sâmbătă, 12 mai 2018

“SCOPUL VIEȚII UMANE NU ESTE MOARTEA, CI ÎNVIEREA” (citate din Karl Barth, pastor elvețian, probabil cel mai mare teolog al sec. XX ; articol în engleză din 10 mai 2018 ;spicuire)



de pr.prof. Ion Ciungu


Printre persoanele iubite în mod deosebit de Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos, erau două surori și un frate din localitatea Betania : Marta, Maria și Lazăr. Într-o zi, Iisus a mers la ei acasă, iar Marta era foarte ocupată cu pregătirea mesei, în timp ce Maria s-a așezat la picioarele lui Iisus și asculta cuvintele Lui.[1] După un timp oarecare de la acea vizită, pe când Iisus se afla departe de Betania, Lazăr s-a îmbolnăvit. Surorile i-au trimis vorbă lui Iisus despre boala fratelui lor, dar Iisus a mai zăbovit încă două zile prin regiunea în care era, iar în acel timp Lazăr a murit. Când a ajuns Iisus în Betania, Lazăr era mort de patru zile. Știm că Iisus l-a înviat pe Lazăr. Ne amintim că, înainte de a-l învia pe Lazăr, în convorbirea cu Marta, Iisus a spus astfel : “Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac.” (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 11, versetele 25-26).[2]


Iisus în casa prietenilor Săi din Betania. Maria s-a așezat la picioarele lui Iisus și asculta cuvintele Lui.






Ziua de 10 mai, fiind ziua de naștere a teologului elvețian Karl Barth, a fost un prilej potrivit pentru unul din reporterii agenției de știri nondenominaționale Christian Today din Londra de a scrie un articol despre acest important gânditor creștin.



Karl Barth (1886-1968) este probabil cel mai important teolog al secolului XX. (Vezi și https://www.christianitytoday.com/history/issues/issue-65/16.44.html, )



Din articolul 'The goal of human life is not death but resurrection': 9 quotes from theologian Karl Barth, traduc 9 citate din Karl Bart, și câteva idei despre el:


1)   A-ți împreuna mâinile strâns în rugăciune este începutul unei revolte împotriva dezordinii din lume.

2)   Cerul și pământul, natura și omul, comedia și tragedia…Fecioara Maria și demonii… Mozart pur și simplu le conține și le include pe toate acestea în cadrul muzicii sale în perfectă armonie. Această armonie nu este o chestiune de `echilibru` sau de `indiferență`- este o bulversare glorioasă a echilibrului, un punct de întoarcere în care lumina răsare iar umbrele cad, în care Da -ul răsună mai tare decât mereu același timp prezent care ne uimește sau ne indignează.

3)   Întreprinderea lui Adolf Hitler cu toată zăngăneala și isteria ei, și cu toată energia ei vicleană și dinamică, este întreprinderea unui spirit rău, căruia după cum se vede i se permite libertatea pentru un timp cu scopul de a testa credința noastră în Învierea lui Iisus Hristos.

4)   Când ni s-a epuizat ascuțimea mentală și inventivitatea și nu mai putem găsi un răspuns, atunci Duhul Sfânt ne poate da un răspuns. Dar cum ne poate da El un răspuns când noi suntem încă bine aprovizionați cu tot felul de răspunsuri de ale noastre?

5)   Deși e dincolo de înțelegerea noastră ca eternitatea să ne întâlnească în timp, totuși acestă situație este adevărată căci în Iisus Hristos eternitatea a devenit timp.

6)   Eu trebuia să arăt că Biblia se ocupă de întâlnirea dintre Dumnezeu și Om. Mă gândeam numai la faptul că Dumnezeu este într-o situație de separație. Ceea ce a trebuit să învăț după aceea a fost intimitatea Omului cu Dumnezeu  – o întâlnire a două feluri de ființe total diferite.

7)   În calitate de slujitori se cuvine să vorbim despre Dumnezeu. Totuși, noi suntem ființe umane, și prin urmare nu putem vorbi despre Dumnezeu. Se cuvine ca noi să recunoaștem atât obligația noastră cât și incapacitatea noastră și chiar prin această recunoaștere să dăm slavă lui Dumnezeu.

8)   Scopul vieții umane nu este moartea, ci învierea.

9)   Teologul care trudește fără bucurie nu este teolog deloc. Fețele morocănoase, gândurile de proastă dispoziție și modurile plictisitoare de vorbire sunt intolerabile în acest domeniu.



Barth s-a împotrivit Bisericii indistincte de cultura umană și care pretinde în același timp că vorbește în Numele lui Dumnezeu, s-a împotrivit compromisului religios-politic din Războaiele Mondiale I și II, compromis în care el a văzut eșecul Bisericii


„Barth a văzut eșecurile religiei  în susținerea de către Biserica Germană a scopurilor de război germane în 1914. În capitularea ei în fața Kaiser-ului, Barth a văzut pericolele unei Biserici indistincte de cultura umană din jurul ei și care presupunea că vorbește pentru Dumnezeu.

În Al Doilea Război Mondial problema compromisului religios-politic a apărut iarăși. Barth a făcut parte din Biserica Mărturisitoare care s-a împotrivit cu îndrăzneală spectrului nazismului.” 


Opera emblematică a lui Karl Barth

Opera emblematică, în multe volume, a lui Karl Barth este Dogmatica Bisericii, din care găsim traduceri în română.


'Jesus loves me, this I know, for the Bible tells me so.' , sau Teologia lui Karl Barth rezumată într-o propoziție

Întrebat, după o conferință în Chicago, dacă ar putea rezuma teologia lui într-o propoziție, Barth a răspuns cu cuvintele dintr-un cântec pe care îl știa de la mama lui: 'Jesus loves me, this I know, for the Bible tells me so.' (Iisus mă iubește, aceasta știu eu, căci așa îmi spune Biblia.)

......................

Aici am terminat de tradus din articolul respectiv.

Un citat din Karl Barth ne aduce aminte Cine este Iisus:

“Atunci cand mesajul crestin face referire la numele lui Isus Christos, aceasta nu trebuie interpretata ca un simplu act de respect fata de El. Nu face referire la acest nume ca la un simbol, ca la un semn caruia, pe considerente istorice, i se poate asocia ceva real sau caruia, pe considerente psihologice sau pedagogice, i se poate conferi o anumita utilitate. ... Cel care poarta acest nume este El Insusi atat pacea cat si mantuirea. Asadar, pacea si mantuirea pot fi cunoscute doar in El si pot fi proclamate doar in numele Lui.” Karl Barth [IV,1, pag. 21],  din traducerea în română, făcută de Ovidiu Cristian Nedu, publicată în anul 2008.
.........................

Mult iubit și frumos slăvit să fie Mântuitorul lumii, Fiul Veșnic iubit al Tatălui nostru Sfânt din Ceruri, Fiu Făcut Om de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria pentru mântuirea oamenilor, Domnul nostru Iisus Hristos!

Hallelujah în sabat, 

Hallelujah neîncetat,

Că Iisus a Înviat

Și e Viu cu Adevărat!

Hallelujah neclintit,

Că Iisus a biruit!




[1] Sfânta Evanghelie după Luca, capitolul 10, versetele 38-42,  https://biblia.resursecrestine.ro/luca/10
[2] Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 11, versetele 25-26, http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=11

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Pe 15 mai, în fiecare an, PESTE 12 MILIOANE DE PALESTINIENI DIN ÎNTREAGA LUME COMEMOREAZĂ NAKBA, și anume, CATASTROFA, adică EPURAREA ETNICĂ A PALESTINIENILOR DIN ANUL 1948. Înainte de Nakba, palestinienii locuiau în 1.300 de sate și orașe din Palestina istorică. În februarie 1947 Regatul Unit a anunțat că își va încheia mandatul asupra Palestinei și va preda această responsabilitate Organizației Națiunilor Unite înființată recent. ONU a propus un plan de a împărți Palestina în state separate, unul evreiesc și altul arab. Cea mai mare parte a teritoriului (56%) a fost alocată evreilor, care reprezentau o treime din populație și erau în majoritate imigranți recenți din Europa. Arabilor a fost alocat 42% din teritoriu, iar 2% reprezenta Ierusalimul sub administrație internațională. Îndată ce planul a fost adoptat, în acel noiembrie, forțele sioniste au început să atace orașele și satele palestiniene. Au ocupat 774 de așezări și au nimicit 530, forțând peste 250.000 de palestinieni să-și părăsească pământurile. Sioniștii erau foarte bine înarmați, folosind tancuri și arme lăsate în urmă de britanici. Pe 14 mai 1948 a fost înființat Statul Israel. Nakba a început în ziua următoare. Aproximativ 15.000 de palestinieni au fost uciși, într-o serie de atrocități în masă. În total, cel puțin 750.000 de palestinieni au fost expulzați din casele lor și de pe pământurile lor. Sioniștii au pus stăpânire pe 78% din Palestina istorică. Cele 22 de procente rămase au fost spintecate în ceea ce este acum Malul de Vest (Cisiordania) sub ocupație israeliană și Fâșia Gaza asediată de Israel. Palestinienii au fugit spre tabere de refugiați prin toată Palestina și în țările învecinate (Liban, Iordania, Siria). Mulți au păstrat cheile de la casele lor. Acele chei continuă să fie un simbol al dreptului lor de a se întoarce la casele lor. Ceea ce a început în 1948 rămâne cea mai lungă criză a refugiaților nerezolvată din lume. (traducere din videoclipul “Nakba, the ethnic cleansing of Palestinians in 1948 | By the Numbers”, publicat pe Facebook de Al Jazeera, la 15 mai 2025): https://www.facebook.com/watch/?v=1815279045705579 ... NAKBA COMEMORATĂ ȘI ÎNCĂ REPETATĂ!!! ... 77 DE ANI DE NAKBA!!!

Pr. prof. Ion Ciungu   Iisus a zis și zice: "Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă!"  (Sfânta Evanghelie dup...