de Pr. Prof. Ion Ciungu
"Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii." (Ioan 8,12) [1]
( a. Finala concursului național de predică din Londra numit `Predica Anului`; b. Predica Anului 2017)
a. Finala concursului național de predică din Londra numit `Predica Anului`
În data de 22 iunie 2017 a avut loc finala concursului „Predica Anului 2017”, în Londra, după cum am aflat din articolul „First-time preacher wins 'Sermon of the Year' award”, (Persoană care predică pentru prima dată câștigă premiul `Predica Anului`), publicat în data de 23 iunie 2017, pe Christian Today, de Joseph Hartropp.[2] Traduc, spicuind din acest articol:
„Acesta este al doilea an în care London School of Teology (LST) și revista Preach au organizat competiția lor națională `pentru a sărbători și a recompensa excelența în predică`. În acest an concurenții au trebuit să scrie o predică pe tema `Dumnezeu în Întuneric`. Cei patru finaliști au trebuit să predice live în fața unui juriu.”
Prima predică din viața profesoarei Carole Hodgkins
„Câștigătorul concursului a fost Carole Hodgkins, o profesoară de liceu pensionară din Essex. Susținând prima predică pe care a scris-o ea vreodată, Hodgkins a vorbit despre moartea fiicei ei mai mari, care a murit la vârsta de 36 de ani în anul 2000. Ea a vorbit despre lupta cu o realitate imens de întunecată și despre un Dumnezeu care este lumină, present în acel întuneric.
Hodgkins, care este divorțată și acum locuiește singură, a zis în predica ei, care poate fi citită în întregime aici, [dacă se accesează articolul în engleză, de la nota de subsol nr. 5 a acestui articol; nota trad.]: `Încep acum să descopăr din întâmplare adevărul cel simplu; că prin predarea și pierderea vieții mele dându-o lui Dumnezeu, eu câștig acum o viață mai plină. Întunericul pierderii m-a ajutat să înțeleg că Dumnezeu în întuneric este și Dumnezeu în lumină`.
Juriul a lăudat-o pe Hodgkins pentru vulnerabilitatea, adâncimea și simplitatea exprimării ei. Înainte de predica ei, ea a zis: `Am simțit că îmi va plăcea să încerc acest lucru. Cred că Dumnezeu m-a călăuzit să scriu această predică. Când vorbesc sau scriu despre Dumnezeu, prezența Lui este foarte puternică.`
Ca premiu, Hodgkins are un studiu gratuit pe o perioadă de un an la LST.”
Următoarele trei premii
„Al doilea premiu (acordând 50% din taxele de școlarizare pe un an la LST) i-a revenit lui Chris Took, un lucrător pastoral laic în Biserica Anglicană, al cărui discurs a țesut teologia cu o gamă creativă de referințe la Star Trek. [Star Trek[3] este un îndrăgit univers imaginar cu extratereștri, produs de televiziunea americană; nota trad.].
Ceilalți doi finaliști au fost Andrew Baldwin, un misionar intercultural, a cărui predică a abordat durerea Bisericii persecutate, și Siku, artistul și autorul din spatele bestseller-lui Manga Bible. [Manga Bible[4]este o Biblie cu benzi desenate în stil japonez manga; nota trad.].”
Profesoara pensionară Carole Hodgkins la prima predică din viața ei, la finala concursului național Predica Anului 2017, în Londra, 22 iunie 2017
b. Predica Anului2017, cu subtitluri puse de traducător (cuvintele „el”, „său”, „lui”, „mine”, “ta”, chiar dacă se referă la Iisus-Dumnezeu, le-am scris cu literă mică, după original)
`Cei care umblau în întuneric au văzut o lumină mare`. Acest citat din Isaia 9:2 este un pasaj biblic foarte familiar. Dar ce înțelegere avem noi despre întuneric și în ce situație are Dumnezeu un rol important în el?
Sensuri ale cuvântului întuneric
Înțelegerea mea obișnuită despre întuneric a fost că acesta este ceva impenetrabil, unde se ascund lucruri rele și amenințătoare, și de unde răul așteaptă să sară pe mine. Întotdeauna mi-a fost frică de întuneric; de formele întunecate care se ivesc din tufișuri cu multe frunze, și care pășesc într-o casă întunecată înainte ca să apeși pe întrerupător ca să se aprindă lumina.
Cuvântul `întuneric`invocă multe imagini și scenarii diferite. Întunericul, fiind absența luminii, poate să implice și ignoranța; că sensul este obscur, o lipsă de claritate și că adevărul este invizibil și misterios. Dar poate fi și un loc de liniște sacră unde putem să dăm la o parte vaietele noastre pământești și să-L întâlnim pe Dumnezeu.
Iisus adeseori se scula înainte de zori și ieșea pe întuneric să vorbească intens și intim cu Tatăl său Ceresc. El avea nevoie de liniște și de singurătate; după cum avea și Sf. Ioan al Crucii, care a scris în poemul său Noaptea Obscură: `În noaptea delicioasă, în intimitate; unde nimeni nu m-a văzut` și `Oh noapte mai minunată decât zorii.`
Întunericul, deci, nu este un loc în care Dumnezeu este absent, ci un loc sacru unde ne putem întâlni cu El.
Timpuri întunecate, evenimente dureroase
Adeseori ne luptăm cu probleme în credința noastră creștină și simțim că un timp căutăm în `întuneric`. Cine nu a tânjit după prezența iubitoare a lui Dumnezeu atunci când necazul sau tragedia a lovit, doar ca să se simtă părăsit sufletește și singur? În aceste timpuri, suntem adeseori copleșiți total de durerea noastră adâncă, de supărarea noastră, de frica noastră, sau de frustrarea noastră, și suntem incapabili să-L recunoaștem pe Cel ce merge pas cu pas împreună cu noi. Ioan 1:5 afirmă clar că, `Lumina luminează în întuneric, iar întunericul nu a învins-o.`
Noi descriem ca fiind `timpuri întunecate` acele evenimente care includ pierderea unor persoane sau lucruri de valoroare, de exemplu pierderea prin moarte a unei persoane iubite, pierderea unui serviciu, pierderea unei case, precum și anxietatea, stresul, eșecurile și problemele de sănătate mentală.
Nimic nu este mai îngrozitor decât pierderea controlului când lumea devine un loc amenințător sau un pustiu de neînțeles. Mulți dintre noi au experimentat aceasta cândva, sau cunosc persoane iubite sau prieteni care au experimentat așa ceva.
În Ioan 8:12, Iisus a zis, `Eu sunt lumina lumii. Oricine Îmi urmează nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieții.` Putem crede că această exprimare clară a Lui este adevărată; că atunci când ajungem la cel mai de jos nivel posibil, Iisus este stânca de care trebuie să ne ținem strâns.
Dumnezeu încă comunică cu noi astăzi, mai ales în împrejurări tragice (moartea fiicei mai mari a Carolei)
Dumnezeu poate ajunge la noi în multe și diferite feluri; prin vise și viziuni; prin Biblie și alte scrieri spirituale; prin gânduri directe și prin slujitorii lui. Dumnezeu încă comunică cu noi astăzi, mai ales prin împrejurări tragice.
Mă rugasem timp de 10 ani pentru ca fiica mea să aibă o nouă viață, iar în noul mileniu – anul 2000 – ea a primit un telefon de Valentine`s Day că s-a găsit un ficat potrivit pentru ca să i se facă transplant.
Ea s-a dus în spital și ne așteptam ca totul să meargă bine. În ziua următoare eu mi-am deschis Biblia la întâmplare și s-a deschis la Ioan 14: `Nu vă lăsați inimile să fie tulburate. Voi credeți în Dumnezeu; credeți și în mine.` Acesta este un pasaj biblic mângâietor pe care îl iubesc din anii adolescenței mele; dar cum îl citeam mai departe, restul textului era ceva la care eu am ales să nu-i dau importanță: `Casa Tatălui Meu are multe camere; dacă situația nu ar fi așa, oare v-aș fi spus că eu acum merg acolo ca să pregătesc un loc pentru voi? Și dacă mă voi duce și voi pregăti un loc pentru voi, voi veni înapoi și vă voi lua să fiți cu mine pentru ca și voi să fiți unde sunt eu.`
Numai după ce a fost deconectată mașina care susținea viața fiicei mele și după ce am spus pentru ultima dată la revedere mi-am dat seama cu adevărat că Dumnezeu îmi tot trimisese asigurarea lui ca să nu fiu tulburată sau înfricoșată, prevenindu-mă că fiica mea va pleca spre casa ei cerească pe care Iisus o promisese.
În timpul ultimei mele vizite la spital ca să o văd pe fiica mea, am îngenuncheat la altarul din capela spitalului și am plâns. M-am rugat de Dumnezeu să nu o ia pe fiica mea de la mine. Răspunsul lui fu imediat și neașteptat; nu cel pe care voiam să-l aud. Cu blândețe mi-a șoptit, `Zi „Facă-se voia Ta.” ` El îmi cerea predarea mea totală față de voința lui. L-am implorat să nu ceară aceasta de la mine. Cererea lui Dumnezeu era clară și puternică - și într-adevăr – plină de dragoste. `Zi „Facă-se voia Ta,” `mi-a cerut Dumnezeu cu blândețe iarăși. Deși inima mea îndurerată nu putea să fie de acord, o forță puternică mi-a silit buzele să șoptească aceste cuvinte.
De-a lungul anilor care au trecut de atunci, călătoria mea cu Dumnezeu a progresat. Acum mă simt foarte binecuvântată pe măsură ce învăț să mă predau lui. De asemenea înțeleg mai deplin cuvintele lui Iisus din Matei 16:25: `Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar oricine își pierde viața pentru mine o va găsi.`Deci acum încep să descopăr din întâmplare adevărul cel simplu; că prin predarea și pierderea vieții mele dându-o lui Dumnezeu câștig o viață mai plină. Întunericul pierderii m-a ajutat să-mi dau seama că Dumnezeu în întuneric este și Dumnezeu în lumină.
Se întâmplă evenimente tragice pe care nu le putem dirija. Ernest Hemingway a zis: `Lumea îl zdrobește pe fiecare și după aceea mulți sunt puternici în locurile zdrobite.` Mulți dintre noi pot depune mărturie cu privire la această afirmație.
Zdrobirea și vindecarea ulterioară este o călătorie personală și unică. Am găsit multă mângâiere în faptul de a-mi exprima în scris gândurile și sentimentele. Într-o zi conduceam mașina pe un drum de țară, când mi s-a dezvăluit sensul unor cuvinte rostogolindu-se în mintea mea ca un val de șoc. Mi se părea că sufletul îmi saltă liber și îmi izbucnește într-o elocvență nestăpânită cu privire la fiica mea. Am parcat mașina, am pus mâna redepede pe un stilou și am notat aceste cuvinte. Îmi era frică de faptul că se vor îndepărta și vor rămâne pierdute. Iată-le:
Tu îmi trimiți acum bucuria ta;
Ea acum din cer se revarsă în cascade
Și clocotește în inima mea
Ca o incantație amețitoare care cu strălucirea ei biruiește întunericul.
Sare în sus și în jos în interior.
O explozie efervescentă de culori.
Se extinde în exterior ca un val tumultuos
Câștigând elan și intensitate –
Fără sfârșit, nețărmurit, fără restricție.
Eu sunt un stropuleț într-un vast ocean de fericire.
Aceste cuvinte au țâșnit dintr-un loc interior adânc, absolut separate de mintea mea conștientă, și sunt o dovadă pentru mine că lucrurile uimitoare și neașteptate se pot întâmpla. Acest eveniment s-a întâmplat în timpul unei zile obișnuite, la un moment dat în timp ce făceam un lucru obișnuit.
Încă un om îndurerat de moartea copilului său, dar luminat de prezența lui Dumnezeu
Când mă apropiam de încheierea acestei predici, mi-a sosit în cutia poștală broșura Word for Today. Cum am luat-o din plic, s-a deschis la mijloc. Acolo am găsit un articol de două pagini scris de un director general, David L`Herroux, despre pierderea fiului său în vârstă de 13 luni, din cauza sindromului de moarte infantilă subită.
David L`Herroux, om cu mare credință, s-a dus la Capela Mortuară a spitalului și i-a cerut lui Dumnezeu să-i dea fiul înapoi. Acolo Dumnezeu i-a vorbit. Acestea sunt cuvintele lui David: `În mod foarte clar am simțit cum Dumnezeu mi-a vorbit în spiritul meu. Nu pot spune sigur dacă a fost o voce auzibilă, dar știu că Dumnezeu a vorbit: „El nu va veni înapoi la tine, dar tu vei merge la el într-o zi.” Aceleași cuvinte au fost spuse de Regele David în 2 Samuel 12 :23 după ce și-a pierdut pruncul.`(2 Samuel 12 :23 corespunde în Biblia Ortodoxă cu 2 Regi 12,23 ; nota trad).
În zilele următoare, își amintește acest tată îndurerat, `Știam că în ciuda șocului nostru, Dumnezeu ne poartă prin timpul cel mai întunecat al vieților noastre. El este motivul speranței noastre că într-o zi vom îl vedea iarăși pe fiul nostru.`
Dumnezeu ne atinge viețile cu scopul de a ne încuraja credința, de a ne oferi speranță
Este important să împărtășim experiențele noastre despre modul în care Dumnezeu ne atinge viețile cu scopul de a ne încuraja credința, de a ne oferi speranță și de a ne ajuta să ne croim un oarecare sens al vieții noastre pământești.
Toate necazurile și bucuriile omenirii sunt cuprinse în Vechiul Testament ; dilemele întâmpinate de țărani și regi, și de oameni cu diferite culturi și credințe, toate ne vorbesc astăzi în situația de confuzie a lumii noastre roasă de griji.
Când urmărim știrile la televizor, este prea evident cât întuneric există pentru milioane de oameni și tocmai în aceste situații noi ne luptăm să-L găsim pe `Dumnezeu în întuneric`. Și ce răspuns putem da necreștinilor care ne interoghează despre un Domn iubitor? Deocamdată vedem ca într-o oglindă întunecată.
În Noul Testament, Iisus ne aduce speranță și ne revelează cât de mult ne iubește Dumnezeu. El ne-a învățat cum să ne găsim fiecare sinele nostru adevărat prin el. Romani 8:31 ne spune că nimic nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu.
Mărturia noastră pentru dragostea lui Dumnezeu în întuneric este propria noastră experiență de viață. S-ar putea ca ea să se exprime într-o uimire tăcută sub un cer întunecat observând stelele și imensitatea universului. Sau s-ar putea ca ea să fie prin faptul că supraviețuim în timpuri întunecate și care ne cauzează durere. Pe măsură ce creștem în maturitatea noastră spirituală, înțelegem într-un mod mai deplin că, după cum se spune în Faptele Apostolilor 17:18, noi în el trăim și ne mișcăm și ne avem ființa.
Fiecare dintre noi poate să facă să se răspândească dragostea lui Dumnezeu în activitățile obișnuite pe care le întreprindem în fiecare zi, chiar dacă s-ar putea să ne coste. Când căutăm Unificarea cu Dumnezeu, el ne conduce mai adânc în inima lui, în așa fel încât putem pretinde cu încredere că `cei care umblau în întuneric au văzut o lumină mare.` Amin
Carole Hodgkins este o profesoară de liceu pensionară care locuiește în Essex, unde participă la Biserica ei Anglicană locală. Ea are trei fiice; fiica ei mai mare a murit la vârsta de 36 de ani în anul 2.000, lăsând în urma ei doi copilași. Este divorțată și locuiește singură de mulți ani.
.jpg)
