Doi sau trei în numele Domnului nostru Iisus Hristos: SÂMBĂTA ACATISTULUI ESTE AZI, ÎN A CINCEA SÂMBĂTĂ DIN POSTUL PAȘTILOR. ACEST ACATIST ESTE UN IMN, O RUGĂCIUNE DE LAUDĂ ȘI DE MULȚUMIRE, LA ADRESA MAICII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, PURUREA FECIOARA MARIA. ÎN SÂMBĂTA ACATISTULUI PRĂZNUIM AJUTORUL DAT DE MAICA DOMNULUI, ÎN ANUL 626, CREȘTINILOR DIN CETATEA CONSTANTINOPOLULUI, ÎN CONTEXTUL ÎN CARE CREȘTINII AU FOST ATACAȚI DE PERȘI ȘI DE SCIȚI. ATUNCI, PATRIARHUL SERGHIE AL CONSTANTINOPOLULUI, ÎMPREUNĂ CU TOT POPORUL CREȘTIN, AU MERS ÎN PROCESIUNE PE ZIDURILE CETĂȚII, CU ICOANA MAICII DOMNULUI, CU ICOANA NEFĂCUTĂ DE MÂNĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ȘI CU LEMNELE SFINTEI CRUCI. APOI S-A PORNIT O FURTUNĂ CARE A ZDROBIT CORĂBIILE DUȘMANILOR. ... CA MULȚUMIRE, CREȘTINII AU FĂCUT PRIVEGHERE DE TOATĂ NOAPTEA ȘI I-AU MULȚUMIT MAICII DOMNULUI PENTRU VICTORIE, PRIN IMNUL ACATIST, STÂND ÎN PICIOARE, FĂRĂ A ȘEDEA. DECI, IMN ACATIST ÎNSEAMNĂ IMN ÎN TIMPUL CĂRUIA NU SE ȘADE. (Să observăm cum este în textul original prima strofă, numită condacul întâi: “Ție, Născătoare de Dumnezeu, Campioană Invincibilă, cetatea Ta Îți atribuie victoria, cu mulțumire, pentru eliberarea din suferințe. Și având puterea Ta inatacabilă, eliberează-ne de toate pericolele, ca să strigăm Ție: Bucură-Te Mireasă, Pururea Fecioară!” ... Să observăm că în română condacul întâi nu mai amintește de cetatea eliberată: “Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem Ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii Tăi. Ci, ca Ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm Ție: Bucură-Te Mireasă, Pururea Fecioară!”) DE FAPT, ACEST ACATIST ESTE ACATISTUL BUNEI VESTIRI, CARE A FOST COMPUS CU MULT TIMP ÎNAINTE. PROBABIL CĂ ÎN 626 A FOST COMPUS NUMAI CONDACUL ÎNTÂI, CARE FACE REFERIRE LA CETATEA CONSTANTINOPOLULUI. ... CU OCAZIA SÂMBETEI ACATISTULUI, SĂ ADRESĂM ȘI NOI MAICII DOMNULUI O MULȚUMIRE, CU CUVINTELE NOASTRE SIMPLE DE AZI: MULȚUMIM FRUMOS PENTRU INSPIRAȚIE ȘI PROTECȚIE, MAICA DOMNULUI!

sâmbătă, 1 aprilie 2023

SÂMBĂTA ACATISTULUI ESTE AZI, ÎN A CINCEA SÂMBĂTĂ DIN POSTUL PAȘTILOR. ACEST ACATIST ESTE UN IMN, O RUGĂCIUNE DE LAUDĂ ȘI DE MULȚUMIRE, LA ADRESA MAICII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, PURUREA FECIOARA MARIA. ÎN SÂMBĂTA ACATISTULUI PRĂZNUIM AJUTORUL DAT DE MAICA DOMNULUI, ÎN ANUL 626, CREȘTINILOR DIN CETATEA CONSTANTINOPOLULUI, ÎN CONTEXTUL ÎN CARE CREȘTINII AU FOST ATACAȚI DE PERȘI ȘI DE SCIȚI. ATUNCI, PATRIARHUL SERGHIE AL CONSTANTINOPOLULUI, ÎMPREUNĂ CU TOT POPORUL CREȘTIN, AU MERS ÎN PROCESIUNE PE ZIDURILE CETĂȚII, CU ICOANA MAICII DOMNULUI, CU ICOANA NEFĂCUTĂ DE MÂNĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ȘI CU LEMNELE SFINTEI CRUCI. APOI S-A PORNIT O FURTUNĂ CARE A ZDROBIT CORĂBIILE DUȘMANILOR. ... CA MULȚUMIRE, CREȘTINII AU FĂCUT PRIVEGHERE DE TOATĂ NOAPTEA ȘI I-AU MULȚUMIT MAICII DOMNULUI PENTRU VICTORIE, PRIN IMNUL ACATIST, STÂND ÎN PICIOARE, FĂRĂ A ȘEDEA. DECI, IMN ACATIST ÎNSEAMNĂ IMN ÎN TIMPUL CĂRUIA NU SE ȘADE. (Să observăm cum este în textul original prima strofă, numită condacul întâi: “Ție, Născătoare de Dumnezeu, Campioană Invincibilă, cetatea Ta Îți atribuie victoria, cu mulțumire, pentru eliberarea din suferințe. Și având puterea Ta inatacabilă, eliberează-ne de toate pericolele, ca să strigăm Ție: Bucură-Te Mireasă, Pururea Fecioară!” ... Să observăm că în română condacul întâi nu mai amintește de cetatea eliberată: “Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem Ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii Tăi. Ci, ca Ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm Ție: Bucură-Te Mireasă, Pururea Fecioară!”) DE FAPT, ACEST ACATIST ESTE ACATISTUL BUNEI VESTIRI, CARE A FOST COMPUS CU MULT TIMP ÎNAINTE. PROBABIL CĂ ÎN 626 A FOST COMPUS NUMAI CONDACUL ÎNTÂI, CARE FACE REFERIRE LA CETATEA CONSTANTINOPOLULUI. ... CU OCAZIA SÂMBETEI ACATISTULUI, SĂ ADRESĂM ȘI NOI MAICII DOMNULUI O MULȚUMIRE, CU CUVINTELE NOASTRE SIMPLE DE AZI: MULȚUMIM FRUMOS PENTRU INSPIRAȚIE ȘI PROTECȚIE, MAICA DOMNULUI!

Pr. prof. Ion Ciungu

Condac 1:

Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Icos 1:

Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bucuria,

Bucură-te, cea prin care piere blestemul,

Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut,

Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei,

Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești,

Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești,

Bucură-te, că ești scaun Împăratului,

Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate,

Bucură-te, steaua, care arăți Soarele,

Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări,

Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura,

Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul,