Pentru cine nu știe, despre convorbirea Mântuitorului cu
femeia samarineancă aflăm din Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 4,
versetele 1- 43:
„Deci când a cunoscut Iisus că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici ca Ioan, Deşi Iisus nu boteza El, ci ucenicii Lui, A lăsat Iudeea şi S-a dus iarăşi în Galileea. Şi trebuia să treacă prin Samaria. Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui? Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea? Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristosul? Şi au ieşit din cetate şi veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii. Şi după cele două zile, a plecat de acolo în Galileea.”https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=4
Femeia samarineancă a ajuns sfântă, cu numele de Fotini (adică cea luminată) și este sărbătorită în Duminica a 5-a a Paștilor, dar și pe 26 februarie. Ea a adus la Mântuitorul și pe cele 5 surori ale ei (Anatoli, Foto, Fotis, Paraskevi și Chiriachi), și pe cei doi fii ai ei (Fotinos, cunoscut și ca Victor, și Iosie). Au suferit moarte martirică pentru credința creștină în Roma, în anul 66, în timpul împăratului roman Nero. https://www.youtube.com/watch?v=pKY5i0pMt6M
apa,
elementul material
feminin prezent în „aluatul” vieții,
avatarurile sufletului
omenesc,
Hristos care răspunde,
și este,
El însuși,
răspuns la toate,
din și pentru
totdeauna-acum,
iată,
„împărtășind”,
elaborat,
explicit și oportun
momentului,
pentru mântuire,
„apa vie” a cuvântului;
sufletul femeii,
comparabil împrimăvărării
cosmic – recurente (doar îmbobocește viață),
mult mai spontan,
mai puțin sau deloc
dedat ipocriziei și vicleniei sofist – silogiste (în care noi excelăm),
mai ușor de „aprins” de
scânteia frumosului și adevărului,
și ablativ a fi
totalmente noncontabil/dezinteresat și loial,
până la capătul tuturor
consecințelor,
adevărului,
exigențelor,
frumuseții,
„poverii”,
delicateții și
nonostoirii lucrării evanghelice – chiar dacă,
altcum,
noi peiorativizăm
femeia și o punem la colțul propriei cerbicii și țâfne
.........................................................................
Aici se încheie poezia respectivă.
S-ar putea întâmpla să dorim să (re)vedem următoarele
articole cu poezii – rugăciuni:
VITEZDA (poezie-rugăciune scrisă de colegul meu, profesorul Ioan Motronea, în
noaptea de 7 mai 2020; am publicat-o pe blog fără să mai aștept aprobarea lui;
vindecarea slăbănogului de la Vitezda ne este amintită în fiecare an de către
Biserică la trei săptămâni după Paști, în acest an în duminica următoare, 10
mai 2020)
INSUFICIENȚA CREDINȚEI ȘI RUGĂCIUNII NOASTRE, INSUFICIENȚA
POSTULUI NOSTRU, ÎNCETINEALA NOASTRĂ SPRE BINE ȘI GRABA SPRE RĂU, UITAREA VOII
LUI DUMNEZEU, DEȘERTĂCIUNEA SUFLETELOR NOASTRE LIPSITE DE HARUL DIVIN DAR PLINE
DE DUHUL LUMII, TOATE ACESTEA SUNT CARACTERISTICI ALE NOASTRE, PE CARE DACĂ
LE-AM CONȘTIENTIZA ACUM ÎN FAȚA MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS, AM PUTEA PRIMI
HARUL CONVERTIRII TOTALE ȘI DEFINITIVE SPRE O VIAȚĂ DEMNĂ SĂ-L ÎNTÂMPINE LA A
DOUA VENIRE A LUI. (poezie de poetul creștin Traian Dorz ; citat de la preotul
călugăr Arsenie Boca ; din fila de calendar creștin ortodox pe luna Mai, anul
2020, editat de Oastea Domnului)
ÎNDEMN EVANGHELIC DE A NE ÎNVIA ȘI ÎNFRUMUSEȚA SUFLETUL
(poezie primită ieri, 2 martie 2020, fără titlu, de la preotul Iosif; ieri a
început Postul Paștilor; o public fără știrea lui.)
MAICA
DOMNULUI „SMERENIA CEA ÎNTRU TOTUL DESĂVÂRȘITĂ ȘI POVĂȚUITOAREA SMERENIEI
ASCETICE” (stihuri
de acatist, de Vasile Călin Drăgan)
MAICA
DOMNULUI „SMERENIA CEA ÎNTRU TOTUL DESĂVÂRȘITĂ ȘI POVĂȚUITOAREA SMERENIEI
ASCETICE” (II) (stihuri de acatist, de Vasile Călin Drăgan)
MAICA
DOMNULUI „SMERENIA CEA ÎNTRU TOTUL DESĂVÂRȘITĂ ȘI POVĂȚUITOAREA SMERENIEI
ASCETICE” (III) (stihuri de acatist, de Vasile Călin Drăgan)
MAICA
DOMNULUI „SMERENIA CEA ÎNTRU TOTUL DESĂVÂRȘITĂ ȘI POVĂȚUITOAREA SMERENIEI
ASCETICE” (IV) (stihuri de acatist, de Vasile Călin Drăgan)
MAICA
DOMNULUI „SMERENIA CEA ÎNTRU TOTUL DESĂVÂRȘITĂ ȘI POVĂȚUITOAREA SMERENIEI
ASCETICE” (V) (stihuri de acatist, de Vasile Călin Drăgan)
MAICA
DOMNULUI „SMERENIA CEA ÎNTRU TOTUL DESĂVÂRȘITĂ ȘI POVĂȚUITOAREA SMERENIEI
ASCETICE” (VI) (stihuri de acatist, de Vasile Călin Drăgan)
MAICA
DOMNULUI „SMERENIA CEA ÎNTRU TOTUL DESĂVÂRȘITĂ ȘI POVĂȚUITOAREA SMERENIEI
ASCETICE” (VII) (stihuri de acatist, de Vasile Călin Drăgan)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu