Pe 16 august ne amintim cu mult respect de SFÂNTA MAHRAMĂ CU CHIPUL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS sau ICOANA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS NEFĂCUTĂ DE MÂINI, cunoscută și ca IMAGINEA DIN EDESA căci, potrivit Tradiției Bisericii, DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS A TRIMIS REGELUI AVGAR (ABGAR) AL EDESEI ACEASTĂ SFÂNTĂ MAHRAMĂ SPRE VINDECARE. De fapt, pe 16 august ne amintim de un moment din secolul al X – lea din istoria Sfintei Mahrame, mai precis de Transferul Sfintei Mahrame din Edesa la Constantinopol în anul 944. Imnul sau troparul în cinstea Sfintei Mahrame este următorul: "Preacuratului Tău Chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Că ai binevoit a Te sui cu Trupul pe Cruce, ca să mântuieşti din robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm Ţie: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel Ce ai venit să mântuieşti lumea." Să-l ascultăm cântat: https://www.facebook.com/doxologia.ro/videos/1354425184586403 Să observăm și varianta în limba engleză: "We venerate Your most pure image, O Good One, / and ask forgiveness of our transgressions, O Christ God. / Of Your own will You were pleased to ascend the Cross in the flesh / to deliver Your creatures from bondage to the Enemy. / Therefore with thanksgiving we cry aloud to You: / “You have filled all with joy, O our Savior, / by coming to save the world.” " ... În cele ce urmează am făcut o compilație referitoare la Sfânta Mahramă. În funcție de diferite texte, mahrama mai este numită și mandilion, ștergar, prosop, pânză.

Pr. prof. Ion Ciungu

 

https://www.facebook.com/photo/?fbid=3406808032793016&set=a.711891222284724

"Făcând multe minuni Domnul și marele Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru a Sa bunătate, precum este scris în Sfintele Evanghelii, și ducându-se pretutindeni această veste, a auzit și Avgar, domnitorul Edesei. Și dorea să-L vadă pe Iisus Hristos aievea și nu putea, pentru că era căzut în boală fără leac, căci avea lepră neagră care îi cuprinsese tot trupul, de-l topea și-l mânca; și pe lânga aceea avea și boală veche cu dureri pe la încheieturi. Lepra însă îl înspăimânta și îl umilea, iar cealaltă boală îi da dureri iuți și grele; pentru aceea nu ieșea afară, și nu-l vedea nimeni din cei supuși ai lui. Iar în zilele Sfintelor Patimi ale Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, scriind el o epistolă a trimis-o cu un oarecare Anania, învătându-l să zugrăvească statul, părul și fața și tot chipul trupesc, cu toata nevoința, și să-i aduca Chipul acela al lui Hristos, de vreme ce Anania era foarte iscusit la meșteșugul zugrăviei.

Iar epistola avea aceste cuvinte: « Avgar, domnul cetății Edesei, lui Iisus Mântuitorului Bunului Doctor, ce petrece în Ierusalim, să se bucure. Auzit-am de Tine și de tămăduirile ce se fac de Tine, fără ierburi. Că precum auzim, îi faci pe orbi să vadă și pe ologi să umble, pe leproși îi curățești, duhurile necurate și demonii gonești și pe cei ce se află cu boli îndelungate îi lecuiești și pe morți îi înviezi. Și auzind acestea toate despre Tine, am gândit una dintr-acestea două: Că au Fiul lui Dumnezeu ești făcând acestea, au Dumnezeu. Drept aceea dar, scriind, Te-am rugat să iei osteneala și să vii până la mine, ca să-mi tămăduiești și boala ce am, și să Te afli aicea cu mine. Că am înțeles că și iudeii cârtesc asupra Ta și vor să-Ți facă rău; eu am o cetate mică, însa de cinste, care ne va fi din destul amândurora a petrece cu pace ».

Deci Anania mergând la Ierusalim și dând Domnului epistola, îi lua aminte de-L semuia cu multă chibzuință. Dar neputând să se apropie din pricina mulțimii ce se adunase, s-a suit pe o piatra ce era mai înaltă puțintel de la pamânt, și îndată îsi puse ochii asupra Lui, și-și întări mâna pe hârtie scriind asemănările cele ce vedea. Însă nu putea nicicum să Îi însemneze chipul, pentru că se arăta cu altă față și cu schimbată înfățișare. Iar Domnul, ca un cunoscator al celor ascunse și cercetator al inimilor, cunoscând gândul aceluia, a vădit ceea ce se făcea pe ascuns. Căci cerând apă să Se spele, i s-a dat și o mahramă în patru colțuri; și după ce S-a spălat a șters cu ea preacurata și dumnezeiasca Sa față. Și, o, minune: s-a întiparit pe acea mahrama dumnezeiescul Său chip și fața; și El a dat-o lui Anania, zicându-i: Mergi de o dă celui ce te-a trimis, și du-i și epistola aceasta: « Fericit ești, Avgare, de vreme ce nu M-ai văzut și ai crezut în Mine. Că scris este pentru Mine, ca cei ce M-au văzut să nu creada în Mine, iar cei ce nu M-au văzut, aceia să creadă și să fie vii. Iar despre cele ce Mi-ai scris ca să vin către tine, să știi că Eu trebuie să plinesc toate cele pentru care sunt trimis; iar dupa ce le voi plini Mă voi sui către Tatăl, Cel ce M-a trimis. Și când Mă voi sui, îți voi trimite pe unul din ucenicii Mei, anume Tadeu, care și boala îți va tămădui și viața veșnică îți va da și pace, și ție și celor ce sunt cu tine. Și cetatea îți va întări, ca să nu poată nimeni din vrăjmași împotriva ei. » "

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1755302400

*

"Mutarea Icoanei Domnului nostru Iisus Hristos, nefăcută de mâini, de la Edessa la Constantinopol a avut loc în anul 944. Eusebiu, în lucrarea sa Istoria Bisericii (I:13), relatează că atunci când Mântuitorul predica, Abgar era conducătorul Edessei. Acesta era lovit de lepră pe tot corpul. Vestea despre marile minuni săvârșite de Domnul s-a răspândit în toată Siria (Matei 4:24) și a ajuns chiar și la Abgar. Fără să-L fi văzut pe Mântuitorul, Abgar credea în El ca Fiu al lui Dumnezeu. El a scris o scrisoare rugându-L să vină și să-l vindece. L-a trimis pe propriul său portretist, Anania, în Palestina cu această scrisoare și l-a însărcinat să picteze o imagine a Învățătorului Divin.

Anania a ajuns la Ierusalim și L-a văzut pe Domnul înconjurat de mulți oameni. Nu a putut să se apropie de El din cauza mulțimii mari care se adunase să-L audă pe Mântuitorul. Apoi a stat pe o stâncă înaltă și a încercat să picteze portretul lui Hristos de departe, dar această încercare nu a reușit. Apoi, Mântuitorul l-a văzut, l-a chemat pe nume și i-a dat o scurtă scrisoare pentru Abgar, în care lăuda credința conducătorului. De asemenea, a promis că-l va trimite pe ucenicul Său să-l vindece de lepră și să-l călăuzească spre mântuire.

Apoi, Domnul a cerut să i se aducă niște apă și un prosop. După ce Și-a spălat fața, a uscat-o cu prosopul, iar chipul Său divin s-a imprimat pe el. Anania a adus prosopul și scrisoarea Mântuitorului la Edessa. Cu evlavie, Abgar și-a lipit obiectul sfânt de față și a primit vindecare parțială. Doar o mică urmă a cumplitei suferințe a rămas până la sosirea uceniculului promis de Domnul. Acesta era Sfântul Tadeu, un Apostol din Cei Șaptezeci (21 august), care a propovăduit Evanghelia și l-a botezat pe Abgar și pe toți locuitorii Edessei. Abgar a prins Ștergarul Sfânt de o scândură și l-a așezat într-o ramă de aur împodobită cu perle. Apoi l-a așezat într-o nișă deasupra porților orașului. Pe poarta de deasupra Icoanei a scris cuvintele: „O, Hristoase Dumnezeule, să nu fie rușinat nimeni dintre cei ce nădăjduiesc în Tine”.

Mulți ani, locuitorii au avut obiceiul pios de a se închina în fața Icoanei ori de câte ori ieșeau pe porți. Mai târziu, unul dintre strănepoții lui Abgar, care a condus Edessa, a căzut în idolatrie și a decis să îndepărteze Icoana de pe zidul orașului și să o înlocuiască cu un idol. Într-o viziune, Domnul i-a poruncit episcopului Edessei să ascundă Icoana. Episcopul a venit noaptea cu clerul său, a aprins o lampă în fața Icoanei și a așezat o țiglă ceramică în fața Icoanei pentru a o proteja, apoi a sigilat nișa cu cărămizi.

Pe măsură ce timpul a trecut, oamenii au uitat de Icoană. Dar în anul 545, când împăratul persan Chosroes I a asediat Edessa și poziția orașului părea fără speranță, Preasfânta Maică a lui Iisus i-a apărut episcopului Evlabios și i-a poruncit să scoată Icoana din nișa sigilată, spunând că aceasta va salva orașul de inamic. Când a deschis nișa, episcopul a găsit Sfântul Mandilion, iar lampa încă ardea în fața Icoanei, iar o copie exactă a fost produsă pe țigla care proteja Icoana.

Perșii au aprins un foc imens în afara zidurilor orașului. Episcopul Evlabios a purtat Icoana Nefăcută de Mâini în jurul zidurilor orașului, iar un vânt violent a întors flăcările asupra perșilor. Armata persană învinsă s-a retras din oraș.

În Istoria sa Bisericească, scriitorul din secolul al VI-lea, Evagrios Scholastikos, se referă la Sfântul Mandilion (sau Ștergar) ca fiind Icoana făcută de Dumnezeu (Η θεοτεύκος εἰκών).

În anul 630, arabii au cucerit Edessa, dar nu au împiedicat venerarea Sfântului Ștergar, a cărui faimă se răspândise în întregul Orient. În anul 944, împăratul Constantin Porfirogenetul (912-959) a vrut să transfere Icoana la Constantinopol, așa că a plătit o răscumpărare emirului orașului pentru ea. Cu mare evlavie, Icoana Mântuitorului Nefăcută de Mâini și scrisoarea pe care El i-o scrisese lui Abgar au fost aduse la Constantinopol de către clerici.

Pe 16 august, icoana Mântuitorului a fost așezată în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Pharos. Există mai multe tradiții despre ce s-a întâmplat mai târziu cu Icoana Nefăcută de Mâini. Potrivit uneia, cruciații au furat-o în timpul ocupației Constantinopolului (1204-1261), dar corabia pe care a fost luat obiectul sacru a pierit în apele Mării Marmara.

Conform unei alte tradiții, Icoana Nefăcută de Mâini a fost transportată la Genova în 1362, unde este păstrată într-o mănăstire dedicată Apostolului Bartolomeu.

În timpul ereziei iconoclaste, apărătorii sfintelor icoane, care își vărsau sângele pentru ele, cântau Troparul Icoanei Nefăcute de Mâini. Ca dovadă a validității venerării icoanelor, Papa Grigore al II-lea (715-731) a trimis o scrisoare împăratului bizantin, în care menționa vindecarea lui Abgar și rămânerea pentru un timp a Icoanei Nefăcute de Mâini la Edessa ca un fapt binecunoscut.

Icoana Nefăcută de Mâini era pusă pe steagurile armatei ruse, pentru a o proteja de inamic. În Biserica Ortodoxă Rusă este un obicei pios ca Troparul Icoanei Mântuitorului Nefăcută de Mâini să fie citit de credincioși la intrarea în biserică, împreună cu alte rugăciuni." https://www.oca.org/saints/lives/2025/08/16/102304-translation-of-the-image-not-made-by-hands-of-our-lord-jesus-chr

*

"Sfânta Mahramă a Mântuitorului Iisus Hristos este cinstită în fiecare an la 16 august în Biserica Ortodoxă Română. Conform Tradiției, pânza a fost dată de Iisus Hristos regelui Abgar al Edessei pentru a fi vindecat de lepră. Pe mahramă a rămas imprimat chipul Mântuitorului care, de-a lungul timpului, a constituit model pentru iconografi.

Ea este cea mai veche reprezentare a chipului Mântuitorului. Sfânta Mahramă a Domnului s-a păstrat la Edessa, în Catedrala orașului. În 944, ea a fost mutată la Constantinopol, iar în 1204 cavalerii cruciadei a IV-a au luat-o și au dus-o în Occident. Ea a ars la Paris, în timpul revoluției franceze." https://basilica.ro/calendar-ortodox-16-august/

https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/icoanele-nefacute-de-mana-omeneasca-ale-mantuitorului-31286.html

 *

Image of Edessa, https://en.wikipedia.org/wiki/Image_of_Edessa

 

.....................................................................................................

Aici se încheie acest articol.

S-ar putea întâmpla să dorim să (re)vedem următoarele articole:

Pe 21 august îl sărbătorim pe SFÂNTUL TADEU din EDESSA, APOSTOL DINTRE CEI 70. Sfântul Tadeu din Edessa l-a botezat și l-a vindecat de pata de lepră pe care o mai avea Regele Avgar al Edessei. Potrivit Sfintei Tradiții, Regele Avgar (Abgar) era bolnav de lepră pe tot corpul. El l-a trimis pe pictorul său Anania cu o scrisoare la Domnul nostru Iisus Hristos, rugându-L să vină la el și să-l vindece. De asemenea, regele i-a dat lui Anania misiunea să facă un portret al Domnului. Deși Anania s-a străduit să Îl picteze pe Mântuitorul, n-a reușit. Mântuitorul i-a dat lui Anania o scrisoare scurtă prin care îi răspundea lui Avgar că îi va trimite un apostol să-l vindece. Apoi, Mântuitorul a cerut apă și o mahramă, S-a spălat pe Față, a pus mahrama pe Fața Lui, iar pe mahramă S-a imprimat Chipul Feței Lui. Aceasta este considerată Icoana Făcută de Dumnezeu, sau Icoana Nefăcută de Mână Omenească, sau Sfânta Mahramă. Anania a dus scrisoarea și Sfânta Mahramă la Avgar. Cu mult respect, Avgar a pus Sfânta Mahramă pe fața sa și s-a vindecat de lepră, încât numai o pată mică i-a mai rămas. De această pată urma să-l vindece apostolul promis de Mântuitorul. Sfânta Mahramă este sărbătorită pe 16 august. Actualmente, pe locul cetății antice Edessa este orașul Urfa, în Turcia. ... Icoana de pe Sfânta Mahramă este repictată în multe biserici. Ea este icoana principală din Catedrala Forțelor Armate Ruse, catedrală sfințită în iunie 2020.

 

ICOANA “SFÂNTUL MÂNTUITOR” , CHIPUL NEFĂCUT DE MÂINI, ESTE ICOANA PRINCIPALĂ DIN CATEDRALA FORȚELOR ARMATE RUSE, CU HRAMUL “ÎNVIEREA LUI HRISTOS”, CARE A FOST SFINȚITĂ DUMINICĂ, 14 IUNIE 2020, DE PATRIARHUL KIRILL. IMAGINEA ACESTEI ICOANE O PUTEM OBSERVA SUS ÎN CUPOLA PRINCIPALĂ, DAR ȘI JOS. CEA DE JOS A FOST PLĂTITĂ DE PREȘEDINTELE VLADIMIR PUTIN. CATEDRALA SE VA DESCHIDE PENTRU PUBLIC DIN 22 IUNIE 2020. (scurtă amintire a știrilor; articole în engleză din 15 iunie 2020 etc.). NE AMINTIM CĂ DIN MARTIE 2020 ÎN CONSTITUȚIA RUSIEI S-AU ADĂUGAT CREDINȚA ÎN DUMNEZEU ȘI VALORILE TRADIȚIONALE REFERITOARE LA CĂSĂTORIE ȘI FAMILIE. ÎNGROZIȚI ȘI SCÂRBIȚI DE NIHILISMUL ATEILOR CARE LE-AU UCIS ȚARUL ÎMPREUNĂ CU FAMILIA ETC, RUȘII DAU DOVADĂ DE MULTĂ ÎNȚELEPCIUNE ȘI SE ÎNTORC BINE SPRE DUMNEZEU.

 

Despre CINSTITUL VEȘMÂNT AL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ne amintește astăzi, 23 iulie (10 iulie pe stil vechi), CALENDARUL ORTODOX GEORGIAN (calendar pe stil vechi; la ei astăzi este 10 iulie; calendar iulian). Foarte interesant, emoționant și important ce am aflat din pagina de azi a acestui calendar! Știam din Sfânta Evanghelie că la Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos soldații L-au dezbrăcat de HAINELE LUI și le-au împărțit între ei. Iar CĂMAȘA LUI, care era fără cusătură, țesută de sus până jos, soldații n-au sfâșiat-o ca s-o împartă, ci au hotărât să o dea unuia dintre ei, care o va câștiga prin tragere la sorți. Pagina de azi a calendarului ne spune că atât CĂMAȘA, cât și o parte din VEȘMÂNTUL (sau roba purtată pe deasupra) DOMNULUI au ajuns în GEORGIA. Despre CĂMAȘĂ se spune că este sub o criptă în temeliile Catedralei Patriarhale din orașul MȚHETA. Despre o parte din VEȘMÂNT se spune că a fost luată de Șahul Persiei Abbas I împreună cu alte comori. Apoi, Șahul a dat-o în dar Țarului Mihail Feodorovici și Patriarhului Filaret, fiind așezată cu mare cinste la Moscova, în Biserica Adormirii Maicii Domnului, în anul 1625. Tocmai acest eveniment este cinstit pe 10 iulie: MUTAREA CINSTITULUI VEȘMÂNT AL DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS DIN PERSIA LA MOSCOVA. Alte părți din CINSTITUL VEȘMÂNT sunt venerate în Germania (la Trier) și în Franța (la Argenteuil). ... În Calendarul Georgian este cinstită CĂMAȘA DOMNULUI pe data de 1 octombrie, pe stil vechi. ... CINSTITUL VEȘMÂNT ajuns la Moscova a fost împărțit în mai multe părți și dus în diferite locuri. La fel se va fi întâmplat și cu TUNICA sau CĂMAȘA. Să observăm că germanii au emis în anul 1959 timbru poştal cu Tunica sau Cămaşa lui Hristos. În Franța, din anul 2005 au reînceput pelerinajele la Tunica de la Argenteuil.