Pr. prof. Ion Ciungu
“Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau.”
Această femeie s-a pocăit după discuția avută cu Mântuitorul și a adus la credința în El pe cele cinci surori ale ei și pe cei doi fii ai ei. După tradiție, ea a fost botezată de către Sfinții Apostoli, primind numele de Fotini (adică, Cea Luminată). A predicat Evanghelia în Africa, la Cartagina, cu fiul ei, Iosi. Celălalt fiu al ei, Victor, pentru vitejia sa în războiul cu avarii, a fost făcut general, de către împăratul roman. În anul 66, pe vremea împăratului roman Nero, ea cu surorile ei, cu fii ei și cu mulți alți creștini, au suferit moarte martirică pentru credința lor în Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos. Este sărbătorită în Duminica a 5 – a a Paștilor, dar și pe 26 februarie (după tradiția greacă) și pe 20 martie (după tradiția slavă). https://ro.orthodoxwiki.org/Fotini_samarineanca https://en.orthodoxwiki.org/Photine_of_Samaria
Să urmărim, timp de 4 minute, cum este redată într-un film această convorbire: https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/422857237282058
Textul evanghelic care se citește la Sfânta Liturghie în Duminica a 5 – a a Paștilor este din Sfânta Evanghelie după Ioan, din capitolul 4, versetele 5-42:
“Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său;
Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas.
Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau.
Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.
Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.
Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.
Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie?
Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui?
Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi;
Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică.
Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.
Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici.
Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat.
Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus.
Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc.
Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.
Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui.
Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este.
Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte.
Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.
I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate.
Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.
Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea?
Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul?
Şi au ieşit din cetate şi veneau către El.
Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă.
Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi.
Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?
Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui.
Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş.
Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră.
Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul.
Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.
Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.
Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile.
Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui,
Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.” https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=4
https://www.crestinortodox.ro/biblia/Evanghelia-Ioan/Convorbirea-lui-Iisus-cu-femeia-samarineanca-Iisus-tamaduieste-pe-fiul-unui-slujitor-regesc/
.png)
