Doi sau trei în numele Domnului nostru Iisus Hristos: Despre MAICA DOMNULUI XIV

marți, 1 noiembrie 2011

Despre MAICA DOMNULUI XIV

de Pr. Prof. Ion CIUNGU

20. Maica Domnului a inspirat, inspiră şi va continua să inspire scriitori, poeţi, sculptori, arhitecţi, pictori, muzicieni, regizori de film, artişti în general, din multe naţiuni. E ceva specific la nivelul Uniunii Europene în acest sens ?

Ce-am putea aminti despre Maica Domnului din poezia românească ?

Drapelul Uniunii Europene este inspirat din Apocalipsă şi din arta catolică.

“Proiectantul drapelului, Arsène Heitz, a recunoscut că, de fapt Cartea Apocalipsei ( unde haloul de douăsprezece stele al Fecioarei Maria a fost menţionat prima dată ) l-a ajutat să se inspire. Apocalipsa 12, 1 este citată pentru a explica simbolismul : “ Un mare semn s-a arătat în cer, o femeie îmbrăcată cu soarele , şi luna sub picioarele ei, iar pe capul ei o coroană de douăsprezece stele” ( o coroană de stele poate fi interpretată ca o « Coroană a Nemuririi » ). S-a observat că data la care a fost adoptat drapelul, 8 decembrie 1955, coincide cu Sărbătoarea catolică a Imaculatei Concepţii a Binecuvântatei Fecioare Maria, o sărbătoare decretată în 1854 de Papa Pius IX.” [1]

“Arsène Heitz e mort. Lui îi plăcea să povestească că a desenat drapelul Europei şi a făcut din el drapelul Sfintei Fecioare. Munca lui a durat 5 ani , din 1950 până în 1955. Au fost 101 proiecte. Domnul Heitz, însuşi, lucrase pe 20 de proiecte.”

“Ei s-au abţinut de a evoca semnificaţia religioasă a celor douăsprezece stele şi a fondului albastru pentru a respecta principiul laicităţii.” .”[2]

“Acest simbolism n-a scăpat nicidecum fondatorilor Europei, unii fiind foarte creştini: Robert Schuman are un proces de beatificare în desfăşurare.” [3]

Madonna in Glory by Carlo Dolci, c. 1670

Limitându-ne la rugăciunea către Maica Domnului în poezia românească, nu-l putem evita pe poetul nostru naţional Mihai Eminescu, nici Acatistul lui Sandu Tudor, nici cântarea O, Măicuţă Sfântă:[4]

Răsai asupra mea

Rasai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc de-odinioară;
O, Maică Sfantă, pururea fecioară,
In noaptea gândurilor mele vină.
Speranta mea tu n-o lasa sa moară
Deşi al meu e un noian de vină.
Privirea ta de mila caldă, plină,
Induratoare - asupra mea coboară.
Străin de toţi, pierdut in suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.
Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele,
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

Rugăciune
Crăiasă alegându-te
Ingenunchem rugându-te,
Inaltă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, Maica Prea Curata
Si pururea fecioară,
Marie!
Noi, ce din mila Sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce, clară,
O, Maică Prea Curată Si pururea fecioară,
Marie!

CONDAC I

Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată?
E Împarateasa rugăciunii, e Rugaciunea întrupată
Stapâna Porfirogeneta si Doamnă a Diminetii,
Logodnica Mângâietorului, Preaschimbător al vietii!
Spre Tine noi alergam, arşi, mistuiţi de dor!
Ia-ne şi pre noi părtaşi ai Sfântului munte Tabor.
Si fă-te si nouă
umbră si rouă,
tu, adumbrirea
de dar,
sa-şi afle si firea noastră înnoirea
din zamislirea
de har.
Ca să-ţi strigăm cu toata făptura,
într-o deplina închinaciune,
Bucură-te, tu, Mireasă
urzitoare de nesfârsită rugaciune! ………….

CONDAC II

Cum să ne aflăm odihna de la gânduri?
Maică Fecioara! Preasfânta Fecioară!
Cum sa ne rupem de-ale patimilor rânduri,
Ispitele prea înmulţite ce ne-nfasoară?
Dă-ne tu Ştiinta de Taină râvnită,
Măiestria cea buna a-nduhovnicirii,
cu ea să biruim firea robită
pâna la scrumul despătimirii.
Şi furaţi de "Ruga cu strigare luminoasă"
să putem şi noi ridica
dintr-o laudă întreagă si nemincinoasă,
un psaltic si adevarat:
ALILUIA!

ICOS I

Fecioară a neînseratului Veac, Sfântă Maica a Luminii!
Ascultă-ne şi pre noi cei din păcat,
nevrednicii fii ai tinei!
Prea blândă, bună, Preasfântă Fecioară!
Cheia Domnului Iisus!
Dezleagă-ne blestemul ce ne-nzăvoară,
deschide-ne Calea de Sus,
ca din aprinsa descoperire,
arcane doritului Mire
şi noi sa putem cânta,
aşa cum Moise dezlegat de sanda,
cu fata-n văpaie de rug,
fierbinte de har Ţie îţi striga
unele ca acestea în amurg:

Bucură-te, Tulpina de lumină a Rugului nemistuit!
Bucura-te, Roua creştină prin care Dumnezeu s-a ivit!
Bucura-te, Inel al unui foc ce-i mai presus de cer!..........................................................

ICOS II

Aprinsă floare a necovârsitei Văpai
de Dumnezeu Născatoare!
Tu chip al păcii văzut în foc
Într-un ocol nemăsurat de răcoare!
Vino spre noi, ajută-ne să aflăm,
sub blânda ta îndrumare,
răsuflul cel larg al odihnitului zbor
din pieptul Porumbiţei de argint,
pe care şi Împăratul Prooroc o vedea
peste culmile Vasanului plutind.
Şi laolaltă vom cânta
cu îngerescul sobor
şi cerescul cor
vom alătura
o podobie ca aceasta cu stihuri asa:
…………………………………………

O, Măicuţă Sfântă

O, Măicuţă Sfântă
Te rugăm fierbinte,
Să ne-asculţi de-a pururi
Marea rugăminte:

Refren:
Nu lăsa, Măicuţă,
Să pierim pe cale,
Căci noi suntem fiii,
Lacrimilor tale.

Când plângeai sub cruce
Maică-ndurerată,
Te-am primit de Mamă,
Noi şi lumea toată.

Călători pe-o mare,
Veşnic tulburată,
Noi ne-am pus în Tine
Şi nădejdea toată.

Tu eşti steaua mării
Şi ajuţi s-o treacă;
Dintre câţi Te roagă,
Nimeni nu se-neacă.

Fă să-ţi batem zilnic
La miloasa-ţi poartă,
Câtă vreme-n lume,
Valuri ne mai poartă.

Iar când nori şi ceaţă
Înnegri-vor zarea,
Vino Tu Măicuţă,
Să ne-arăţi cărarea.

Să conduci luntriţa
Printre stânci şi valuri,
Să ne scoţi la portul,
Veşnicelor maluri.

O, Măicuţă Sfântă,
Cea mai scumpă floare,
Fă din şir de lacrimi,
Dalbe lăcrimioare.

Scapă-ne de patimi
Şi de pofte rele,
Şi ne schimbă-n mândre
Mărgăritărele.

Să ne duci cu Tine
Unde calea-Ţi duce,
Să ne dai în ceruri
Fiului Tău dulce.

Şi să-I spui, Măicuţă,
C-aste floricele,
Le-au făcut să crească
Chinurile grele.

Şi cu ale Tale
Lacrimi de sub cruce;
Tu le eşti Măicuţă,
Maica cea mai dulce.

Inima, Preasfântă
Mângâios ne-o strânge;
Va uita de patimi,
Mai mult nu va plânge.

Noi, cuprinşi de-o pace
Fără de hotară,
Lăuda-te-om veşnic
Pururea Fecioară.