luni, 4 iunie 2018

CUM A ÎNCETAT LUMEA CATOLICĂ DIN FRANȚA DE A FI CREȘTINĂ. ANATOMIA UNEI PRĂBUȘIRI (carte apărută în franceză în luna februarie 2018; o recenzie în franceză din 13 mai 2018; aceeași recenzie a fost tradusă în engleză în 27 mai 2018; spicuire)




de pr.prof. Ion Ciungu


La Cina cea de Taină, în Joia Paștilor, Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos, a stabilit o legătură tainică între acea Pâine și acel Vin, pe de o parte, și Trupul și Sângele Său, pe de altă parte, care în ziua următoare, vineri, au fost jertfite pentru iertarea păcatelor oamenilor care ÎL prețuiesc și ÎL iubesc. Dacă cineva ia Sfânta Împărtășanie cu nevrednicie, există riscul de a-și lua osândă în loc de binecuvântare, ne avertizează Sfântul Apostol Pavel. (1 Corinteni, capitolul 11, versetele 27-28).[1]

...............

 Ar trebui să învățăm și din greșelile creștinilor romano-catolici! (Se spune că omul înțelept învață din greșelile altora, iar omul prost nu învață nici din greșelile lui.)


În 13 mai 2018, pe site-ul ortodox de limbă franceză Orthodoxie.com, a fost publicată o recenzie a cărții « Comment notre monde a cessé d’être chrétien. Anatomie d’un effondrement » (Cum a încetat lumea noastră de a fi creștină. Anatomia unei prăbușiri), apărută în februarie 2018. Această carte a fost scrisă de Guillaume Cuchet, profesor de istorie contemporană la Universitatea din Paris-Est Créteil, specializat în istoria catolicismului.



Recenzia la care mă refer a fost făcută de Jean-Claude Larchet, filosof și teolog francez, născut romano-catolic, convertit la ortodoxie la vârsta de 22 de ani.



Cartea, publicată la Editura Seuil, are 276 de pagini și poate fi cumpărată acum cu 20 de euro.[2]



Traduc rezumatul acestei cărți :

Studiu socioistoric despre declinul catolicismului în Franța începând din anii 1960 și cauzele sale demografice, sociale și culturale. Istoricul se întreabă despre rolul reformelor inițiate de Conciliul Vatican II în această descreștinare.

……………………..



Câteva idei din Recenzia cărții « Comment notre monde a cessé d’être chrétien. Anatomie d’un effondrement », (Cum a încetat lumea noastră de a fi creștină. Anatomia unei prăbușiri), făcută de Jean-Claude Larchet.[3]


Recenzia în engleză a fost publicată în 27 mai 2018, de Emma Cazabonne : Review of Guillaume Cuchet’s book: “How our world ceased to be Christian. Anatomy of a collapse”.[4]




Selectez câteva idei din recenzie, introducând subtitluri:


Câteva date statistice


Participarea în mod regulat a populației franceze la slujba de duminica era de 27% în anul 1952, iar în anul 2017 era de 1,8%.



În 1952, 51% din adulții catolici declarau că se spovedesc cel puțin o dată pe an, la Paști ; în 1974 nu mai erau decât 29% ; iar în 1983 erau 14%.



Cauzele decadenței credinței catolice : Criza Tainei Spovedaniei și Lipsa Predicării despre Mortea omului, Sfârșitul lumii, Judecata și ce urmează după ele


În jurul anilor 1965-1966, Taina Spovedaniei nu mai era prezentată ca Taina Penitenței, ci ca Taina Împăcării, pierzându-se simțul păcatului în conștiința multor credincioși și clerici, care se tem să mai vorbească despre noțiunea de păcat și despre moartea omului, sfârșitul lumii, Judecata Universală , Rai și iad. Unii preoți, influențați de psihanaliza conform căreia trebuia să-i deculpabilizezi pe credincioși și să-i eliberezi de Spovedanie, îi invitau pe credincioși la Împărtășire fără ca aceștia să se mai spovedească.



Sfânta Împărtășanie dată și primită, fără pregătirea necesară și fără post


Relaxarea postului euharistic s-a înfăptuit în mai multe etape: în anul 1953 Pius XII deși menținea postul înainte de Împărtășire, începând de la miezul nopții, totuși a decis că dacă bei apă nu înseamnă că ai întrerupt acel post ; în 1957 postul era redus la trei ore înainte de Împărtășire, dacă vorbim de mâncare solidă, și o oră dacă vorbim de lichide ; în 1964 Paul VI reducea postul la o oră înainte de Împărtășire, atât în ceea ce privește hrana solidă cât și lichidele ; practic s-a desființat postul înainte de Împărtășire.



Conciliul Vatican II a relaxat peste măsură exigențele creștine, adaptându-se la lumea modernă


Procesul de decadență a catolicismului în Franța a fost inaugurat în anul 1965, adică chiar anul în care a avut loc Conciliul Vatican II, ceea ce pare un fapt paradoxal, căci acel conciliu sau sinod al episcopilor catolici avea drept scop înviorarea catolicismului care se confrunta cu lumea modernă. Conciliul trebuia să facă un aggiornamento, adică o aducere la zi a credinței catolice. În loc să-și realizeze scopul de a atrage lumea spre sine, Conciliul Vatican II a făcut exact invers, s-a acomodat el l-a lume, relaxând peste măsură exigențele creștine.


În urma Conciliului Vatican II credincioșii încep să-și piardă reperele.


Criza catolică a anilor 1965–1978 a fost mai întâi o criză a clerului și a militanților catolici. Abandonarea sutanei (începând din anul 1962) și a îmbrăcămintei religioase, politizarea (la stânga) a clerului, plecările de preoți, de călugări și de călugărițe au părut multora ca o adevărată „trădare din partea clericilor”, fără echivalent de la Revoluția Franceză din 1789 – 1791, și după ea,  când au avut loc multe „despreoțiri”, cu aceleași efecte destabilizatoare.



Autoritățile catolice caută să minimalizeze prăbușirea descrisă în această carte, dar situația pare a fi alta


Pentru a minimaliza colapsul credinței catolice descris de Guillaume Cuchet, autoritățile catolice aduc următoarele argumente : un mare număr de francezi rămân catolici și își botează copiii ; practica religioasă se măsoară prin alte angajamente decât participarea la Mesă (Liturghie) ; calitatea a înlocuit cantitatea ; Ioan Paul II a făcut să se redreseze situația față de excesele apărute după Conciliul Vatican II.


 Dar, se constată că la alegerea lui Ioan Paul II practica duminicală  era de 14%, iar la moartea lui, în 2005, era de 5%. Multe biserici au fost dezafectate, adică nu mai sunt locașuri de cult, iar preoții au în sarcină 20 sau chiar 30 de parohii, săvârșind duminica o liturghie regională pentru un mic număr de crdincioși în majoritate vârstnici veniți de la zeci de kilometri.



Evoluția tristă a Bisericii Catolice după Conciliul Vaticn II ar trebui să fie un avertisment pentru Biserica Ortodoxă


Dat fiind faptul că episcopii și teologii ortodocși visează să convoace un Mare Sinod Ortodox, similar cu cel prin care catolicii au vrut să facă un aggiornamento, din care s-a ajuns la dezintegrarea internă și la pierderea impresionantă a unui număr mare de credincioși, este de dorit ca ei să nu repete greșelile catolicilor.

…………………………………………………………………………………

Aici am terminat de spicuit din recenzia respectivă.


S-ar putea întâmpla să dorim să (re)vedem și următoarele articole :

Despre demolarea multor biserici în Franța și despre faptul că descreștinarea Franței au început-o evreii atei anticriști:
„NU VA RĂMÂNE AICI PIATRĂ PE PIATRĂ CARE SĂ NU SE RISIPEASCĂ” (2.800 de biserici se vor demola în Franța în anii care urmează!?)



EUROPA NU ESTE AȘA DE SECULARIZATĂ CUM CREDEȚI (articol în engleză din 29 mai 2018; scurtă anunțare a știrii)


Despre încercarea Bisericilor Ortodoxe naționale de a se întruni într-un Sinod Panortodox în Creta în anul 2016, și efectele nedorite :
2017: PREOȚI ORTODOCȘI ROMÂNI ANTIECUMENIȘTI CATERISIȚI




[2] Guillaume Cuchet, Comment notre monde a cessé d'être chrétien : anatomie d'un effrondement, Seuil , collection La couleur des idées , (février 2018), https://www.laprocure.com/monde-cesse-etre-chretien-anatomie-effrondement-guillaume-cuchet/9782021021295.html?id_affilie_widget=118



[3] Jean-Claude Larchet, Recension: Guillaume Cuchet,  « Comment notre monde a cessé d’être chrétien. Anatomie d’un effondrement », 13 mai 2018,  https://orthodoxie.com/recension-guillaume-cuchet-comment-notre-monde-a-cesse-detre-chretien-anatomie-dun-effondrement/

[4] Emma Cazabonne : Review of Guillaume Cuchet’s book: “How our world ceased to be Christian. Anatomy of a collapse”, 27 May 2018, https://orthodoxie.com/en/review-of-guillaume-cuchets-book-how-our-world-ceased-to-be-christian-anatomy-of-a-collapse/



la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Pe 25 aprile îl sărbătorim pe SFÂNTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST MARCU. El este reprezentat în iconografie împreună cu un leu (cel mai adesea un leu cu aripi). EVANGHELIA SCRISĂ DE SFÂNTUL MARCU este CEA MAI SCURTĂ EVANGHELIE din NOUL TESTAMENT, având numai 16 capitole. EVANGHELIA SCRISĂ DE SFÂNTUL MARCU, la cererea creștinilor din Roma, ARE LA BAZĂ PREDICA SFÂNTULUI APOSTOL PETRU, Marcu fiind colaborator apropiat al lui Petru. … Potrivit Sfintei Tradiții, CINA CEA DE TAINĂ a avut loc ÎN CASA MAMEI LUI MARCU, în Ierusalim. De asemenea, ÎN ACEASTĂ CASĂ S-A ARĂTAT DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS APOSTOLILOR DUPĂ ÎNVIERE. De asemenea, ÎN ACEASTĂ CASĂ A VENIT DUHUL SFÂNT PESTE APOSTOLI ÎN ZIUA CINCIZECIMII. Deci ACEASTĂ CASĂ ESTE CONSIDERATĂ A FI PRIMA BISERICĂ DIN LUME. O veche tradiție spune că Marcu făcea parte din cei 70 (sau 72) de ucenici, pe lângă cei 12 apostoli, aleși și trimiși în misiune de Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos. … Marcu a fost și colaborator al Sfântului Apostol Pavel. … Din cartea numită “Proloagele” aflăm că MARCU A PREDICAT VESTEA CEA BUNĂ ADUSĂ LUMII DE FIUL LUI DUMNEZEU ÎN EGIPT, LIBIA ȘI PENTAPOLE. O tradiție occidentală ne informează că MARCU A PREDICAT ȘI ÎN ITALIA DE NORD, ÎN AQUILEIA. Potrivit unor surse, MARCU A FOST EPISCOP ÎN ALEXANDRIA EGIPTULUI MULȚI ANI, timp în care Dumnezeu a lucrat prin el multe minuni, atrăgând mulți oameni la credința creștină. TOT ACOLO EL A SUFERIT MOARTE DE MARTIR, ÎN 25 APRILIE, ANUL 68. … Pe 24 aprilie, anul 68, în Ziua de Paști, în Alexandria, Marcu cinstea Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, prin rugăciunile Sfintei Liturghii. Pe de altă parte, elinii păgâni de acolo îl cinsteau pe zeul lor Serapis. Din invidie, elinii păgâni i-au legat de gât o funie lui Marcu și l-au târât pe pământ, pe pietre ascuțite, încât i se rănea trupul de ascuțișul pietrelor, înroșindu-se drumul de sângele lui. Ei îl insultau cu aceste cuvinte : “să-l tragem pe boul acesta la ocolul boilor !” Iar Sfântul Marcu mulţumea Mântuitorului Hristos zicând: “Mulţumesc Ţie Doamne Iisuse Hristoase că m-ai învrednicit să pătimesc aceasta pentru numele Tău!” Seara l-au aruncat în temniță. Noaptea un înger al Domnului i s-a arătat lui Marcu și l-a încurajat. A doua zi, elinii iarăși i-au legat funia de gât și l-au târât peste pietre ascuțite, insultându-l cu aceleași cuvinte. Marcu mulţumea lui Dumnezeu şi zicea: “În mâinile Tale, Doamne, îmi dau duhul meu !” Apoi şi-a dat duhul. Necurații elini au făcut foc cu intenția să-i ardă corpul, dar Dumnezeu a dat atunci o ploaie mare cu piatră, urmată de un cutremur de pământ, astfel că focul s-a stins, iar elinii au plecat, lăsând corpul acolo. Au venit apoi creștinii credincioși care au înmormântat cu cinste corpul Sfântului Marcu. … Sute de ani mai târziu, în perioada când Alexandria era sub stăpânire mahomedană, pentru a nu fi profanate moaștele Sfântului Marcu, doi negustori venețieni le-au luat și le-au dus în Veneția, în anul 828. … După mai mult de 1.000 de ani, parte din moaștele Sfântului Marcu au fost restituite Bisericii Copte, de către Biserica Romano-Catolică, prin Papa Paul al VI – lea, în anul 1968. https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/942106874061167 … SĂ NE AMINTIM, sau să aflăm acum, că ASTĂZI, TREI BISERICI PRETIND A FI MOȘTENITOARE DIRECTE ALE BISERICII ORIGINALE ÎNTEMEIATE DE SFÂNTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST MARCU ÎN ALEXANDRIA EGIPTULUI: 1. Biserica Ortodoxă Coptă a Alexandriei, care are aproximativ 15 milioane de credincioși; 2. Biserica Ortodoxă Greacă a Alexandriei, care are aprox. 1,5 milioane de credincioși; potrivit altor surse ar avea până la 5 milioane în toată Africa; 3. Biserica Catolică Coptă, care are cam 187.000 de credincioși. Referitor la Bisericile care dețin MOAȘTE ALE SFÂNTULUI EVANGHELIST MARCU se cuvine să amintim: 1) Catedrala Ortodoxă Coptă Sfântul Marcu din Alexandria (Egipt); 2) Catedrala Ortodoxă Coptă Sfântul Marcu din Cairo (Egipt); 3) Catedrala Patriarhiei din Veneția, adică Basilica San Marco din Veneția (Italia). DOAMNE IISUSE HRISTOASE, Îți mulțumim frumos prin Duhul Sfânt, spre slava Tatălui nostru Sfânt din Ceruri, pentru Sfântul Tău Martir Evanghelist Marcu, pentru Evanghelia Ta pe care ne-ai transmis-o prin el, precum și pentru toate valorile culturale lăsate prin el moștenire spre mântuirea lumii! OBSERVĂM CĂ nici unul dintre cei patru evangheliști nu are zi de sărbătoare scrisă cu roșu în calendar. DAR, se cuvine să-i avem scriși în calendarul sufletelor noastre: Sfântul Apostol și Evanghelist MATEI (16 Noiembrie), Sfântul Apostol şi Evanghelist LUCA (18 octombrie), Sfântul Apostol şi Evanghelist IOAN (8 mai și 26 septembrie). … Slavă Ție Veșnicule și Unicule Dumnezeu Atotsfânt, Atotputernic și Iubitor de oameni, Dumnezeu tainic, Unul în Ființă, dar Întreit în Persoane! Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor! Amin! Amin! Așa să fie!

Pr. prof. Ion Ciungu   https://www.facebook.com/photo/?fbid=2928120857328405&set=a.711891222284724 Mai multe aspecte referitoare l...