marți, 3 aprilie 2018

DOVEZI ALE ÎNVIERII LUI IISUS: ONESTITATEA EVANGHELIȘTILOR, MORMÂNTUL GOL ȘI BISERICA EXPLOZIVĂ (articol în engleză din 1 aprilie 2018; traducere parțială)


de pr.prof. Ion Ciungu





Sfântul Apostol Petru, referindu-se la Moartea biologică a Domnului nostru Iisus Hristos pentru păcatele oamenilor, apoi la Coborârea Lui spirituală la iad pentru a predica sufletelor ținute în închisoare acolo , apoi la Învierea Lui și la Înălțarea Lui la Cer, ne scrie astfel:

“Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, ... deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos, Care, după ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, şi se supun Lui îngerii şi stăpâniile şi puterile.” (Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, capitolul 3, versetele 18-22).[1]


Iisus a înviat în prima zi a săptămânii, zi care apoi a fost numită de creștini Ziua Domnului (în limba latină: Dies Dominica). A șaptea zi, sau ultima zi a săptămânii, la evrei, era zi de odihnă și se numea sabat (adică, odihnă). Tot așa este și azi. Săptămâna la evrei era astfel: Ziua întâia, Ziua a doua, Ziua  a treia, Ziua a patra, Ziua a cincea, Ziua a șasea (sau ziua pregătirii) și Ziua Odihnei (Sabat).







Exteriorul Bisericii Învierii din Ierusalim, numită și Biserica Sfântului Mormânt. În interior, sub cupola cea mare este Capela Sfântului Mormânt, construită deasupra Sfântului Mormânt al lui Iisus.










Capela Sfântului Mormânt , din interiorul Bisericii Învierii din Ierusalim. Capela a fost restaurată în perioada anilor 2016-2017.









Pe data de 1 aprilie 2018 a apărut articolul Just a happy ending? Examining the evidence for the resurrection , (Doar o simplă poveste cu sfârșit fericit? Să examinăm dovezile pentru Înviere), publicat pe site-ul Christian Today al agenției nondenominaționale de știri creștine din Londra, de Joseph Hartropp.








Hartropp își începe articolul spunând că majoritatea oamenilor din Occident știu despre ce este vorba la sărbătoarea Paștilor creștine, și anume că e vorba despre faptul că Iisus S-a întors dintre morți. Însă, dat fiind faptul că în Occident este o cultură tot mai mult postcreștină, pentru mulți Învierea lui Iisus rămâne o fantezie pură, un mit demn, dar totuși doar un mit. Hartropp nu amintește nimic despre faptul cum de s-a ajuns la această cultură postcreștină. În schimb, el aduce în discuție trei dovezi principale referitoare la Învierea lui Iisus. 







Înainte de a spicui din articolul lui Joseph Hartropp câteva idei, consider că este necesar să amintesc faptul că la originea culturii numită postcreștină sunt evreii-derbedei-atei-sataniști care începând cu Revoluția franceză din 1789-1791 L-au scos pe Iisus din societate, preferându-l iarăși pe tâlharul Baraba. De atunci ei lucrează cu consecvență diabolică, la nivel internațional, contra Mântuitorului lumii, Domnul nostru Iisus Hristos. Putem (re)vedea articolul „NU VA RĂMÂNE AICI PIATRĂ PE PIATRĂ CARE SĂ NU SE RISIPEASCĂ” (2.800 de biserici se vor demola în Franța în anii care urmează!?).




Traduc din articolul lui Joseph Hartropp, introducând subtitluri:




Mormântul gol al lui Iisus este cel mai sigur punct de plecare pentru a aduce argumente în favoarea credinței în Învierea lui Iisus




“Totuși, apologeții creștini se centrează pe `mormântul gol` al lui Iisus nu numai ca pe un principiu teologic esențial, ci ca pe una din platformele cele mai sigure de pe care să aducă argumentele în favoarea credinței. De aici succesul cărților de evanghelizare ca best-seller-ul Who Moved The Stone? (Cine A Mutat Piatra?) La un nivel mai mare, volume academice ca The Resurrection of the Son of God (Învierea Fiului lui Dumnezeu), ale lui NT Wright, savant în Noul Testament , au examinat miracolul acesta și sensul lui pentru primul secol.”




Trei dovezi în favoarea Învierii lui Iisus



1. Evangheliștii onești au redat realitatea cu detalii care pentru acel timp nu aduceau credibilitate Învierii lui Iisus. Tocmai acele detalii arată azi onestitatea lor.



Hartropp aduce argumente din epistolele Sfântului Apostol Pavel și din Evanghelii. Epistolele au fost scrise la 20 de ani după evenimentele la care se referă:

„În 1 Corinteni 15:3-6 el se referă la Înviere nu numai ca la o dogmă centrală a crezului creștin din perioada de început, ci vorbește despre Hristos Care `S-a arătat la mai mulți de cinci sute de frați în același timp, dintre care cei mai mulți încă trăiesc, deși unii au murit`.

Această menționare din epistola lui reprezintă în mod implicit o dovadă în plus și o invitație. Iisus a fost văzut de mulți, zice Pavel, și chiar puteai să mergi și să-i întâlnești pe acei oameni. Dacă ai vrea să inventezi sau să influențezi puternic această poveste, ai putea pur și simplu să zici că Hristos S-a arătat numai la câțiva, iar ei sunt morți acum, așa că nu te îngrijora cu privire la dovezi. În mod similar, scriitorii Evangheliilor își dovedesc autenticitatea cu detalii care ar putea face ca povestirea lor să pară mai puțin convingătoare, dar pe care ei le-au inclus totuși. Fiecare scriitor al Evangheliei afirmă că Învierea a fost mai întâi descoperită de femei. Dar în acel timp prejudecata era în așa fel încât un martor de genul feminin nu era o dovadă legitimă în instanță. A-ți face dogma ta centrală dependentă de mărturia femeilor însemna în acel timp să riști să spui cel mai puțin din ce se poate spune. Bineînțeles, cu excepția cazului că este adevărată, și că destui oameni știu că situația este de așa natură încât nu ai putea spune altfel.” 



2. Mormântul este gol, deci unde s-a dus trupul? Au dovedit autoritățile romane că trupul mort a fost furat? Preferau ucenicii să moară pentru a susține o minciună?


„Mărturia scrierilor creștine din perioada de început nu ar însemna, desigur, nimic fără un alt detaliu istoric de primă importanță: mormântul gol. Romanii tocmai executaseră un celebru criminal subversiv: dacă partizanii lui energici și rebeli au început dintr-o dată să tot declare o întoarcere din morți, ar fi pertinent ca autoritățile să infirme astfel de pretenții și pur și simplu să scoată la vedere corpul mort pe care ele îl înmormântaseră. Dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Într-adevăr, ar fi fost absurd pentru creștini să predice învierea unui trup dacă pretenția lor putea fi contrazisă cu atâta ușurință. Mormântul este gol, deci unde s-a dus trupul?


Unii au sugerat că ucenicii au furat trupul: dar, nu numai că ucenicii ar fi trebuit să se lupte cu garda romană de la mormânt, ci ar trebui ca ei să păstreze pentru totdeauna adevărul sumbru că mântuitorul învins pe care ei au început dintr-o dată să-l tot declare `viu` tocmai a fost în realitate mutat altundeva pe furiș dintr-un loc într-altul, în timp ce mai târziu ei continuau să moară pentru credință. Analiza istorică a lui Wright este deasemenea clară că învierea cu trupul, pur și simplu, nu era o expectativă a evreilor din primul secol, nici cu privire la liderii religioși importanți. Aceasta nu era ceva ce născocești, cu atât mai puțin ceva cu care să convingi mii de oameni.” 



3. Biserica explozivă, înflorirea și răspândirea ei rapidă sunt fapte istorice care n-ar avea sens fără Învierea lui Iisus


„Discipolii descurajați în Sâmbăta Sfântă sunt imaginea partizanilor care tocmai L-au urmărit pe presupusul Mesia cum a fost executat de autoritățile pe care ei gândeau că El le va răsturna. O astfel de umilire publică și de dezamăgire inspira de obicei frică, nu credință ferventă. Totuși, istoria documentează că această sectă iudaică obscură nu a murit cu acea generație ci a explodat într-un mod fără precedent, devenind credința încă revendicată de miliarde de oameni astăzi.

Și aceasta era o credință cu pretenții ciudate, contrare culturii iudaice din epoca respectivă: o înviere cu trupul care promitea restaurare viitoare, un om adorat ca singurul Dumnezeu Care a făcut lumea. După cum scrie Tim Keller: `După moartea lui Iisus întrega comunitate creștină dintr-o dată a adoptat un set de credințe care erau absolut noi și până la acel punct fuseseră de negândit.` De ce ar înflori această mișcare în vreun fel, ca să nu mai întrebăm de ce s-ar răspândi într-un mod atât de rapid, dacă este construită pe o înșelăciune ridicolă și care se clatină, și susținută doar de o mână de pescari? Din contră, dacă o Înviere șocantă și totuși de netăgăduit, tangibilă și transformatoare chiar ar fi avut loc, și ar fi fost mărturisită de sute de persoane, atunci inspirata Biserică din perioada de început începe să aibă mai mult sens.



Setul de circumstanțe istorice menționate mai sus este bun, important de afirmat, căci ne ajută gândirea să se angajeze în esența realității Învierii lui Iisus


Nimeni nu poate fi în mod real convins cu argumente pentru a veni la credință, nici nu se cuvine ca noi să încercăm să facem așa ceva, și merită să ne amintim că chiar o pledoarie constrângătoare din punct de vedere istoric pentru Învierea lui Hristos i-ar putea lăsa pe mulți neconvinși. E posibil pur și simplu ca miracolul  să rămână prea ciudat, prea scandalos. Dar setul de circumstanțe istorice este bun, important de afirmat, căci el trece dincolo de noțiunea de înviere ca pur și simplu o poveste cu `sfârșit fericit` inventată de Biserică. El te ajută să treci dincolo de presupuneri și să te angajezi în ceea ce chiar ar fi putut să se întâmple. 


Dar la urma urmei, ceea ce este în joc în această dezbatere nu este un detaliu al istoriei, ci natura realității: dacă moartea are ultimul cuvânt asupra existenței, sau dacă speranța continuă și transcende chiar acea unică siguranță a vieții.


A fost o gândire radicală atunci; nu este mai puțin radicală acum.”

…………………………………………………................................

Aici am terminat de tradus din articolul respectiv.


S-ar putea să dorim să (re)vedem și următoarele articole :



CAPELA DIN BISERICA SFÂNTULUI MORMÂNT AL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS A FOST SFINȚITĂ DUPĂ RESTAURARE (în 22 martie 2017)





BISERICA ÎNVIERII DIN IERUSALIM, NUMITĂ ȘI BISERICA SFÂNTULUI MORMÂNT, SE DESCHIDE IARĂȘI, MIERCURI 28 FEBRUARIE 2018, LA ORA 4 AM, DUPĂ VICTORIA LIDERILOR CREȘTINI ASUPRA POLITICIENILOR ISRAELIENI (articol în engleză din 27 februarie 2018; traducere).




RĂSTIGNIT A 32-A OARĂ, ÎN SENS PROPRIU, ÎN VINEREA MARE, ÎNTR-UN RITUAL, JUCÂND ROLUL LUI IISUS (Ruben Enaje, vârsta:58 de ani; satul Cutud, din Filipine; articol în engleză din 30 martie 2018; traducere).


"Să te încrezi în Dumnezeu este mai bine decât să cauți miracole" (Despre Focul Sfânt sau Sfânta Lumină din Sâmbăta Paștilor de la Biserica Sfântului Mormânt. Interviu cu arhimandritul Isidor Minaev, conducătorul Misiunii Bisericii Ruse din Ierusalim).


…………………………………………………………………………………………………………..


Viu este Mântuitorul lumii, Fiul Veșnic Iubit al Tatălui nostru Sfânt din Ceruri, Fiu Făcut Om de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria pentru mântuirea oamenilor, Domnul nostru Iisus Hristos. Să fim cu El în fiecare moment, în vecii vecilor!





[1] Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, capitolul 3, versetele 18-22, http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=61&cap=3


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu