de pr.prof. Ion Ciungu
La Cina cea de Taină, în Joia Paștilor, Mântuitorul
lumii, Domnul nostru Iisus Hristos, a stabilit o legătură tainică între acea
Pâine și acel Vin, pe de o parte, și Trupul și Sângele Său, pe de altă parte,
care în ziua următoare, vineri, au fost jertfite pentru iertarea păcatelor
oamenilor care ÎL prețuiesc și ÎL iubesc. Dacă cineva ia Sfânta Împărtășanie cu
nevrednicie, există riscul de a-și lua osândă în loc de binecuvântare, ne
avertizează Sfântul Apostol Pavel. (1 Corinteni, capitolul 11, versetele 27-28).[1]
...............
Ar trebui să învățăm și din greșelile creștinilor romano-catolici! (Se spune că omul înțelept învață din greșelile altora, iar omul prost nu învață nici din greșelile lui.)
În 13 mai 2018, pe site-ul ortodox de limbă franceză
Orthodoxie.com, a fost publicată o recenzie a cărții « Comment
notre monde a cessé d’être chrétien. Anatomie d’un effondrement » (Cum a încetat lumea noastră de a fi creștină. Anatomia
unei prăbușiri), apărută în februarie 2018. Această carte a fost scrisă de
Guillaume Cuchet, profesor de istorie contemporană la Universitatea din
Paris-Est Créteil, specializat în istoria catolicismului.
Recenzia la care mă refer a fost făcută de Jean-Claude
Larchet, filosof și teolog francez, născut romano-catolic, convertit la
ortodoxie la vârsta de 22 de ani.
Cartea, publicată la Editura Seuil, are 276 de pagini și
poate fi cumpărată acum cu 20 de euro.[2]
Traduc rezumatul acestei cărți :
Studiu socioistoric despre declinul catolicismului în
Franța începând din anii 1960 și cauzele sale demografice, sociale și
culturale. Istoricul se întreabă despre rolul reformelor inițiate de Conciliul
Vatican II în această descreștinare.
……………………..
Câteva idei
din Recenzia cărții « Comment notre monde a cessé d’être
chrétien. Anatomie d’un effondrement », (Cum a încetat lumea noastră
de a fi creștină. Anatomia unei prăbușiri),
făcută de Jean-Claude Larchet.[3]
Recenzia în engleză a
fost publicată în 27 mai 2018, de Emma Cazabonne : Review of Guillaume Cuchet’s book: “How our world ceased to be
Christian. Anatomy of a collapse”.[4]
Selectez
câteva idei din recenzie, introducând subtitluri:
Câteva date statistice
Participarea în mod regulat a populației franceze la
slujba de duminica era de 27% în anul 1952, iar în anul 2017 era de 1,8%.
În 1952, 51% din adulții catolici declarau că se
spovedesc cel puțin o dată pe an, la Paști ; în 1974 nu mai erau decât
29% ; iar în 1983 erau 14%.
Cauzele
decadenței credinței catolice : Criza Tainei Spovedaniei și Lipsa
Predicării despre Mortea omului, Sfârșitul lumii, Judecata și ce urmează după
ele
În jurul anilor 1965-1966, Taina Spovedaniei nu mai era prezentată
ca Taina Penitenței, ci ca Taina Împăcării, pierzându-se simțul păcatului în
conștiința multor credincioși și clerici, care se tem să mai vorbească despre noțiunea
de păcat și despre moartea omului, sfârșitul lumii, Judecata Universală , Rai
și iad. Unii preoți, influențați de psihanaliza conform căreia trebuia să-i
deculpabilizezi pe credincioși și să-i eliberezi de Spovedanie, îi invitau pe
credincioși la Împărtășire fără ca aceștia să se mai spovedească.
Sfânta
Împărtășanie dată și primită, fără pregătirea necesară și fără post
Relaxarea postului euharistic s-a înfăptuit în mai multe etape:
în anul 1953 Pius XII deși menținea postul înainte de Împărtășire, începând de la
miezul nopții, totuși a decis că dacă bei apă nu înseamnă că ai întrerupt acel post ;
în 1957 postul era redus la trei ore înainte de Împărtășire, dacă vorbim de mâncare
solidă, și o oră dacă vorbim de lichide ; în 1964 Paul VI reducea postul la
o oră înainte de Împărtășire, atât în ceea ce privește hrana solidă cât și lichidele ;
practic s-a desființat postul înainte de Împărtășire.
Conciliul
Vatican II a relaxat peste măsură exigențele creștine, adaptându-se la lumea
modernă
Procesul de decadență a catolicismului în Franța a fost
inaugurat în anul 1965, adică chiar anul în care a avut loc Conciliul Vatican
II, ceea ce pare un fapt paradoxal, căci acel conciliu sau sinod al episcopilor
catolici avea drept scop înviorarea catolicismului care se confrunta cu lumea
modernă. Conciliul trebuia să facă un aggiornamento,
adică o aducere la zi a credinței catolice. În loc să-și realizeze scopul de a
atrage lumea spre sine, Conciliul Vatican II a făcut exact invers, s-a acomodat
el l-a lume, relaxând peste măsură exigențele creștine.
În urma Conciliului Vatican II credincioșii încep să-și
piardă reperele.
Criza catolică a anilor 1965–1978 a fost mai întâi o criză
a clerului și a militanților catolici. Abandonarea sutanei (începând din anul
1962) și a îmbrăcămintei religioase, politizarea (la stânga) a clerului,
plecările de preoți, de călugări și de călugărițe au părut multora ca o
adevărată „trădare din partea clericilor”, fără echivalent
de la Revoluția Franceză din 1789 – 1791, și după ea, când au avut loc multe „despreoțiri”, cu
aceleași efecte destabilizatoare.
Autoritățile
catolice caută să minimalizeze prăbușirea descrisă în această carte, dar
situația pare a fi alta
Pentru a minimaliza colapsul credinței catolice descris
de Guillaume Cuchet, autoritățile catolice aduc următoarele argumente : un
mare număr de francezi rămân catolici și își botează copiii ; practica
religioasă se măsoară prin alte angajamente decât participarea la Mesă
(Liturghie) ; calitatea a înlocuit cantitatea ; Ioan Paul II a făcut
să se redreseze situația față de excesele apărute după Conciliul Vatican II.
Dar, se constată
că la alegerea lui Ioan Paul II practica duminicală era de 14%, iar la moartea lui, în 2005, era
de 5%. Multe biserici au fost dezafectate, adică nu mai sunt locașuri de cult,
iar preoții au în sarcină 20 sau chiar 30 de parohii, săvârșind duminica o
liturghie regională pentru un mic număr de crdincioși în majoritate vârstnici
veniți de la zeci de kilometri.
Evoluția
tristă a Bisericii Catolice după Conciliul Vaticn II ar trebui să fie un
avertisment pentru Biserica Ortodoxă
Dat fiind faptul că episcopii și teologii ortodocși
visează să convoace un Mare Sinod Ortodox, similar cu cel prin care catolicii
au vrut să facă un aggiornamento, din
care s-a ajuns la dezintegrarea internă și la pierderea impresionantă a unui
număr mare de credincioși, este de dorit ca ei să nu repete greșelile
catolicilor.
…………………………………………………………………………………
Aici am terminat de spicuit din recenzia respectivă.
S-ar putea întâmpla să dorim să (re)vedem și următoarele
articole :
Despre demolarea multor biserici în Franța și despre
faptul că descreștinarea Franței au început-o evreii atei anticriști:
„NU VA RĂMÂNE AICI PIATRĂ PE PIATRĂ CARE
SĂ NU SE RISIPEASCĂ” (2.800
de biserici se vor demola în Franța în anii care urmează!?)
Despre încercarea Bisericilor Ortodoxe naționale de a se
întruni într-un Sinod Panortodox în Creta în anul 2016, și efectele
nedorite :
[1] Epistola Întâi a Sfântului apostol Pavel către Corinteni,
capitolul 11, versetele 27-28, https://www.crestinortodox.ro/biblia/Epistola-Intai-catre-Corinteni/Tinuta-femeii-la-slujbele-religioase-Necuviinte-ale-Corintenilor-la-Cina-Domnului-Intemeierea-Cinei-Domnului-Impartasirea-in-stare-de-nevrednicie/
[2] Guillaume Cuchet, Comment notre monde a cessé d'être chrétien : anatomie d'un effrondement, Seuil , collection La couleur des idées , (février
2018), https://www.laprocure.com/monde-cesse-etre-chretien-anatomie-effrondement-guillaume-cuchet/9782021021295.html?id_affilie_widget=118
[3] Jean-Claude
Larchet, Recension: Guillaume Cuchet, « Comment notre monde a cessé d’être chrétien.
Anatomie d’un effondrement », 13 mai 2018, https://orthodoxie.com/recension-guillaume-cuchet-comment-notre-monde-a-cesse-detre-chretien-anatomie-dun-effondrement/
[4]
Emma
Cazabonne : Review of Guillaume Cuchet’s book: “How our world ceased to be
Christian. Anatomy of a collapse”, 27 May 2018, https://orthodoxie.com/en/review-of-guillaume-cuchets-book-how-our-world-ceased-to-be-christian-anatomy-of-a-collapse/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu