marți, 4 februarie 2020

LA ÎNCEPUT A FOST LINIȘTEA, poezie, (dedicată lui Ignatie-Ilie Trif), scrisă de preotul Iosif, de la care am primit-o azi, 4 februarie 2020, și am postat-o pe blog, fără știrea lui.


Din această poezie am înțeles că pentru mântuire este foarte importantă isihia, (adică starea de concentrare și pace lăuntrică obținută prin repetarea continuă a unei anumite rugăciuni, numită rugăciunea minții, sau rugăciunea inimii, sau rugăciunea lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!).










liniștea este atunci când

și tot ce am greșit se face iubire

și tot ce am însingurat tainic se face rostire

și tot ce am iubit rămâne iubire

liniștea este și atunci când

la capătul vremii

iubirii îi este dat să rămână singură

atunci liniștea cea de pe urmă

va să fie ca liniștea dintâie

cea dinaintea tulburării

când liniștea era ca apa vie de isihie

isihia este regula

de trei așezată a mântuirii

liniștea iubirii

iubirea liniștii

comuniunea iubirii în liniște


........................................................................................................


Aici se încheie poezia respectivă.


S-ar putea întâmpla să dorim să (re)vedem următoarele articole cu poezii – rugăciuni:









































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu