duminică, 28 aprilie 2024

Acum, la 2.000 de ani de la INTRAREA TRIUMFALĂ și SMERITĂ a DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS în IERUSALIM, parcă în inimile, în sufletele și în ochii oamenilor nu apare bucuria care s-ar cuveni la sărbătorirea lui Iisus, căci în inimi este pustiu, nu este milă, nici iubire, nici căință pentru păcate și răutăți. Parcă Iisus este așteptat cu nerăbdare, dar mai mult de cei care vor să-L vândă, să-L urce pe alt calvar! ... Este clar că avem nevoie de rugăciune ritmică zilnic, la ore stabilite de sfinți, pentru a da dovadă de puterea pe care o primim de la Dumnezeu și pentru a-l înfrânge pe Vrăjmașul. ... [poezie de poetul creștin Traian Dorz; citate de la Sfântul Ioan Scărarul (579-649); din fila de calendar creștin ortodox pe luna APRILIE, anul 2024, editat de Oastea Domnului]. Oastea Domnului este „Aflarea și vestirea lui IISUS HRISTOS CEL RĂSTIGNIT”. Oastea Domnului a fost înființată în România la Sibiu, în anul 1923, de preotul ortodox Iosif Trifa (1888-1938). Oastea Domnului este o mișcare de înviorare a credinței creștine, de combatere a păcatelor în general, iar în special de combatere a înjurăturilor, alcoolismului, fumatului, avortului etc.

Pr. prof. Ion Ciungu

 

 

https://www.facebook.com/photo/?fbid=2930137120460112&set=a.711891222284724


 

MINUNATĂ ȘI FRUMOASĂ

 

Minunată și frumoasă Dimineață de Florii,

tu ne-ai răsărit întâii mărțișori de bucurii!

 

Când atunci treceai Iisuse albul inimilor prag,

curăția și lumina Te întâmpinau cu drag.

 

Și, în ochii care limpezi strălucesc, puteai să știi

cât de fericiți, Iisuse, suntem toți văzând că vii.

 

Astăzi, plini de nerăbdare să Te urce pe-alt calvar

parcă numai vânzătorii Te așteaptă să vii iar.

 

Ți se-aștern Iisuse-n cale chiar și astăzi mărțișori,

dar privirea Ta acuma nu e cea din alte ori.

 

Cât de bine vezi că astăzi cei ce-Ți cântă nu Te știu,

că n-au ochii strălucire și că-n inimi e pustiu ...

 

Că nu-i milă, nici căință, nici dorința lor măcar,

că iubirea se-ntâlnește tot mai rece și mai rar.

 

Că-s în suflete păcate și-s în inimi răutăți,

de aceea bucuria nu-i acum ca alte dăți.

 

Că-n păcate se scufundă omenirea mai afund,

stricăciunea și desfrâul nici măcar nu-și mai ascund.

 

Și de-aceea, o, Iisuse, când la noi cobori Tu az`,

Parcă Fața Ta e tristă, parcă-ai lacrimi pe obraz!

 

 

Traian Dorz (1914-1989), poet creștin, misionar creștin, deținut politic, închis pentru credință timp de peste 17 ani. https://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_Dorz

………………………………………………………………………………………                                                                                                                            

 

Cel ce se îndeletnicește cu vreun lucru, dacă, venind ceasul rugăciunii, continuă să se ocupe cu el, e de batjocura dracilor. Căci scopul furilor e să fure rugăciunea, ceas de ceas, de la noi.

Nu refuza când ți se cere să te rogi pentru un suflet, chiar dacă n-ai dobândit rugăciunea. Căci credința celui ce o cere pe aceasta a mântuit de multe ori pe cel ce se roagă cu zdrobire de inimă.

Oricărui copil i se cere de la învățător în fiecare zi, neîncetat, să spună ceea ce a învățat de la el. Oricărei minți i se va cere, cu dreptate, în fiecare rugăciune, puterea ce a primit-o de la Dumnezeu.

Cel ce ține neîncetat toiagul rugăciunii nu se poticnește. Și chiar de i s-ar întâmpla aceasta, nu va cădea de tot. Căci rugăciunea este stăpânitoarea binecredincioasă de la Dumnezeu. Folosul ei se dovedește prin biruirea împiedicărilor drăcești ce ni se întâmplă în timpul adunărilor, iar rodul ei, prin înfrângerea văjmașului.

 

Sfântul Ioan Scărarul



https://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Sc%C4%83rarul

 

…………………………………………………………………

 

Oastea Domnului este „Aflarea și vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”.

 

 

Preot Iosif Trifa (1888-1938), întemeietor, în anul 1923, al OASTEI DOMNULUI, mișcare de înviorare a credinței creștine, de combatere a înjurăturilor, a alcoolismului și a fumatului.

 

Multe necazuri a avut acest om al lui Dumnezeu! Trei copii și soția i-au murit. A rămas cu un singur copil (Titus Gheorghe, rămas orfan de mamă de la trei ani). Dacă în anul 1935 preotul Iosif Trifa a fost caterisit de mitropolitul ortodox Nicolae Bălan, lucrarea Oastei Domnului a fost binecuvântată, în anul 1936, de cardinalul greco-catolic Iuliu Hossu. Biserica Ortodoxă Română a anulat în anul 1990 caterisirea din 1935.

https://www.youtube.com/watch?v=8eMERg0KblA

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Oastea_Domnului

https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Trifa

https://oasteadomnului.ro/

………………………………………………………………………………………………………

Mult iubit și frumos slăvit să fie Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Christos, prin Duhul Curat, prin Spiritul Sfânt al Adevărului Mângâietor, în fiecare moment, și de noi, în vecii vecilor!

Maica Preacurata, Pururea Fecioara Maria, și Toți Sfinții, Prietenii lui Dumnezeu, să fie binecuvântați, și de noi, în fiecare moment, în vecii vecilor!

.............................................................................................................

S-ar putea întâmpla să dorim să (re)vedem următoarele articole:

https://doisautreiinnumeleluiiisus.blogspot.com/2024/03/luna-martie-este-marcata-de-sarbatoarea.html

 

https://doisautreiinnumeleluiiisus.blogspot.com/2024/02/in-calitate-de-crestini-asteptam-sa-ne.html

 

https://doisautreiinnumeleluiiisus.blogspot.com/2024/01/scurt-si-marginit-e-timpul-si-se-cuvine.html

 

https://doisautreiinnumeleluiiisus.blogspot.com/2023/12/colo-sus-si-cel-mai-sus-in-lumina-far.html

 

  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Pe 12 mai îl sărbătorim pe SFÂNTUL IOAN VALAHUL (ROMÂNUL). Valah sau vlah înseamnă român. Cu sute de ani în urmă, străinii îi numeau pe români valahi, vlahi. Viața Sfântului Ioan Valahul a fost scrisă de un grec, pe nume Ioan Cariofil (care a trăit un timp la București, la curtea domnitorului Constantin Brâncoveanu). Sfântul Ioan Valahul a trăit în secolul al XVII –lea (1644 – 1662). El a fost condamnat de turci și spânzurat în Istanbul, pe 12 mai, într-o zi de vineri, înainte de sărbătoarea Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos la Cer. Ioan avea atunci 17 sau 18 ani. ... Ioan era din Țara Românească și fusese luat rob de către turci, în anul 1659. El "era voinic și chipeș; frumusețea lui feciorelnică atrăgea privirile tuturor, încât, pe drumul către Istanbul, un oștean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat, vrând să-l silească spre păcatul blestemat al sodomiei." Ioan nu a vrut să se supună la așa ceva. Turcul l-a legat pe Ioan de un copac. Ioan s-a luptat cu turcul și l-a omorât pe turc, apoi a reușit să fugă. Ceilalți turci l-au prins și l-au dus pe Ioan la Istanbul, apoi l-au dat femeii turcului care fusese ucis de Ioan. Femeia l-a dus la vizir pentru judecată, iar vizirul l-a dat femeii să facă ce vrea cu el. Femeia, după un timp, a vrut să se însoțească cu Ioan, cu condiția ca el să se facă mahomedan, dar Ioan n-a vrut. Apoi, femeia văzând că prin ademeniri nu-l poate câștiga pe Ioan pentru ea, l-a dat conducătorului cetății pentru ca să-l pedepsească. Acela l-a închis în temniță, iar femeia venea la el încercând să-l ademenească iarăși. Ioan n-a cedat nicidecum. "Văzând, așadar, femeia și prigonitorii că în zadar se ostenesc, au cerut vizirului să-l dea pe tânăr la moarte. Şi scoțându-l din temniță, călăii l-au dus spre o margine a Istanbulului, la locul numit pe atunci Parmak-Kapi (adică Poarta Stâlpului), ... i-au pus gâtul în ștreang și l-au înălțat în spânzurătoare, omorându-l".

Pr. prof. Ion Ciungu     https://www.facebook.com/photo/?fbid=2940479979425826&set=a.711891222284724   Mai multe aspecte despre ...