marți, 19 octombrie 2010

CINE-L PRIMEȘTE PE FIUL...


 Anonim
Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecția lui  opere ale tuturor marilor maeștri, renascentiști, clasici și moderni, din toate școlile și curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecția lor. Dar a izbucnit războiul și fiul a fost înrolat și  trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj și a murit la datorie, în timp ce salva viața unui camarad. Cînd a primit anunțul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.
O lună mai târziu, a auzit bătăi la ușă. În prag stătea un tânar cu un pachet mare în brațe... El a spus:
 – Domnule, nu mă cunoașteți. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră și-a dat  viața. În acea zi el a salvat multe vieți ale celor răniți dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima, el murind  pe loc... Deseori ne vorbea  de dumneavoastră și despre pasiunea pe care o aveți pentru artă.
Tânărul i-a înmânat  pachetul;
        Știu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveți acest tablou.
Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de tânăr. Privindu-l  atent,  a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reușit să surprindă  chipul, dar și personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin și cu ochii plini de lacrimi a mulțumit tânărului, oferindu-i și o sumă de bani pentru tablou.
        O, nu se poate așa ceva, domnule... Toată viața  nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine. Acesta este doar un cadou.
Tatăl a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arăta portretul fiului său  și numai  după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere  colecționate. După moartea bătrânului tată, s-a organizat licitația marii lui colecții de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă și, mai ales, să achiziționeze tablouri pentru propriile lor colecții. La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegată să conducă licitația,adjudecătorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocănelul:
        Începem licitația cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?
În sală s-a lăsat liniștea.... Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat:
        Am venit să vedem marile opere! Sări peste această piesă!...
Dar, netulburat, adjudecătorul a continuat:
        Face cineva o ofertă pentru acest portret?... 100?... 200?...
Din sală, cineva a stigat iritat:
        Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso și ale celorlalți maeștri!... Haideți să trecem, cu adevărat, la licitație!...
Netulburat, adjudecătorul a continuat:
        Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!...
Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colț al sălii s-a auzit o voce timidă:
        Dau eu 10 pentru acest portret...
Era cel care fusese, ani mulți, grădinarul tatălui și al fiului. Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult.
Există o ofertă de 10!... Cine dă mai mult?!... Dă cineva 20?!... Sala era în fierbere.
        Dați-i-l lui pentru 10!...Să trecem la maeștri!...La maeștri!...
Nu-l voiau pe fiu. Toți doreau să  profite de ocazie și să cumpere opere mari pentru colecțiile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat:
        10, odată!...10, de două ori!...
Și, lovind cu ciocănelul în masă: -Adjudecat! VÂNDUT pentru 10! Din față, cineva a zbucnit:
        În sfârșit, putem trece la marea colecție!...
Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând:
        Îmi pare rău, dar licitația s-a încheiat.
Rumoare în sală:
 – Dar tablourile?!...Cum rămâne cu maeștrii?!...Colecția?!...
        Regret, a spus adjudecătorul. Când am fost desemnat să conduc această licitație, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitația se referă numai la potretul fiului !Cine îl  ia moștenește întreaga avere, care include și toată colecția de opere de artă! Omul care-l primește pe fiul obține TOT!...
Dumnezeu Tatăl a trimis acum 2000 de ani pe Fiul său ca să moară pe Cruce. La fel ca mesajul adjudecătorului, si mesajul lui este: -Fiul, Fiul, cine-l primește pe Fiul?! Pentru că, vezi tu, acela care îl primește pe Fiul obține totul... Că într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3,16).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

În Ierusalim, SUB BISERICA SFÂNTULUI MORMÂNT AL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, numită și BISERICA ÎNVIERII, arheologii italieni au găsit recent MORMINTE TĂIATE ÎN STÂNCĂ, TEREN CULTIVAT ȘI O GRĂDINĂ, adică asemănări izbitoare cu descrierile din Noul Testament referitoare la locul în care a fost înmormântat Domnul nostru Iisus Hristos. (articol în engleză publicat, în 28 august, 2026, pe website-ul Orthodox Times: A 2,000-year-old mystery in Jerusalem: Findings that match the Bible “point to” the burial site of Jesus) https://orthodoxtimes.com/a-2000-year-old-mystery-in-jerusalem-findings-that-match-the-bible-point-to-the-burial-site-of-jesus/ ... "Un mister vechi de 2.000 de ani în Ierusalim: Descoperiri care corespund Bibliei „indică” locul de înmormântare al lui Iisus": ... "Cercetătorii au efectuat săpături la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, biserica din secolul al IV-lea construită pe locul unde, conform tradiției creștine, Iisus a fost răstignit, înmormântat și a înviat în Duminica Paștelui. De atunci, biserica a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din lumea creștină, atrăgând aproximativ patru milioane de vizitatori în fiecare an. Săpăturile au început în 2022, ca parte a lucrărilor de restaurare a podelei bisericii, iar în fazele finale, în 2025, arheologii au dat peste un peisaj antic distinct. Sub biserică, au identificat o carieră abandonată, parcele de pământ cultivate, morminte săpate în stâncă și o grădină antică. Descoperirile sunt deosebit de interesante datorită asemănărilor lor cu descrierea din Evanghelia după Ioan: la locul unde a fost răstignit Iisus era o grădină, iar în grădină un mormânt nou în care nimeni nu fusese încă pus." "Evanghelia după Ioan afirmă, de asemenea, că răstignirea a avut loc lângă Ierusalim, în timp ce Epistola către Evrei notează că Iisus a suferit «în afara porții» orașului. Locul unde era cariera se afla într-adevăr în afara zidurilor Ierusalimului pe vremea lui Iisus. Secțiuni ale carierei aveau o adâncime de aproximativ șase metri și fuseseră umplute cu pământ, ceea ce sugerează că zona a fost folosită ulterior pentru cultivare. Utilizarea agricolă a zonei este susținută și de descoperirea unor dovezi legate de măslini și podgorii datând din perioada în care se crede că a murit Iisus, în jurul anului 33 d.Hr. „Evanghelia menționează o zonă verde între Golgota și mormânt, iar noi am identificat aceste câmpuri cultivate”, a declarat Stasolla pentru Times of Israel. Mormintele în sine sunt, de asemenea, semnificative. Au fost săpate direct în stâncă, demonstrând că zona a fost într-adevăr folosită ca loc de înmormântare. Această caracteristică corespunde descrierilor din Evangheliile după Matei, Marcu și Luca, conform cărora mormântul lui Iisus fusese săpat în stâncă."

Pr. prof. Ion Ciungu   "The researchers were carrying out excavations at the Church of the Holy Sepulchre in Jerusalem, the fourth-...