„Laudă de mulţumire, după datorie, ca văduva aceea, doi bănuţi aduc ţie, Stăpână, pentru toate darurile tale. Că tu te-ai arătat acoperământ, împreună şi ajutătoare, scoţându-mă totdeauna din ispite şi din necazuri. Pentru aceea, ca din mijlocul unui cuptor de flăcări izbăvindu-mă de cei ce mă necăjesc, din inimă strig ţie: Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi, rugând pe Fiul tău şi Dumnezeu ca să-mi dea iertare de greşeli, că pe tine te am nădejde, eu, robul tău”.[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu