Pr. prof. Ion Ciungu
Co-redemptrix
[Co-răscumpărătoare]
17. Titlul de
„Co-redemptrix” a apărut pentru prima dată în secolul al XV-lea ca o corecție a
invocației „Redemptrix” [Răscumpărătoare; n. trad] (ca formă abreviată a
titlului „Maica Răscumpărătorului”), care fusese atribuit Mariei încă din
secolul al X-lea. Sfântul Bernard i-a atribuit Mariei un rol la poalele Crucii,
care a dat naștere titlului de „Co-redemptrix”, care apare pentru prima dată
într-un imn anonim din secolul al XV-lea din Salzburg.[30] Deși denumirea de
„Redemptrix” a persistat pe parcursul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea,
aceasta a dispărut complet în secolul al XVIII-lea, fiind înlocuită de titlul
de „Co-redemptrix”. Cercetările teologice, în prima jumătate a secolului al
XX-lea, asupra cooperării Mariei la Răscumpărarea realizată de Hristos, au
condus la o înțelegere mai profundă a semnificației titlului de
„Co-redemptrix”.[31]
18. Unii Papi au
folosit titlul de „Co-răscumpărătoare” fără a detalia prea mult semnificația
sa.[32] În general, au prezentat titlul în două moduri specifice: cu referire
la maternitatea divină a Mariei (în măsura în care ea, ca Mamă, a făcut
posibilă Răscumpărarea pe care a realizat-o Hristos[33]) sau cu referire la
unirea ei cu Hristos la Crucea răscumpărătoare.[34] Conciliul Vatican II s-a
abținut de la utilizarea titlului din motive dogmatice, pastorale și ecumenice.
Sfântul Ioan Paul al II-lea s-a referit la Maria ca și „Co-răscumpărătoare” în
cel puțin șapte ocazii, legând în special acest titlu de valoarea mântuitoare a
suferințelor noastre atunci când acestea sunt oferite împreună cu suferințele
lui Hristos, cu care Maria este unită în special la Cruce.[35]
19. În cadrul reuniunii
Feria IV din 21 februarie 1996, cardinalul Joseph Ratzinger, care era prefectul
Congregației pentru Doctrina Credinței de atunci, a fost întrebat dacă
solicitarea mișcării Vox Populi Mariae Mediatrici de a defini o dogmă care să o
declare pe Maria drept „Co-răscumpărătoare” sau „Mijlocitoare a tuturor
harurilor” era acceptabilă. În votul său personal, el a răspuns: „Negativ.
Semnificația precisă a acestor titluri nu este clară, iar doctrina conținută în
ele nu este matură. O doctrină definită a credinței divine aparține Depositum
Fidei - adică revelației divine transmise în Scriptură și în tradiția
apostolică. Cu toate acestea, nu este clar cum este prezentă doctrina exprimată
în aceste titluri în Scriptură și în tradiția apostolică.”[36] Mai târziu, în
2002, și-a exprimat public opinia împotriva utilizării titlului: „formula
«Co-redemptrix» se îndepărtează prea mult de limbajul Scripturii și al
Părinților și, prin urmare, dă naștere la neînțelegeri... Totul vine de la El
[Hristos], așa cum ne spun în special Scrisoarea către Efeseni și Scrisoarea
către Coloseni; și Maria este tot ceea ce este prin El. Cuvântul
«Co-redemptrix» ar face obscură această origine.” Deși Cardinalul Ratzinger nu
a negat că ar fi putut exista intenții bune și aspecte valoroase în propunerea
de a folosi acest titlu, el a susținut că acestea erau „exprimate într-un mod
greșit”.[37]
20. Cardinalul
Ratzinger de atunci făcea referire la Scrisorile către Efeseni și către
Coloseni, unde vocabularul și dinamismul teologic al imnurilor prezintă
centralitatea răscumpărătoare unică a Fiului întrupat într-un mod care nu lasă
loc pentru a adăuga vreo altă formă de mediere - căci „orice binecuvântare
duhovnicească” ne este dată „în Cristos” (Efeseni 1,3); suntem adoptați ca fii
și fiice prin El (cf. Efeseni 1,5); în El am fost copleșiți de har (cf. Efeseni
1,6); „avem răscumpărarea prin sângele Lui” (Efeseni 1,7); și harul Său a fost
„revărsat peste noi” (Efeseni 1,8). „În El am căpătat o moștenire, fiind
predestinați” (Efeseni 1,11). În El „a binevoit Dumnezeu să locuiască toată
plinătatea” (Coloseni 1,19) și pentru El și prin El, Dumnezeu a voit „să împace
toate lucrurile” (Coloseni 1,20). O astfel de laudă adusă locului unic al lui
Hristos ne cheamă să situăm fiecare creatură într-o poziție clar receptivă în
raport cu El și să manifestăm o prudență atentă și respectuoasă ori de câte ori
propunem orice formă de posibilă cooperare cu El în domeniul Răscumpărării.
21. În cel puțin trei
ocazii, Papa Francisc și-a exprimat opoziția clară față de utilizarea titlului
de „Co-răscumpărătoare”, argumentând că Maria „nu a dorit niciodată să-și
însușească pentru sine nimic din ce aparține Fiului ei. Nu s-a prezentat
niciodată ca o co-Mântuitoare. Nu, o ucenică.”[38] Lucrarea răscumpărătoare a
lui Hristos a fost perfectă și nu are nevoie de adăugiri; prin urmare, „Maica
Domnului nu a vrut să-L lipsească de niciun titlu pe Isus... Nu a cerut pentru
sine să fie o cvasi-răscumpărătoare sau o co-răscumpărătoare: nu. Există un
singur Răscumpărător și acest titlu nu poate fi duplicat.”[39] Hristos „este
singurul Răscumpărător; nu există co-răscumpărători cu Hristos.”[40] Căci
„jertfa Crucii, oferită într-un spirit de iubire și ascultare, prezintă cea mai
abundentă și infinită satisfacție.”[41] Deși suntem capabili să-i extindem
efectele în lume (cf. Col 1,24), nici Biserica, nici Maria nu pot înlocui sau
perfecționa lucrarea răscumpărătoare a Fiului lui Dumnezeu întrupat, care a
fost perfectă și nu are nevoie de adăugiri.
22. Având în vedere necesitatea de a explica rolul subordonat al Mariei față de Cristos în opera Răscumpărării, este întotdeauna nepotrivit să folosim titlul de „Co-răscumpărătoare” pentru a defini cooperarea Mariei. Acest titlu riscă să facă să devină obscură mijlocirea mântuitoare unică a lui Cristos și, prin urmare, poate crea confuzie și un dezechilibru în armonia adevărurilor credinței creștine, căci „în nimeni altul nu este mântuire; căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” (Faptele Apostolilor 4,12). Atunci când o expresie necesită multe explicații repetate pentru a o împiedica să se abată de la un sens corect, ea nu slujește credinței Poporului lui Dumnezeu și devine inutilă. În acest caz, expresia „Co-răscumpărătoare” nu ajută la preamărirea Mariei ca primă și principală colaboratoare în opera Răscumpărării și a harului, deoarece comportă riscul de a eclipsa rolul exclusiv al lui Isus Cristos - Fiul lui Dumnezeu făcut om pentru mântuirea noastră, care a fost singurul capabil să ofere Tatălui o jertfă de valoare infinită – ceea ce nu ar fi o adevărată onoare pentru Mama Sa. Într-adevăr, în calitate de „slujitoare a Domnului” (Lc 1,38), Maria ne îndrumă către Cristos și ne cere: „faceți tot ce vă va spune El” (In 2,5).
DICASTERY FOR THE
DOCTRINE OF THE FAITH
Mater Populi Fidelis
Doctrinal Note on Some Marian
Titles Regarding Mary’s Cooperation
in the Work of
Salvation
https://www.facebook.com/groups/298549307726102/posts/2068770734037275/
Vatican nixes use of ‘Co-Redemptrix’ as title for Mary, https://www.catholicnewsagency.com/news/267563/vatican-nixes-use-of-co-redemptrix-as-title-for-mary
https://www.catholica.ro/2025/11/04/a-fost-publicata-o-nota-doctrinara-privind-titlurile-mariane/
........................................................................................................
Aici se încheie acest articol.
S-ar putea întâmpla să dorim să (re)vedem următoarele articole:
E Împărateasa rugăciunii, e Rugaciunea întrupată
Stapâna Porfirogeneta și Doamnă a Diminetii,
Logodnica Mângâietorului, Preaschimbător al vieții!
Spre Tine noi alergam, arşi, mistuiţi de dor!
Ia-ne şi pre noi părtaşi ai Sfântului munte Tabor.
Și fă-te si nouă
umbră și rouă,
tu, adumbrirea
de dar,
să-şi afle și firea noastră înnoirea
din zamislirea
de har.
Ca să-ţi strigăm cu toata făptura,
într-o deplină închinaciune,
Bucură-te, tu, Mireasă
urzitoare de nesfârsită rugaciune!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu