marți, 1 ianuarie 2019

DE LA MIȘCAREA #ME TOO, LA MIȘCAREA #CHURCH TOO: MII DE FEMEI ȘI BĂRBAȚI VICTIME ALE ABUZURILOR SEXUALE, CHIAR ȘI ÎN SPAȚII CREȘTINE (BISERICI, ORANIZAȚII DE CARITATE etc), POVESTESC DESPRE NECAZURILE LOR. PERSOANELE RELIGIOASE SUNT MAI UȘOR DE ÎNȘELAT. DE OBICEI VICTIMELE NU SUNT CREZUTE, IAR CÂND SUNT CREZUTE NU SUNT AJUTATE.  (articol în engleză din 30 decembrie 2018; scurtă anunțare a știrii)






Pr.prof. Ion Ciungu



Faptul că bărbații neconștientizați de propriile păcate sunt gata nu numai să insulte, dar chiar să omoare femeile, îl cunoaștem din întâmplarea cu femeia adusă de niște juriști evrei, și de niște farisei, la Iisus spre a fi judecată pentru că a fost surprinsă în adulter.




”Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei. Iarăşi plecându-Se, scria pe pământ. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cel din urmă, şi a rămas Iisus singur şi femeia, stând în mijloc. Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.” (Sfânta Evanghelie după Ioan, cap. 8, versetele 7-11). https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=8

...............................................







#MeToo  este o mișcare împotriva hărțuirii și agresiunii sexuale, mai ales la locul de muncă. Această mișcare s-a răspândit foarte mult începând din octombrie 2017, când americanul Harvey Weinstein, producător de filme, a fost acuzat de zeci de femei din industria filmului, de viol, agresiune sexuală și abuz sexual, pe o perioadă de cel puțin 30 de ani. Actrița Alyssa Milano, în 2017, a popularizat pe Twitter expresia  #MeToo, (care exista din 2006), încurajând victimele hărțuirii sexuale să posteze despre ceea ce li s-a întâmplat. https://en.wikipedia.org/wiki/Me_Too_movement






#Church Too

Despre mișcarea #ChurchToo movement, o soră creștină a mișcării #MeToo,  am aflat din articolul The truth about Christians who sexually assault others , publicat în data de 30 decembrie 2018, pe site-ul nondenominațional de știri creștine din Londra, Christian Today, de Cheryl McGrath.




Traduc partea de început din acest articol:




Aceasta a fost cu ani în urmă. Dar este greu de uitat timpul când a trebuit să-i spui liderului tău de echipă că ești victima hărțuirii sexuale.



Avusesem săptămâni de comentarii sexuale inadecvate din partea unui membru de sex masculin al echipei. Aceasta nu însemna să-ți arăți într-un mod inocent interesul față de o fată. Primeam mereu comentarii sexuale în mod deschis, iar când am reacționat contra lor, el mi-a spus să încetez de a fi așa de serioasă. « Nu poți să înțelegi o glumă ? » obișnuia el să spună.



Situația era așa de persistentă încât știam că nivelul meu de confort nu-l interesa pe acest om. Îi spusesem verbal mai mult decât o dată că ceea ce făcea el nu era bine. Era timpul de luat măsuri. Dar eu cu greu puteam crede că era în desfășurare o astfel de întâmplare, mai ales dat fiind faptul că o astfel de întâmplare era în desfășurare într-o instituție de slujire creștină.



Aici ne-am rugat împreună și am stat de vorbă despre credință împreună. Acesta era un loc unde ai spera că acest comportament nu s-ar întâmpla.

Din păcate, se poate și se întâmplă.

……………



Traduc în continuare numai subtitlurile și unele idei care urmează după întrebarea: cum de nu văd creștinii, sau cum de nu cred, că aceasta se întâmplă în bisericile lor ?



Sunt o mulțime de motive să nu vadă și să nu credă :



Mentalitatea de tipul « așa ceva nu s-ar putea întâmpla aici » ;



Neîncrederea față de victimele care nu au martori ; e mai ușor să-i crezi pe cei acuzați ;



Unele victime se învinovățesc pe ele însele și nu raportează abuzul, permițând astfel abuzului să continue ;



Rușinea, sentimentul de încurcătură sau de frică ;



Inversarea sensului valorilor : Biblia poate fi folosită de unii ca armă pentru a-i vătăma pe alții (de exemplu, se face presiune asupra unei victime să-l iertare total pe cel care a abuzat-o, făcând victima să se întoarcă iarăși la abuzator) ;



Chiar dacă victima este crezută, multe Biserici Creștine nu au o politică, o structură funcțională, pentru a aborda problemele când se ivesc. Tocmai din această cauză, mulți infractori practică un comportament criminal în Biserici, căci ei consideră că oamenii religioși sunt mai ușor de înșelat.



Ce este de făcut pentru a face mai sigure comunitățile creștine?



Acuzele trebuie să fie luate în serios.



Victimei să i se dea demnitatea de a i se urmări și investiga îngrijorările.



Să nu se pretindă de la victimă iertarea abuzatorului. Păstrarea păcii, pentru a proteja reputația cuiva, pare a fi un lucru creștinesc, dar nu este așa dacă se acoperă un păcat mai rău.

…………………………………………………………………………………………



Aici am terminat de anunțat știrea respectivă.




S-ar putea întâmpla să dorim să (re)vedem următoarele articole:
















Despre corupții judecători evrei care au șantajat-o și au condamnat-o la moarte pe frumoasa și nevinovata Susana:

Profetul Daniel (17 decembrie ), (aspecte: moral, istoric, mesianic, eshatologic)



















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Pe 15 mai, în fiecare an, PESTE 12 MILIOANE DE PALESTINIENI DIN ÎNTREAGA LUME COMEMOREAZĂ NAKBA, și anume, CATASTROFA, adică EPURAREA ETNICĂ A PALESTINIENILOR DIN ANUL 1948. Înainte de Nakba, palestinienii locuiau în 1.300 de sate și orașe din Palestina istorică. În februarie 1947 Regatul Unit a anunțat că își va încheia mandatul asupra Palestinei și va preda această responsabilitate Organizației Națiunilor Unite înființată recent. ONU a propus un plan de a împărți Palestina în state separate, unul evreiesc și altul arab. Cea mai mare parte a teritoriului (56%) a fost alocată evreilor, care reprezentau o treime din populație și erau în majoritate imigranți recenți din Europa. Arabilor a fost alocat 42% din teritoriu, iar 2% reprezenta Ierusalimul sub administrație internațională. Îndată ce planul a fost adoptat, în acel noiembrie, forțele sioniste au început să atace orașele și satele palestiniene. Au ocupat 774 de așezări și au nimicit 530, forțând peste 250.000 de palestinieni să-și părăsească pământurile. Sioniștii erau foarte bine înarmați, folosind tancuri și arme lăsate în urmă de britanici. Pe 14 mai 1948 a fost înființat Statul Israel. Nakba a început în ziua următoare. Aproximativ 15.000 de palestinieni au fost uciși, într-o serie de atrocități în masă. În total, cel puțin 750.000 de palestinieni au fost expulzați din casele lor și de pe pământurile lor. Sioniștii au pus stăpânire pe 78% din Palestina istorică. Cele 22 de procente rămase au fost spintecate în ceea ce este acum Malul de Vest (Cisiordania) sub ocupație israeliană și Fâșia Gaza asediată de Israel. Palestinienii au fugit spre tabere de refugiați prin toată Palestina și în țările învecinate (Liban, Iordania, Siria). Mulți au păstrat cheile de la casele lor. Acele chei continuă să fie un simbol al dreptului lor de a se întoarce la casele lor. Ceea ce a început în 1948 rămâne cea mai lungă criză a refugiaților nerezolvată din lume. (traducere din videoclipul “Nakba, the ethnic cleansing of Palestinians in 1948 | By the Numbers”, publicat pe Facebook de Al Jazeera, la 15 mai 2025): https://www.facebook.com/watch/?v=1815279045705579 ... NAKBA COMEMORATĂ ȘI ÎNCĂ REPETATĂ!!! ... 77 DE ANI DE NAKBA!!!

Pr. prof. Ion Ciungu   Iisus a zis și zice: "Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă!"  (Sfânta Evanghelie dup...