vineri, 25 noiembrie 2011

despre Rugăciune




Oare sfinţii pe care îi chemăm în ajutor se roagă pentru noi? Se roagă. Dacă eu, om păcătos, lipsit de căldură sufletească, hain şi răuvoitor, uneori mă rog pentru alţii, fie că aşteaptă sau nu să mă rog pentru ei, şi o fac cu credinţă, pomenindu-i cu răbdare, după numele fiecăruia, deşi nu întotdeauna cu toată inima, sfinţii, oamenii lui Dumnezeu, atât de iubitori faţă de fraţii lor de pe pământ, să nu se roage oare pentru mine şi pentru noi, atunci când îi chemăm cu credinţă, nădejde şi dragoste? Se roagă pentru sufletele noastre, ca nişte grabnici ajutători şi rugători, ne spune Sfânta Biserică, Maica noastră, cea de Dumnezeu insuflată. Aşadar, roagă-te, fără a te îndoi, sfinţilor, oamenii lui Dumnezeu, cere-le să mijlocească pentru tine înaintea Lui. Te vor auzi, în Duhul Sfânt, atunci când te vei ruga, din suflet, cu duh curat, fiindcă atunci când te rogi nefăţarnic ai în tine suflare de la Duhul Sfânt, Care este Duhul Adevărului şi al sincerităţii, Care este El Însuşi Adevărul şi Sinceritatea. În oamenii sfinţi şi în noi lucrează acelaşi Duh Sfânt. Sfinţirea sfinţilor se face de la Duhul Sfânt, Cel ce veşnic viază în ei.”


(Sfântul Ioan de Kronstadt,  Viaţa mea în Hristos, ed. Sofia, Bucureşti, 2005, pp 83).


luni, 21 noiembrie 2011

CE ȘTIM DESPRE ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI CRĂCIUN ÎN LIMBA ROMÂNĂ?





Pr Prof Ion CIUNGU








"Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi" …

“La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. … Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 1, versetele 1-5 și 14) https://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/35/Ioan
......
......

..........................................................





Nu a existat şi se pare că nu există unanimitate în lumea cercetătorilor cu privire la originea cuvântului Crăciun în limba noastră.


Începând cu episcopul greco-catolic Ioan Bob ( 1822 ) [1] şi până azi, originea cuvântului Crăciun a fost căutată în diferite cuvinte, după cum putem observa mai jos:

Nr. crt
Cuvântul propus ca origine a cuvântului Crăciun
Provine din limba
Se traduce
A fost propus de
1.
Incarnationem
( carnationem )
Latină
Întrupare
Ioan Bob
2.
Crastinum
Latină
Ziua următoare
Ziua de mâine
B. P. Haşdeu
3.
Christi jejunum
Latină
Postul lui Christos
H. Schuchardt
4.
Christoughenom
Greacă
Naşterea lui Hristos
M. Gîrniţeanu
5.
Crăci + sufixul
un
Dacă
Arică
Indo-europeană
“ Încrengătura ” anului care piere cu cel care se naşte ;  nu are legătură cu Naşterea lui Hristos
N. Cruceru
şi alţii
6.
Krak
Rusă
Picior
( tot în sensul de încrengătură, de trecere de la anul vechi la cel nou )
Protebnia
( propunerea lui este anterioară celei a lui Cruceru )
7.
Kerciuni
Albaneză
Ciot, buturugă, butuc, care se aprinde în vatră în seara Crăciunului.
Eqrem Cabej
8.
Creatione
Latină prin intermediul slav

( Dies creatione Christi )

Ziua Naşterii lui Hristos.
Al. Rosetti
Latină fără intermediul slav
Al. Graur
9.
Calatione
Latină
Chemarea nebotezaţilor la botezul creştin
P. Papahagi
V. Pârvan

          În funcţie de cercetători, de dicţionare, de istorii, etc., originea cuvântului Crăciun pare a fi redusă, totuşi, la două rădăcini, uşor acceptabile fonetic în limba română :

Creatione, susţinut de
Calatione, susţinut de
-         Aron Densuşianu
-         Ovid Densuşianu
-         Petre Caraman
-         Al. Rosetti
-         Al. Graur
-         Pr. Prof. I. Ionescu
-         Pericle Papahagi
-         Vasile Pârvan
-         Vasile Bogrea
-         Sextil Puşcariu
-         Th. Capidan
-         T. Papahagi
-         N. Drăganu
-         P. P. Panaitescu
-         P. Prof. I. Ionescu
-         Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei R. P. Române, 1958, p. 195.
-         Istoria limbii române, Editura Republicii Socialiste România, vol. II, Bucureşti, 1969, p. 170.
-         Diocţionarul explicativ al limbii române, 1975, p. 206.
-         Preot Ion M. Stoian, DICŢIONAR RELIGIOS , Editura Garamond, Bucureşti, prefaţa semnată de autor la Craiova, 20 iulie, 1992, p. 69.

-         Pr. Niculae M. Popescu şi  Niculescu Leordeni, autori ai lucrării Istoria Bisericii Române, vol. I, 1957, p. 451.
-         Tache Papahagi, Dicţionarul dialectului aromân general şi etimologic, Editura Republicii Socialiste România, 1974, p. 384 şi Dicţionar de istorie veche a României ( Paleolitic X ), Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 529.
-         Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, DICŢIONAR ENCICLOPEDIC DE CUNOŞTINŢE RELIGIOASE, Editura diecezană, Caransebeş, 2001, p.115.


Pr. Prof. I. Ionescu combină argumente filologice, istorice, teologice, etc, pentru a accepta atât pe creatione cât şi pe calatione ca bază posibilă a cuvântului Crăciun. El pune ambele cuvinte în legătură cu sărbătoarea Boboteaza, celebrată pe 6 ianuarie.


Mult timp în Răsărit sărbătoarea Naşterea Domnului, care ulterior , la români, se va numi Crăciun, era celebrată în aceeaşi zi cu Boboteaza ( la 6 ianuarie ), pe baza tradiţiei că Iisus a fost botezat în ziua în care S-a născut. Aşadar, se presupune că în acea perioadă, în latina orientală, dubla sărbătoare era exprimată prin termenii creatione / calatione, din care s-a format cuvântul Crăciun.

Sunt necesare totuşi câteva precizări în legătură cu acceptarea acestor rădăcini:

creatione
calatione
-         nu poate fi acceptat cu sensul de naşterea lui Hristos, căci „creatione” are sensul de creaţie, adică de creatură făcută din nimic, sens eretic cu privire la Hristos, susţinut de Arie şi urmaşii lui, condamnaţi de Biserica Creştină la Sinodul I Ecumenic, în anul 325;
-         poate fi acceptat cu sensul de creaţie, zidire din nou a lumii, prin botezul în Iordan al Celui ce S-a născut de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria în Betleem, după cum rezultă din cântările bisericeşti din ziua de Bobotează şi de Naşterea Domnului.
-         nu poate fi acceptat cu sensul de chemare lansată de preoţii păgâni politeişti la zi întâi a fiecărei luni pentru a anunţa evenimentele religioase ce urmau;
-         poate fi acceptat cu sensul de chemare la botez, lansată de preoţii creştini către catehumeni ( persoane păgâne, instruite în vederea primirii botezului creştin );  botezul avea loc în 5 ianuarie;  dubla sărbătoare din 6 ianuarie era zi întâi ca importanţă religioasă în luna ianuarie pentru creştini.




[1] Pr. Prof. I. Ionescu, DESPRE ORIGINEA CUVÂNTULUI « CRĂCIUN »  ÎN LIMBA ROMÂNĂ,  în  GLASUL BISERICII, Revista oficială a Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, Anul XXXIV, nr. 11-12, noiembrie-decembrie, 1975, pp. 1264-1276 şi
Pr. I. Ionescu, DESPRE ORIGINEA ŞI ÎNŢELESUL CUVÂNTULUI CRĂCIUN ÎN LIMBA ROMÂNĂ, în MITROPOLIA OLTENIEI, Revista oficială a Arhiepiscopiei Craiovei şi a Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, Anul XXIII, nr. 11-12, noiembrie-decembrie, Craiova, 1971, pp. 823-839.
                Pe baza acestor articole am schematizat informaţiile până la citarea altor surse, mai precis până la ultimele dicţionare din tabelul al doilea..

marți, 1 noiembrie 2011

Despre MAICA DOMNULUI XIV

de Pr. Prof. Ion CIUNGU



20.        Maica Domnului a inspirat, inspiră şi va continua să inspire scriitori, poeţi, sculptori, arhitecţi, pictori, muzicieni,  regizori de film, artişti în general, din multe naţiuni.  E ceva specific la nivelul Uniunii Europene în acest sens ?
Ce-am putea aminti despre Maica Domnului din poezia românească ?



       Drapelul Uniunii Europene este inspirat din Apocalipsă şi din arta catolică.


        “Proiectantul drapelului, Arsène Heitz, a recunoscut că, de fapt Cartea Apocalipsei  ( unde haloul de douăsprezece stele al Fecioarei Maria a fost menţionat prima dată ) l-a ajutat să se inspire.   Apocalipsa 12, 1 este citată pentru a explica simbolismul : “ Un mare semn s-a arătat în cer, o femeie îmbrăcată cu soarele , şi luna sub picioarele ei, iar pe capul ei o coroană de douăsprezece stele” ( o coroană  de stele poate fi interpretată ca o « Coroană a Nemuririi » ). S-a observat că data la care a fost adoptat drapelul, 8 decembrie 1955, coincide cu Sărbătoarea catolică a Imaculatei Concepţii a Binecuvântatei Fecioare Maria, o sărbătoare decretată în 1854 de Papa Pius IX.” [1]

        Arsène Heitz e mort. Lui îi plăcea să povestească că a desenat drapelul Europei şi a făcut din el drapelul Sfintei Fecioare. Munca lui a durat 5 ani , din 1950 până în 1955. Au fost 101 proiecte. Domnul Heitz, însuşi, lucrase pe 20 de proiecte.”

         “Ei s-au abţinut de a evoca semnificaţia religioasă a celor douăsprezece stele şi a fondului albastru pentru a respecta principiul laicităţii.” .”[2]


        “Acest simbolism n-a scăpat nicidecum fondatorilor Europei, unii fiind foarte creştini:  Robert Schuman are un proces de beatificare în desfăşurare.”  [3]








Madonna in Glory by Carlo Dolci, c. 1670
 Limitându-ne la rugăciunea  către Maica Domnului în poezia românească, nu-l putem evita pe poetul nostru naţional Mihai Eminescu, nici Acatistul lui Sandu Tudor, nici cântarea  O, Măicuţă Sfântă:[4]

Răsai asupra mea
Rasai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc de-odinioară;
O, Maică Sfantă, pururea fecioară,
In noaptea gândurilor mele vină.

Speranta mea tu n-o lasa sa moară
Deşi al meu e un noian de vină.
Privirea ta de mila caldă, plină,
Induratoare - asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut in suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.
Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele,
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!



Rugăciune 
Crăiasă alegându-te
Ingenunchem rugându-te,
Inaltă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maica Prea Curata
Si pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila Sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce, clară,
O, Maică Prea Curată
Si pururea fecioară,
Marie!

CONDAC I
Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată?
E Împarateasa rugăciunii, e Rugaciunea întrupată
Stapâna Porfirogeneta si Doamnă a Diminetii,
Logodnica Mângâietorului, Preaschimbător al vietii!
Spre Tine noi alergam, arşi, mistuiţi de dor!
Ia-ne şi pre noi părtaşi ai Sfântului munte Tabor.
Si fă-te si nouă
umbră si rouă,
tu, adumbrirea
de dar,
sa-şi afle si firea noastră înnoirea
din zamislirea
de har.
Ca să-ţi strigăm cu toata făptura,
într-o deplina închinaciune,
Bucură-te, tu, Mireasă
urzitoare de nesfârsită rugaciune! ………….

CONDAC II
Cum să ne aflăm odihna de la gânduri?
Maică Fecioara! Preasfânta Fecioară!
Cum sa ne rupem de-ale patimilor rânduri,
Ispitele prea înmulţite ce ne-nfasoară?
Dă-ne tu Ştiinta de Taină râvnită,
Măiestria cea buna a-nduhovnicirii,
cu ea să biruim firea robită
pâna la scrumul despătimirii.
Şi furaţi de "Ruga cu strigare luminoasă"
să putem şi noi ridica
dintr-o laudă întreagă si nemincinoasă,
un psaltic si adevarat:
ALILUIA!

ICOS I
Fecioară a neînseratului Veac, Sfântă Maica a Luminii!
Ascultă-ne şi pre noi cei din păcat,
nevrednicii fii ai tinei!
Prea blândă, bună, Preasfântă Fecioară!
Cheia Domnului Iisus!
Dezleagă-ne blestemul ce ne-nzăvoară,
deschide-ne Calea de Sus,
ca din aprinsa descoperire,
arcane doritului Mire
şi noi sa putem cânta,
aşa cum Moise dezlegat de sanda,
cu fata-n văpaie de rug,
fierbinte de har Ţie îţi striga
unele ca acestea în amurg:

Bucură-te, Tulpina de lumină a Rugului nemistuit!
Bucura-te, Roua creştină prin care Dumnezeu s-a ivit!
Bucura-te, Inel al unui foc ce-i mai presus de cer!..........................................................


ICOS II
Aprinsă floare a necovârsitei Văpai
de Dumnezeu Născatoare!
Tu chip al păcii văzut în foc
Într-un ocol nemăsurat de răcoare!
Vino spre noi, ajută-ne să aflăm,
sub blânda ta îndrumare,
răsuflul cel larg al odihnitului zbor
din pieptul Porumbiţei de argint,
pe care şi Împăratul Prooroc o vedea
peste culmile Vasanului plutind.
Şi laolaltă vom cânta
cu îngerescul sobor
şi cerescul cor
vom alătura
o podobie ca aceasta cu stihuri asa:
…………………………………………
     O, Măicuţă Sfântă
O, Măicuţă Sfântă
Te rugăm fierbinte,
Să ne-asculţi de-a pururi
Marea rugăminte:

Refren:
Nu lăsa, Măicuţă,
Să pierim pe cale,
Căci noi suntem fiii,
Lacrimilor tale.

Când plângeai sub cruce
Maică-ndurerată,
Te-am primit de Mamă,
Noi şi lumea toată.

Călători pe-o mare,
Veşnic tulburată,
Noi ne-am pus în Tine
Şi nădejdea toată.

Tu eşti steaua mării
Şi ajuţi s-o treacă;
Dintre câţi Te roagă,
Nimeni nu se-neacă.

Fă să-ţi batem zilnic
La miloasa-ţi poartă,
Câtă vreme-n lume,
Valuri ne mai poartă.

Iar când nori şi ceaţă
Înnegri-vor zarea,
Vino Tu Măicuţă,
Să ne-arăţi cărarea.

 

Să conduci luntriţa
Printre stânci şi valuri,
Să ne scoţi la portul,
Veşnicelor maluri.

O, Măicuţă Sfântă,
Cea mai scumpă floare,
Fă din şir de lacrimi,
Dalbe lăcrimioare.

Scapă-ne de patimi
Şi de pofte rele,
Şi ne schimbă-n mândre
Mărgăritărele.

Să ne duci cu Tine
Unde calea-Ţi duce,
Să ne dai în ceruri
Fiului Tău dulce.

Şi să-I spui, Măicuţă,
C-aste floricele,
Le-au făcut să crească
Chinurile grele.

Şi cu ale Tale
Lacrimi de sub cruce;
Tu le eşti Măicuţă,
Maica cea mai dulce.

Inima,  Preasfântă
Mângâios ne-o strânge;
Va uita de patimi,
Mai mult nu va plânge.

Noi, cuprinşi de-o pace
Fără de hotară,
Lăuda-te-om veşnic
Pururea Fecioară.






[3]
Homme D`etat, Citoyen Du Ciel, 2006,  http://www.priceminister.com/offer/buy/5367752/Collectif-Robert-Schuman-Homme-D-etat-Et-Citoyen-Du-Ciel-Livre.html

Cloture du proces diocesain en vue de la beatification du serviteur de Dieu Robert Schuman


Sărbătoarea de azi se numește SFÂNTA TREIME. Azi este A Doua Zi De Rusalii, iar această zi este dedicată lui DUMNEZEU, ADICĂ FIINȚEI SUPREME VEȘNICE CARE A CREAT LUMEA, CARE SUSȚINE LUMEA, CARE POARTĂ DE GRIJĂ LUMII, CARE A MÂNTUIT LUMEA, CARE SFINȚEȘTE LUMEA, CARE VA JUDECA LUMEA CU DREPTATE. Noi, creștinii, avem UN SINGUR DUMNEZEU, adică avem o credință monoteistă. Este mare taina despre Dumnezeul nostru! Dumnezeul nostru este UNUL SINGUR, DAR EL ESTE VEȘNIC ÎN TREI PERSOANE. Să explicăm această exprimare neobișnuită! Când spunem că Dumnezeul nostru este UNUL SINGUR, ne referim la Veșnica Lui Ființă spirituală și infinită. Ființa (esența, natura) Dumnezeului nostru este UNA. DUMNEZEU ARE O SINGURĂ FIINȚĂ. Din alt punct de vedere, adică dacă ne referim la Persoanele Divine, spunem că Dumnezeul nostru S-a făcut cunoscut oamenilor în TREI PERSOANE, și prin urmare ÎL cunoaștem ca SFÂNTA TREIME: 1) TATĂL CERESC VEȘNIC; 2) FIUL VEȘNIC AL TATĂLUI CERESC; și 3) DUHUL SFÂNT VEȘNIC AL TATĂLUI CERESC. Deci, Dumnezeul nostru este UNUL ÎN FIINȚĂ, dar El este ÎNTREIT ÎN PERSOANE. Avem de a face cu o taină foarte mare! Cu o axiomă. Axiomele se cred, nu se demonstrează: 1+1+1=1, adică Trei Persoane Divine, Veșnice, Egale, Adevărate și Distincte au O Singură Ființă Divină, Neîmpărțită, Infinită, Veșnică și Adevărată. S-au făcut analogii pentru a ne apropia cumva de această Taină: de ex., timpul vieții noastre este unul singur, dar are trei aspecte: trecut, prezent și viitor. Sau altă analogie, un singur pom are trei părți: rădăcină, tulpină și coroană. Sau altă analogie: soarele care ne luminează și ne încălzește viața este unul, dar observăm că are trei aspecte: 1) discul plin de lumină albă care stă în depărtare; 2) lumina albă care coboară până la noi; 3) căldura care coboară până la noi. Bineînțeles că sunt slabe aceste analogii, dar totuși, ne ajută un pic să înțelegem Taina Sfintei Treimi. Oricum, Taina rămâne Taină, Misterul despre Un Singur Dumnezeu Veșnic Adevărat în Trei Persoane Divine, Veșnice, Adevărate, rămâne insondabil. ... Sfânta Treime este reprezentată iconografic sub forma celor Trei Îngeri Care s-au arătat patriarhului biblic Avraam, la stejarul Mamvri, în perioada Vechiului Testament. Deși erau Trei Persoane, Avraam se adresează ca Unui Singur Dumnezeu: "Doamne, dac'am aflat har în ochii Tăi, nu-l ocoli pe robul Tău!” ... EXPLICAȚIE referitoare la ICOANA SFINTEI TREIMI, icoană pictată de Andrei Rubliov (c.1360 – c.1430), pictor rus, declarat sfânt în anul 1988. În limba rusă această icoană se numește TROIȚA (Treime) sau IKONA SVYATOY TROYȚY (Icoana Sfintei Treimi). De asemenea, această icoană se mai numește și OSPITALITATEA LUI AVRAAM. În Sfânta Tradiție Creștină, încă din vechime, există interpretarea că Dumnezeu S-a arătat patriarhului biblic Avraam, la stejarul Mamvri, sub forma Celor Trei Oameni (sau a Celor Trei Îngeri). Avraam a dat dovadă de foarte mult respect și de foarte multă ospitalitate, dând îndrumări soției sale Sarra să facă azime, apoi dând îndrumări slugii sale să sacrifice un vițel, pentru a pregăti masă Oaspeților. În interpretarea creștină, Cei Trei Oameni (la care unii interpreți se referă ca fiind Cei Trei Îngeri) sunt, de fapt, Cele Trei Persoane Dumnezeiești Veșnice: VEȘNICUL TATĂ SFÂNT CERESC, VEȘNICUL FIU SFÂNT CERESC ȘI VEȘNICUL DUH SFÂNT CERESC, adică VEȘNICA SFÂNTĂ TREIME CEREASCĂ ÎNTR-O SINGURĂ FIINȚĂ DIVINĂ. Explicația referitoare la ICOANA SFINTEI TREIMI, icoană pictată de Andrei Rubliov, este următoarea: ÎN CENTRU este FIUL. El Se uită și Se roagă către TATĂL. Mâna dreaptă a Fiului indică spre Potir și dincolo de Potir spre DUHUL SFÂNT. În fundal, în spatele Fiului, este un pom, un simbol al Fiului și al lemnului Sfintei Cruci ca Pom al Vieții. ... ÎN DREAPTA FIULUI este TATĂL. El răspunde rugăciunii Fiului, binecuvântând lucrarea mântuitoare a Fiului și privește spre Duhul Sfânt. În fundal, în spatele Tatălui, este o casă, un simbol al Tatălui: “În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri.” (Ioan 14, 2). ... DUHUL SFÂNT Își apleacă smerit capul și încuviințează, scoțând în evidență acest consimțământ. În fundal, este o stâncă, un simbol al izvorului dătător de viață al Duhului Sfânt care țâșnește din “stânca spirituală” – Hristos. ... PE MASĂ este un POTIR – BOL cu capul vițelului sacrificat, un simbol al sacrificiului Fiului. ... Este potrivit să ne punem sub ocrotirea SFINTEI TREIMI, chiar și acum, prin cuvintele următoare: NĂDEJDEA MEA ESTE TATĂL, SCĂPAREA MEA (REFUGIUL) ESTE FIUL, ACOPERĂMÂNTUL MEU (PROTECȚIA) ESTE DUHUL SFÂNT. TREIME SFÂNTĂ, SLAVĂ ȚIE! Este potrivit să ne închinăm și noi SFINTEI TREIMI, chiar și acum, rostind rugăciunea următoare: PREASFÂNTĂ TREIME, TE RUGĂM FRUMOS, ÎNDURĂ-TE SPRE NOI! DOAMNE, CURĂȚĂ PĂCATELE NOASTRE! STĂPÂNE, IARTĂ FĂRĂDELEGILE NOASTRE! SFINTE, CERCETEAZĂ ȘI VINDECĂ NEPUTINȚELE NOASTRE, PENTRU NUMELE TĂU! Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor! Amin! ... De asemenea, haideți să ne amintim, sau să aflăm acum, textele evanghelice care se citesc la Sfânta Liturghie în A Doua Zi De Rusalii, despre atitudinea pe care se cuvine să o avem față de copii, dar și atitudinea pe care se cuvine să o avem în general în relațiile interumane, atitudine însoțită de conștiința că în același timp suntem în relații și cu îngerii, și cu Dumnezeu! Iisus este Calea spre Tatăl Ceresc, Iisus este Adevărul și Viața. Tatăl Ceresc, în numele lui Iisus, ni-L trimite pe Duhul Adevărului Mângâietor ca să ne inspire, să ne învețe. ... PREASFÂNTĂ TREIME, DUMNEZEUL NOSTRU, MILUIEȘTE-NE ȘI NE MÂNTUIEȘTE PE NOI! https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/3687530824896288 ... Din ACATISTUL SFINTEI TREIMI: https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/1149122399645186

Pr. prof. Ion Ciungu TEXTELE EVANGHELICE 1. Sfânta Evanghelie pentru luni în săptămâna întâi după Pogorârea Sfântului Duh, DIN SFÂNTA EVANG...