tu să ai milă de cel ce este slugă împreună cu tine, aşa cum am avut eu milă de tine?
34
Şi mâniindu-se stăpânul său, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.
35
Aşa vă va face vouă şi Tatăl Meu Cel ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său, din toată inima“.
…
Un talant ca monedă putea fi de 34 kg de aur, sau 43 kg de argint.
Un dinar era plata pentru o zi de muncă.
Diferența între cele două datorii este enormă și exprimă datoria noastră uriașă față de Dumnezeu în raport cu datoriile mici ale semenilor noștri față de noi.
https://www.crestinortodox.ro/biblia/Unitati-masura-monede-mentionate-Sfanta-Scriptura/
…..
Observăm că 10.000 de talanți reprezintă 200.000 de ani de lucru. Philip Massey, The parable of the two debtors in modern terms, https://chimesnewspaper.com/13189/opinions/parable-two-debtors/
....
https://www.facebook.com/share/p/1E2QCgsxee/
Pr. prof. Ion Ciungu
Patr. Kirill Publishes
New Book on Metaphysics of War, The latest work from the Russian Orthodox
primate includes chapters titled, "The Religious Dimension of the Ukrainian
Conflict" and "Holy War." https://uoj.news/news/patr-kirill-publishes-new-book-on-metaphysics-of-war/
Patriarhul Kirill
publică o nouă carte despre metafizica războiului, Cea mai recentă lucrare a
primatului ortodox rus include capitole intitulate „Dimensiunea religioasă a
conflictului ucrainean” și „Războiul Sfânt”.
MOSCOVA — Editura
Patriarhiei Moscovei a lansat o nouă carte scrisă de Patriarhul Kirill,
intitulată „Războiul: Dincolo de cauzele și consecințele vizibile”, care
examinează războiul prin ceea ce primatul ortodox rus descrie ca fiind o
perspectivă spirituală și metafizică.
Cartea explorează
concepte precum sacrificiul, lupta eroică, patriotismul și victoria, abordând
totodată ceea ce Patriarhul Kirill descrie ca fiind sensul și consecințele
„mântuitoare” ale războiului. El discută despre obiectivele istorice și
metafizice percepute de Rusia și abordează ceea ce cartea numește dimensiunea
rasială a războiului.
Un comunicat al
Patriarhiei Moscovei afirmă:
Întrucât totul în lume
izvorăște din întâlnirea dintre bine și rău, rezultatul războiului este
determinat de Dumnezeu, susține Patriarhul, iar victoria aparține părții care
stă de partea luminii. Chemarea noastră pământească, scrie el, este să fim
războinici ai Domnului, să ne opunem răului și să susținem idealuri morale
înalte.
Afirmând că poporul rus
posedă puterea de a obține victoria, Patriarhul subliniază, de asemenea, marea
responsabilitate de a nu se eschiva de la ceea ce el descrie ca fiind datoria
lor istorică de a fi victorioși.
Cuprinsul este
următorul:
Lupta metafizică
Nimeni nu este bun -
numai Dumnezeu este bun
„Ca să Te cunoască pe
Tine, singurul Dumnezeu adevărat”
Jertfa - cea mai înaltă
expresie a iubirii
Fapta eroică ca fenomen
al spiritului
Esența spirituală a
patriotismului
Semnificația
răscumpărătoare a războiului
Victoria la pragul
imposibilului
Războiul împotriva
răului înrădăcinat în viața umană
Dimensiunea rasială a
războiului
„În război, Dumnezeu și
drepții Săi sunt victorioși”
Consecințele războiului
Frontierele metafizice
ale Rusiei
Biserica și războiul
Dimensiunea religioasă
a conflictului ucrainean
Războiul sfânt
În 2024, un sinod
prezidat de Patriarhul Kirill a avut loc la Catedrala Hristos Mântuitorul din
Moscova. Sinodul a elaborat un document intitulat „Prezentul și viitorul lumii
ruse”, care a fost aprobat de Sanctitatea Sa. Trebuie menționat că acesta nu
constituie un act oficial al Sinodului Bisericii, în ciuda prezenței și
participării mai multor ierarhi și preoți ai Patriarhiei Moscovei.
În ceea ce privește
„operațiunea militară specială” din Ucraina, documentul afirmă următoarele:
Din perspectivă
spirituală și morală, Operațiunea Militară Specială este un Război Sfânt, în
care Rusia și poporul său, apărând spațiul spiritual unificat al Sfintei Rusii,
îndeplinesc misiunea „celui care oprește” – protejând lumea de avansul globalismului și de victoria
Occidentului, care a căzut în satanism.
După încheierea
Operațiunii Militare Speciale, întregul teritoriu al Ucrainei actuale ar trebui
să se încadreze în sfera exclusivă de influență a Rusiei. Trebuie eliminată
complet posibilitatea existenței pe acest teritoriu a unui regim politic
rusofob ostil Rusiei și poporului său, precum și a unui regim politic controlat
de un centru extern ostil Rusiei.
La același sinod, ținut
un an mai târziu, în 2025, Sanctitatea Sa a declarat:
Încercările de a șterge
memoria Marii Victorii din 1945 și de a distorsiona rolul țării noastre ca
învingătoare asupra fascismului și eliberatoare nu sunt altceva decât încercări
evidente de revanșă. Desigur, mândria celor care susțin ideologia nazistă a
fost rănită – aroganța lor cere ca amintirile evenimentelor acelui Mare Război
să fie șterse cât mai repede posibil din memoria umană, lipsind popoarele
Rusiei de aura lor de învingători.
De aceea, suntem
obligați să privim evenimentele din Ucraina nu doar ca o tragedie extrem de
gravă a poporului nostru, divizat de o forță externă malefică, ci și ca o
continuare a acelui război neterminat în care am obținut Marea Victorie în
primăvara anului 1945, dar nu am reușit să eradicăm complet răul nazismului.
Cartea poate fi
achiziționată aici. https://www.rop.ru/shop/product/voyna-za-predelami-vidimyh-prichin-i-sledstviy
Pr. prof. Ion Ciungu
HAIDEȚI SĂ NE AMINTIM, sau SĂ AFLĂM ACUM, CÂTEVA ASPECTE REFERITOARE LA VIAȚA MAICII DOMNULUI, DUPĂ ÎNĂLȚAREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS LA CER, până la ADORMIREA EI ȘI MUTAREA EI LA CER, conform informațiilor pe care le avem din Sfânta Tradiție a Bisericii!
După Înălţarea lui Iisus la Cer, Maica Domnului era pentru apostoli şi pentru toate persoanele care rămăseseră credincioase lui Iisus „ca o mângâiere şi răcorire în mâhniri, întărire în credinţă şi învăţătoare ”, împărtăşindu-le din tainele pe care numai ea le ştia despre El.
Când a venit Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii sub forma unor limbi ca de foc, mai întâi S-a aşezat pe ea, apoi pe apostoli, căci ea „era locuinţă plăcută şi preaiubită” a Duhului Sfânt, şi a luat darul Duhului Sfânt mai mult decât toţi.
Apostolii plecaţi în diferite părţi ale lumii să predice Evanghelia se întorceau periodic în Ierusalim din două motive: să întărească Biserica de acolo şi să o vadă deseori pe Preacurata Fecioară Maica Domnului pentru a auzi de la dânsa cuvinte dumnezeieşti.
Maica Domnului deseori ieşea din casa lui Ioan şi vizita locurile pe care Preaiubitul ei Fiu le-a sfinţit: Betleemul – unde EL a fost născut; dar mai ales locurile unde El a pătimit. Atunci arhiereii şi cărturarii interzic creştinilor să o urmeze, amenintându-o cu uciderea.
Maica Domnului avea obiceiul să zăbovească în grădina de la poalele Muntelui Eleonului, lângă satul Ghetsimani, proprietatea lui Zevedei, tatăl lui Ioan, unde Iisus S-a rugat, iar transpirația Lui era ca picăturile de sânge. Acolo „ea vărsa rugăciunile sale cele fierbinţi, asemenea căzând în genunchi şi udând cu lacrimi acel loc.” Acolo ea a fost mângâiată prin înger de la Dumnezeu cu vestirea grabnicei ei mutări la Ceruri.
Potrivit istoricului grec Gheorghe Chedrin (sec. XI), îngerul i s-a arătat Preacuratei Născătoare de Dumnezeu de două ori: prima dată cu cincisprezece zile înainte de adormire; a doua oară cu trei zile înainte de adormire, dându-i şi o ramură de finic din Rai.
Ramura de finic strălucea cu lumina darului ceresc şi era destinată să fie purtată înaintea patului când preacinstitul ei trup urma să fie dus spre îngropare.
Plină de bucurie din mesajul îngerului, Maica Preacurată se închină până la pământ mulţumind Stăpânului şi rugându-L să vină El cu îngerii Lui în ceasul ieşirii ei pentru a-i primi sufletul, ferind-o de înfricoşările stăpânului întunericului.
Ori de câte ori îşi pleca cinstiţii ei genunchi înaintea lui Dumnezeu, măslinii din Muntele Eleonului îşi plecau vârfurile în jos, ca nişte fiinţe însufleţite, închinându-se împreună cu dânsa.
Întoarsă acasă, s-au cutremurat toate din cauza puterilor dumnezeieşti care o înconjurau în mod nevăzut şi din cauza slavei care strălucea din ea.
Meliton, episcopul Sardelor (sec. II), scrie că Sf. Ioan era la Efes înainte de adormirea Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu şi de acolo a fost adus de un nor; la fel au fost aduşi şi ceilalţi apostoli mai târziu.
Preacurata începe să-şi pregătească cele pentru ducerea ei. Îi spune lui Ioan despre evenimentul care se apropia, îi arată ramura de finic pe care s-o ducă înaintea patului ei, apoi spune şi altor persoane din casă despre mesajul primit, rânduind cele necesare pentru înmormântare: împodobirea camerei, a patului, tămâierea, lumânările.
Ioan trimite vorbă Sfântului Iacob, ruda Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului, care la rândul său comunică vestea credincioşilor din Ierusalim şi din alte cetăţi şi sate, încât s-a adunat o mulţime de bărbaţi şi femei.
Maica Preacurata spune deschis celor veniţi cuvintele primite de la înger şi le-a arătat ramura strălucind cu slavă cerească. Toţi plâng, se tânguiesc şi o roagă să nu-i lase orfani. Ea le scoate mâhnirea din inimi spunându-le că îi va cerceta, nu numai pe ei, ci pe toată lumea.
Maica Domnului porunceşte ca cele două haine ale ei să fie date la două femei văduve, iar trupul ei să fie îngropat în satul Ghetsimani unde era mormântul părinţilor ei, Ioachim şi Ana, precum şi mormântul Sfântului şi Dreptului Iosif, logodnicul ei.
Se aude dintr-o dată un zgomot mare ca de tunet şi mulţime de nori înconjoară casa. Din porunca lui Dumnezeu, sfinţii îngeri i-au adus pe sfinţii apostoli de la marginile lumii, aşa cum i-a fost dorinţa Maicii Preacurate. Sf. Ioan îi întâmpină cu bucurie şi cu lacrimi, explicându-le evenimentul.
Urmează dialogul lor cu Maica Domnului care îi îndeamnă să nu plângă, să nu amestece bucuria ei cu întristarea lor.
Soseşte Apostolul Pavel, de asemenea Dionisie Areopagitul, Ierotei cel minunat, Timotei şi ceilalţi apostoli din cei 70, ca să primească binecuvântarea Preacuratei Fecioare Maria şi să rânduiască cu cinste înmormântarea ei.
În cincisprezece august, preanevinovata Fecioară, pregătită pentru fericita plecare zăcea cu cinste pe patul împodobit, aşteptând venirea la dânsa a Fiului şi Domnului ei preadorit.
Deodată în casă străluceşte lumina de nedescris a slavei dumnezeieşti încât lumânările s-au întunecat şi s-au spăimântat toţi care au văzut acoperământul casei deschis şi pe Împăratul slavei, Hristos, venind cu milioane de arhangheli şi îngeri, cu toate puterile cereşti, cu sufletele drepţilor şi sfinţilor strămoşi prooroci care mai înainte vestiseră despre Preasfânta Fecioara Maria. Atunci ea a strigat cu bucurie: “Măreşte-L suflete al meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei sale”, ridicându-se de pe pat şi închinându-se Lui. El i-a zis: “ Vino, cea de aproape a Mea, vino, porumbiţa Mea, vino, mărgăritarul meu cel preascump. Şi intră întru vistieriile vieţii celei veşnice!” Ea cere protecţie faţă de strâmbătatea satanicească, iar El o asigură că puterile satanice sunt călcate de picioarele ei. El o invită să trecă de pe pământ la cele cereşti, iar ea răspunde: „Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Fie mie după cuvântul Tău!”. S-a culcat pe pat şi cu deplină bucurie duhovnicească şi-a dat preasfântul suflet în mâinile Fiului său.
Îngerii încep să cânte, repetând cuvintele arhanghelului Gavriil: „Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”
Apostolii urmăresc cu privirea cum sufletul ei este dus în mâinile Domnului, însoţit de puterile cereşti. Apoi uitându-se la trupul rămas îi văd faţa strălucind ca soarele şi simt un parfum de arome nepământeşti. Ei sărută cu frică şi cu cucernicie acel trup curat, umplându-se de sfinţenie şi de bucurie.
Atunci s-au vindecat mulţi bolnavi: orbi, surzi, şchiopi, cei cu duhuri necurate şi cu orice boli, doar atingându-se de patul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Patul cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu e luat pe umeri de Sfinţii Petru, Pavel, Iacob şi de alţi apostoli. Ioan ducea înainte ramura care strălucea de lumină. În urmă venea toată adunarea de sfinţi şi mulţimea poporului cu lumânări, cu tămâieri împrejur, cu cântări de psalmi. Sf. Petru a început cu cântarea: “Întru ieşirea lui Israel din Egipt…” şi la fiecare stih se adăuga: „Aliluia!”
Deasupra patului s-a format un cerc mare de nori luminoşi, ca o cunună, strălucind neobişnuit, iar prin nori se auzeau cântări îngereşti.
Evreii necredincioşi, instigaţi de arhierei şi cărturari, vin cu arme şi cu soldaţi cu scopul să-i rănească pe cei ce duceau trupul, iar trupul să-l ardă. Atunci norul s-a lăsat la pământ, înconjurând ca un zid tot convoiul mortuar, iar îngerii i-au orbit pe cei ce voiau să facă rău, încât unii s-au lovit cu capetele de ziduri, iar alţii pipăiau pe unde să meargă.
După ridicarea norului, un preot evreu, Atonie, se repede să răstoarne patul, însă îngerul Domnului i-a tăiat mâinile pe la coate, încât au rămas atârnate de pat. Răcnind, striga de durere către apostoli să aibă milă de el. Ei au răspuns că nu au putere să-l ajute, decât numai Domnul, pe Care cei ca el L-au ucis. De asemenea ei îi spun că dacă el ar crede că Iisus e adevăratul Mesia, Fiul lui Dumnezeu, ar putea primi vindecare. Atonie a strigat că el şi alţii ştiau de mai înainte aceasta, însă din zavistie şi răutate n-au vrut să recunoască. Acum, însă, mărturiseşte credinţa în Iisus Hristos Mântuitorul lumii. Atunci, apostolii şi credincioşii s-au bucurat, iar Sf. Petru îi porunceşte lui Atonie să-şi lipească cu credinţă rănile mâinilor tăiate de mâinile care atârnau de pat şi să cheme cu credinţă în ajutor numele Preasfintei Fecioare Născătoarea de Dumnezeu. Mâinile s-au făcut imediat sănătoase, rămânând numai semnul pe unde au fost tăiate, ca o aţă roşie. Atonie intră în rândul celor ce urmau patul spre Ghetsimani.
Cei orbiţi, care şi-au cunoscut greşeala, duşi de însoţitori, s-au atins de pat şi s-au vindecat.
Ajunşi în Ghetsimani, pun patul lângă mormânt, iar poporul, simţindu-se părăsit şi sărăcit plânge, tânguindu-se. Abia spre seară trupul e pus în mormânt, iar pe mormânt au pus o piatră mare. Legaţi cu dragoste de Maica lui Dumnezeu, rămân trei zile, cântând zi şi noapte psalmi. De asemenea, în văzduh se auzeau glasuri îngereşti cântând.
Apostolul Toma, care fusese absent de la înmormântare, după dumnezeiasca rânduială, soseşte a treia zi după înmormântare mâhnit şi foarte întristat plânge pentru faptul că nu a fost vrednic să fie cu ceilalţi apostoli la neobişnuitele evenimente întâmplate. Pentru a-i micşora durerea, apostolii decid să deschidă mormântul pentru a se închina şi el trupului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi să primească mângâiere.
La deschiderea mormântului Sfinţii Apostoli sunt cuprinşi de spaimă, căci mormântul era gol, negăsind decât cele de îngropare. Uimiţi şi nepricepând ce s-a întâmplat, ei sărută cu lacrimi şi cu cucernicie pânza rămasă în mormânt, apoi se roagă împreună Domnului să le descopere ce s-a întâmplat cu preacinstitul trup.
Spre seară, slăbiţi de nemâncare, Sfinții Apostoli şed să-şi întărească puţin trupurile cu hrană. După sfârşitul mesei, urmând un ritual specific, ei sunt gata să cheme numele Domnului Iisus Hristos spre ajutor. Atunci s-a auzit un glas de cântare îngerească, şi privind în sus au văzut-o vie în văzduh pe Preacurata Fecioara Maica Domnului şi mulţime de îngeri. Ea le-a zis: “Bucuraţi-vă, căci eu sunt cu voi în toate zilele!” Apostolii care erau pe punctul să zică: “Doamne Iisuse Hristoase, ajută-ne!”, conform obiceiului de încheiere a mesei, au strigat cu bucurie : “Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne !”
Apostolii se întorc la mormânt şi iau pânza cea curată spre mângâiere celor scârbiţi şi spre mărturia învierii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Prin Învierea şi Înălţarea la cer a trupului Maicii Domnului s-au împlinit cuvintele profetice ale regelui David : “Scoală-Te Doamne, în odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.” Maica Domnului este numită, profetic, chivot. Adică, după cum chivotul era locul în care erau aşezate cuvintele lui Dumnezeu sub forma celor zece porunci, tot aşa pântecele Fecioarei a devenit locul în care s-a aşezat Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Şi după cum Domnul S-a sculat din mormânt şi S-a înălţat la Cer, tot aşa şi Maica Lui Preasfântă.
Apoi, Sfinții Apostoli au fost luaţi de nori şi duşi fiecare în ţara unde propovăduiau Evanghelia mai înainte de adormirea Preacuratei.
Prăznuirea Adormirii Preasfintei Fecioare Născătoarea de Dumnezeu e aşezată pe 15 august de pe vremea dreptcredinciosului împărat grec Mauriciu (sec. VI-VII).
...................................................
....................................................................
Pr. prof. Ion Ciungu
Să urmărim vindecarea copilului, conform Evangheliei după Sfântul Marcu, redată în filmul realizat în anul 2016, avându-l în rolul lui Iisus pe actorul britanic Selva Rasalingam: https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/2557858471077741
Textul care se citește la Sfânta Liturghie în Duminica a 10-a după Rusalii este din Sfânta Evanghelie după Matei, din capitolul 17, versetele 14 – 23 :
"14 Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,†
15 Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.†
16 Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.†
17 Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine.†
18 Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.†
19 Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?†
20 Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.†
21 Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.†
22 Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor.†
23 Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!†" https://biblia.ortodoxa.info/biblia/versiuni_paralele/vba-vbor-bbj-brc/40/17
Pr. prof. Ion Ciungu https://www.facebook.com/share/p/1ER6kM eCiS/ https://www.facebook.com/share/p/1bszoY8L33/