vineri, 25 noiembrie 2011

despre Rugăciune




Oare sfinţii pe care îi chemăm în ajutor se roagă pentru noi? Se roagă. Dacă eu, om păcătos, lipsit de căldură sufletească, hain şi răuvoitor, uneori mă rog pentru alţii, fie că aşteaptă sau nu să mă rog pentru ei, şi o fac cu credinţă, pomenindu-i cu răbdare, după numele fiecăruia, deşi nu întotdeauna cu toată inima, sfinţii, oamenii lui Dumnezeu, atât de iubitori faţă de fraţii lor de pe pământ, să nu se roage oare pentru mine şi pentru noi, atunci când îi chemăm cu credinţă, nădejde şi dragoste? Se roagă pentru sufletele noastre, ca nişte grabnici ajutători şi rugători, ne spune Sfânta Biserică, Maica noastră, cea de Dumnezeu insuflată. Aşadar, roagă-te, fără a te îndoi, sfinţilor, oamenii lui Dumnezeu, cere-le să mijlocească pentru tine înaintea Lui. Te vor auzi, în Duhul Sfânt, atunci când te vei ruga, din suflet, cu duh curat, fiindcă atunci când te rogi nefăţarnic ai în tine suflare de la Duhul Sfânt, Care este Duhul Adevărului şi al sincerităţii, Care este El Însuşi Adevărul şi Sinceritatea. În oamenii sfinţi şi în noi lucrează acelaşi Duh Sfânt. Sfinţirea sfinţilor se face de la Duhul Sfânt, Cel ce veşnic viază în ei.”


(Sfântul Ioan de Kronstadt,  Viaţa mea în Hristos, ed. Sofia, Bucureşti, 2005, pp 83).


luni, 21 noiembrie 2011

CE ȘTIM DESPRE ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI CRĂCIUN ÎN LIMBA ROMÂNĂ?





Pr Prof Ion CIUNGU








"Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi" …

“La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. … Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 1, versetele 1-5 și 14) https://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/35/Ioan
......
......

..........................................................





Nu a existat şi se pare că nu există unanimitate în lumea cercetătorilor cu privire la originea cuvântului Crăciun în limba noastră.


Începând cu episcopul greco-catolic Ioan Bob ( 1822 ) [1] şi până azi, originea cuvântului Crăciun a fost căutată în diferite cuvinte, după cum putem observa mai jos:

Nr. crt
Cuvântul propus ca origine a cuvântului Crăciun
Provine din limba
Se traduce
A fost propus de
1.
Incarnationem
( carnationem )
Latină
Întrupare
Ioan Bob
2.
Crastinum
Latină
Ziua următoare
Ziua de mâine
B. P. Haşdeu
3.
Christi jejunum
Latină
Postul lui Christos
H. Schuchardt
4.
Christoughenom
Greacă
Naşterea lui Hristos
M. Gîrniţeanu
5.
Crăci + sufixul
un
Dacă
Arică
Indo-europeană
“ Încrengătura ” anului care piere cu cel care se naşte ;  nu are legătură cu Naşterea lui Hristos
N. Cruceru
şi alţii
6.
Krak
Rusă
Picior
( tot în sensul de încrengătură, de trecere de la anul vechi la cel nou )
Protebnia
( propunerea lui este anterioară celei a lui Cruceru )
7.
Kerciuni
Albaneză
Ciot, buturugă, butuc, care se aprinde în vatră în seara Crăciunului.
Eqrem Cabej
8.
Creatione
Latină prin intermediul slav

( Dies creatione Christi )

Ziua Naşterii lui Hristos.
Al. Rosetti
Latină fără intermediul slav
Al. Graur
9.
Calatione
Latină
Chemarea nebotezaţilor la botezul creştin
P. Papahagi
V. Pârvan

          În funcţie de cercetători, de dicţionare, de istorii, etc., originea cuvântului Crăciun pare a fi redusă, totuşi, la două rădăcini, uşor acceptabile fonetic în limba română :

Creatione, susţinut de
Calatione, susţinut de
-         Aron Densuşianu
-         Ovid Densuşianu
-         Petre Caraman
-         Al. Rosetti
-         Al. Graur
-         Pr. Prof. I. Ionescu
-         Pericle Papahagi
-         Vasile Pârvan
-         Vasile Bogrea
-         Sextil Puşcariu
-         Th. Capidan
-         T. Papahagi
-         N. Drăganu
-         P. P. Panaitescu
-         P. Prof. I. Ionescu
-         Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei R. P. Române, 1958, p. 195.
-         Istoria limbii române, Editura Republicii Socialiste România, vol. II, Bucureşti, 1969, p. 170.
-         Diocţionarul explicativ al limbii române, 1975, p. 206.
-         Preot Ion M. Stoian, DICŢIONAR RELIGIOS , Editura Garamond, Bucureşti, prefaţa semnată de autor la Craiova, 20 iulie, 1992, p. 69.

-         Pr. Niculae M. Popescu şi  Niculescu Leordeni, autori ai lucrării Istoria Bisericii Române, vol. I, 1957, p. 451.
-         Tache Papahagi, Dicţionarul dialectului aromân general şi etimologic, Editura Republicii Socialiste România, 1974, p. 384 şi Dicţionar de istorie veche a României ( Paleolitic X ), Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 529.
-         Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, DICŢIONAR ENCICLOPEDIC DE CUNOŞTINŢE RELIGIOASE, Editura diecezană, Caransebeş, 2001, p.115.


Pr. Prof. I. Ionescu combină argumente filologice, istorice, teologice, etc, pentru a accepta atât pe creatione cât şi pe calatione ca bază posibilă a cuvântului Crăciun. El pune ambele cuvinte în legătură cu sărbătoarea Boboteaza, celebrată pe 6 ianuarie.


Mult timp în Răsărit sărbătoarea Naşterea Domnului, care ulterior , la români, se va numi Crăciun, era celebrată în aceeaşi zi cu Boboteaza ( la 6 ianuarie ), pe baza tradiţiei că Iisus a fost botezat în ziua în care S-a născut. Aşadar, se presupune că în acea perioadă, în latina orientală, dubla sărbătoare era exprimată prin termenii creatione / calatione, din care s-a format cuvântul Crăciun.

Sunt necesare totuşi câteva precizări în legătură cu acceptarea acestor rădăcini:

creatione
calatione
-         nu poate fi acceptat cu sensul de naşterea lui Hristos, căci „creatione” are sensul de creaţie, adică de creatură făcută din nimic, sens eretic cu privire la Hristos, susţinut de Arie şi urmaşii lui, condamnaţi de Biserica Creştină la Sinodul I Ecumenic, în anul 325;
-         poate fi acceptat cu sensul de creaţie, zidire din nou a lumii, prin botezul în Iordan al Celui ce S-a născut de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria în Betleem, după cum rezultă din cântările bisericeşti din ziua de Bobotează şi de Naşterea Domnului.
-         nu poate fi acceptat cu sensul de chemare lansată de preoţii păgâni politeişti la zi întâi a fiecărei luni pentru a anunţa evenimentele religioase ce urmau;
-         poate fi acceptat cu sensul de chemare la botez, lansată de preoţii creştini către catehumeni ( persoane păgâne, instruite în vederea primirii botezului creştin );  botezul avea loc în 5 ianuarie;  dubla sărbătoare din 6 ianuarie era zi întâi ca importanţă religioasă în luna ianuarie pentru creştini.




[1] Pr. Prof. I. Ionescu, DESPRE ORIGINEA CUVÂNTULUI « CRĂCIUN »  ÎN LIMBA ROMÂNĂ,  în  GLASUL BISERICII, Revista oficială a Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, Anul XXXIV, nr. 11-12, noiembrie-decembrie, 1975, pp. 1264-1276 şi
Pr. I. Ionescu, DESPRE ORIGINEA ŞI ÎNŢELESUL CUVÂNTULUI CRĂCIUN ÎN LIMBA ROMÂNĂ, în MITROPOLIA OLTENIEI, Revista oficială a Arhiepiscopiei Craiovei şi a Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, Anul XXIII, nr. 11-12, noiembrie-decembrie, Craiova, 1971, pp. 823-839.
                Pe baza acestor articole am schematizat informaţiile până la citarea altor surse, mai precis până la ultimele dicţionare din tabelul al doilea..

marți, 1 noiembrie 2011

Despre MAICA DOMNULUI XIV

de Pr. Prof. Ion CIUNGU



20.        Maica Domnului a inspirat, inspiră şi va continua să inspire scriitori, poeţi, sculptori, arhitecţi, pictori, muzicieni,  regizori de film, artişti în general, din multe naţiuni.  E ceva specific la nivelul Uniunii Europene în acest sens ?
Ce-am putea aminti despre Maica Domnului din poezia românească ?



       Drapelul Uniunii Europene este inspirat din Apocalipsă şi din arta catolică.


        “Proiectantul drapelului, Arsène Heitz, a recunoscut că, de fapt Cartea Apocalipsei  ( unde haloul de douăsprezece stele al Fecioarei Maria a fost menţionat prima dată ) l-a ajutat să se inspire.   Apocalipsa 12, 1 este citată pentru a explica simbolismul : “ Un mare semn s-a arătat în cer, o femeie îmbrăcată cu soarele , şi luna sub picioarele ei, iar pe capul ei o coroană de douăsprezece stele” ( o coroană  de stele poate fi interpretată ca o « Coroană a Nemuririi » ). S-a observat că data la care a fost adoptat drapelul, 8 decembrie 1955, coincide cu Sărbătoarea catolică a Imaculatei Concepţii a Binecuvântatei Fecioare Maria, o sărbătoare decretată în 1854 de Papa Pius IX.” [1]

        Arsène Heitz e mort. Lui îi plăcea să povestească că a desenat drapelul Europei şi a făcut din el drapelul Sfintei Fecioare. Munca lui a durat 5 ani , din 1950 până în 1955. Au fost 101 proiecte. Domnul Heitz, însuşi, lucrase pe 20 de proiecte.”

         “Ei s-au abţinut de a evoca semnificaţia religioasă a celor douăsprezece stele şi a fondului albastru pentru a respecta principiul laicităţii.” .”[2]


        “Acest simbolism n-a scăpat nicidecum fondatorilor Europei, unii fiind foarte creştini:  Robert Schuman are un proces de beatificare în desfăşurare.”  [3]








Madonna in Glory by Carlo Dolci, c. 1670
 Limitându-ne la rugăciunea  către Maica Domnului în poezia românească, nu-l putem evita pe poetul nostru naţional Mihai Eminescu, nici Acatistul lui Sandu Tudor, nici cântarea  O, Măicuţă Sfântă:[4]

Răsai asupra mea
Rasai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc de-odinioară;
O, Maică Sfantă, pururea fecioară,
In noaptea gândurilor mele vină.

Speranta mea tu n-o lasa sa moară
Deşi al meu e un noian de vină.
Privirea ta de mila caldă, plină,
Induratoare - asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut in suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.
Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele,
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!



Rugăciune 
Crăiasă alegându-te
Ingenunchem rugându-te,
Inaltă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maica Prea Curata
Si pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila Sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce, clară,
O, Maică Prea Curată
Si pururea fecioară,
Marie!

CONDAC I
Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată?
E Împarateasa rugăciunii, e Rugaciunea întrupată
Stapâna Porfirogeneta si Doamnă a Diminetii,
Logodnica Mângâietorului, Preaschimbător al vietii!
Spre Tine noi alergam, arşi, mistuiţi de dor!
Ia-ne şi pre noi părtaşi ai Sfântului munte Tabor.
Si fă-te si nouă
umbră si rouă,
tu, adumbrirea
de dar,
sa-şi afle si firea noastră înnoirea
din zamislirea
de har.
Ca să-ţi strigăm cu toata făptura,
într-o deplina închinaciune,
Bucură-te, tu, Mireasă
urzitoare de nesfârsită rugaciune! ………….

CONDAC II
Cum să ne aflăm odihna de la gânduri?
Maică Fecioara! Preasfânta Fecioară!
Cum sa ne rupem de-ale patimilor rânduri,
Ispitele prea înmulţite ce ne-nfasoară?
Dă-ne tu Ştiinta de Taină râvnită,
Măiestria cea buna a-nduhovnicirii,
cu ea să biruim firea robită
pâna la scrumul despătimirii.
Şi furaţi de "Ruga cu strigare luminoasă"
să putem şi noi ridica
dintr-o laudă întreagă si nemincinoasă,
un psaltic si adevarat:
ALILUIA!

ICOS I
Fecioară a neînseratului Veac, Sfântă Maica a Luminii!
Ascultă-ne şi pre noi cei din păcat,
nevrednicii fii ai tinei!
Prea blândă, bună, Preasfântă Fecioară!
Cheia Domnului Iisus!
Dezleagă-ne blestemul ce ne-nzăvoară,
deschide-ne Calea de Sus,
ca din aprinsa descoperire,
arcane doritului Mire
şi noi sa putem cânta,
aşa cum Moise dezlegat de sanda,
cu fata-n văpaie de rug,
fierbinte de har Ţie îţi striga
unele ca acestea în amurg:

Bucură-te, Tulpina de lumină a Rugului nemistuit!
Bucura-te, Roua creştină prin care Dumnezeu s-a ivit!
Bucura-te, Inel al unui foc ce-i mai presus de cer!..........................................................


ICOS II
Aprinsă floare a necovârsitei Văpai
de Dumnezeu Născatoare!
Tu chip al păcii văzut în foc
Într-un ocol nemăsurat de răcoare!
Vino spre noi, ajută-ne să aflăm,
sub blânda ta îndrumare,
răsuflul cel larg al odihnitului zbor
din pieptul Porumbiţei de argint,
pe care şi Împăratul Prooroc o vedea
peste culmile Vasanului plutind.
Şi laolaltă vom cânta
cu îngerescul sobor
şi cerescul cor
vom alătura
o podobie ca aceasta cu stihuri asa:
…………………………………………
     O, Măicuţă Sfântă
O, Măicuţă Sfântă
Te rugăm fierbinte,
Să ne-asculţi de-a pururi
Marea rugăminte:

Refren:
Nu lăsa, Măicuţă,
Să pierim pe cale,
Căci noi suntem fiii,
Lacrimilor tale.

Când plângeai sub cruce
Maică-ndurerată,
Te-am primit de Mamă,
Noi şi lumea toată.

Călători pe-o mare,
Veşnic tulburată,
Noi ne-am pus în Tine
Şi nădejdea toată.

Tu eşti steaua mării
Şi ajuţi s-o treacă;
Dintre câţi Te roagă,
Nimeni nu se-neacă.

Fă să-ţi batem zilnic
La miloasa-ţi poartă,
Câtă vreme-n lume,
Valuri ne mai poartă.

Iar când nori şi ceaţă
Înnegri-vor zarea,
Vino Tu Măicuţă,
Să ne-arăţi cărarea.

 

Să conduci luntriţa
Printre stânci şi valuri,
Să ne scoţi la portul,
Veşnicelor maluri.

O, Măicuţă Sfântă,
Cea mai scumpă floare,
Fă din şir de lacrimi,
Dalbe lăcrimioare.

Scapă-ne de patimi
Şi de pofte rele,
Şi ne schimbă-n mândre
Mărgăritărele.

Să ne duci cu Tine
Unde calea-Ţi duce,
Să ne dai în ceruri
Fiului Tău dulce.

Şi să-I spui, Măicuţă,
C-aste floricele,
Le-au făcut să crească
Chinurile grele.

Şi cu ale Tale
Lacrimi de sub cruce;
Tu le eşti Măicuţă,
Maica cea mai dulce.

Inima,  Preasfântă
Mângâios ne-o strânge;
Va uita de patimi,
Mai mult nu va plânge.

Noi, cuprinşi de-o pace
Fără de hotară,
Lăuda-te-om veşnic
Pururea Fecioară.






[3]
Homme D`etat, Citoyen Du Ciel, 2006,  http://www.priceminister.com/offer/buy/5367752/Collectif-Robert-Schuman-Homme-D-etat-Et-Citoyen-Du-Ciel-Livre.html

Cloture du proces diocesain en vue de la beatification du serviteur de Dieu Robert Schuman


POST UȘOR, cu IERTĂCIUNE, presărat cu FAPTE BUNE, ... (urare la Începutul Postului Sfintelor Paști, primită pe messenger; mulțumim frumos autorului și celor care o distribuie!). ... În Biserica Ortodoxă și în Biserica Greco-Catolică, AZI ESTE PRIMA ZI DE POST CU AJUNARE (până seara, pentru cine poate ține, iar seara mâncăm pâine și bem apă). Fiecare cum poate ... ... SLAVĂ TATĂLUI ȘI FIULUI ȘI SFÂNTULUI DUH (SPIRIT), acum și pururea și în vecii vecilor! Amin! Amin! Așa să fie! ... Persoanele care postesc își îmbunătățesc mecanismele de neurogeneză, neuroplasticitate și de prelungire a telomerilor, adică ajută să li se nască neuroni noi în creier, să poată învăța lucruri noi și chiar să-și prelungească viața. Deci, din perspectivă creștină, am spune că Postul ajută la înnoirea minții, de fapt înnoirea suportului pentru înnoirea minții. Totuși, beneficiul spiritual este cel mai mare beneficiu al Postului, pentru că este pasul în spate pe care îl face omul din spațiul acesta al civilizației de consum, refuzând să consume lumea, ca să-și poată pregăti receptivitatea pentru Dumnezeu. ... (Arhidiacon Sorin Mihalache, video). POSTUL SFINTELOR PAȘTI, ca orice perioadă de post unit cu rugăciunea, pocăința și milostenia, NE POATE AJUTA SĂ-L AVEM VIU ÎN SUFLETELE NOASTRE PE MÂNTUITORUL LUMII, PE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ADICĂ PE FIUL LUI DUMNEZEU FĂCUT OM DIN SFÂNTA FECIOARĂ MARIA, PRIN PUTEREA SFÂNTULUI DUH ȘI A TATĂLUI NOSTRU SFÂNT DIN CERURI. Încercăm să ne folosim cu mulțumire de această perioadă, prin mai multă abstinență sufletească și fizică de la obiceiurile pământești, pentru a primi inspirație și putere divină în perspectivă eternă? Încercăm, cu ajutorul Unului și Bunului Dumnezeu, cu ajutorul Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, Pururea Fecioara Maria, cu ajutorul Sfinților Îngeri și cu ajutorul Tuturor Oamenilor Sfinți, Prietenii lui Dumnezeu. NE AMINTIM CĂ pentru nepostire, ascultând de Diavolul, ADAM ȘI EVA AU PIERDUT RAIUL. De asemenea, NE AMINTIM CĂ prin postire MÂNTUITORUL LUMII L-A ÎNVINS PE DIAVOLUL. Pe măsură ce Îl avem pe Mântuitorul în sufletele noastre tot mai viu, reușim să-l învingem pe Cel Rău tot mai mult.

Pr. prof. Ion Ciungu   "Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul. Şi după ce a postit patruz...