Plecat și rătăcit în lume,
Dând crez aceluia ce minte,
Deși de mult Te-am părăsit,
De glasul Tău mi-aduc aminte.
Sătul de multa-mi rătăcire,
Robit de dorul ce m-apasă,
Părinte, mi-am venit în fire,
Primește-mă, mă-ntorc ACASĂ!
Mi-e dor de starea de-mplinire,
Mi-e dor de duhul stăpânit de bine,
Nesfredelit de îndoială,
De frică, scârbă și rușine.
Vreau să mă scald iar în Lumină,
Mi-e dor să beau din Apa Vie,
Mi-e dor de cânt și zbor de Îngeri,
De negrăita Armonie.
Mi-e dor de dreapta-Ți rânduială,
Mi-e dor de soața mea curată,
De viețuirea în Iubire,
Mi-e dor de Eva ne-nșelată.
Mi-e dor de veri în nesfârșire,
Fără de triste, ofilite toamne,
Mi-e dor de Slava Casei TALE,
Mi-e tare dor de TINE, DOAMNE!
..............................................................................................................
Aici se încheie această poezie.
S-ar
putea întâmpla să dorim să (re)vedem următoarele poezii.
RUGĂCIUNE PENTRU NAȚIUNE (la 1 decembrie 2022)
RĂSĂRIT DE SOARE
LA MARE (de Ioan Motronea)
RUGĂCIUNE, Pentru acei ce-și pun nădejdea-n Tine ... (de Ioan Motronea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu