Pr. prof. Ion Ciungu
https://www.facebook.com/photo/?fbid=3405113062962513&set=a.711891222284724
Cântare adresată Maicii Domnului, Holy Mother, interpretare Luciano Pavarotti și Eric Clapton:
Imnul numit TROPARUL
ADORMIRII MAICII DOMNULUI rezumă în mod foarte minunat tainele pe care Dumnezeu
le lucrează cu PREASFÂNTA FECIOARĂ MARIA, PREASFÂNTA MAMĂ A DOMNULUI NOSTRU
IISUS HRISTOS: "Întru Naștere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu
ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții,
și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre." Să-l
ascultăm cântat în limba română: https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/855204242690461
... Să observăm și o variantă a imnului
în engleză și să-l ascultăm: "In Giving Birth you preserved your
virginity, in Falling Asleep you did not forsake the world, O Theotokos! You
were translated to life, O Mother of Life, and by your prayers you deliver our
souls from death." https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/1888534918259217
... HAIDEȚI SĂ NE AMINTIM, sau SĂ AFLĂM
ACUM, CÂTEVA ASPECTE REFERITOARE LA VIAȚA MAICII DOMNULUI, DUPĂ ÎNĂLȚAREA
DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS LA CER, până la ADORMIREA EI ȘI MUTAREA EI LA
CER, conform informațiilor pe care le avem din Sfânta Tradiție a Bisericii!
După Înălţarea lui
Iisus la Cer, Maica Domnului era pentru apostoli şi pentru toate persoanele
care rămăseseră credincioase lui Iisus „ca o mângâiere şi răcorire în mâhniri,
întărire în credinţă şi învăţătoare ”, împărtăşindu-le din tainele pe care
numai ea le ştia despre El.
Când a venit Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii sub forma unor
limbi ca de foc, mai întâi S-a aşezat pe ea, apoi pe apostoli, căci ea „era
locuinţă plăcută şi preaiubită” a Duhului Sfânt, şi a luat darul
Duhului Sfânt mai mult decât toţi.
Apostolii plecaţi în diferite părţi ale lumii să predice
Evanghelia se întorceau periodic în Ierusalim din două motive: să întărească
Biserica de acolo şi să o vadă deseori pe Preacurata Fecioară Maica Domnului
pentru a auzi de la dânsa cuvinte dumnezeieşti.
Maica Domnului deseori ieşea din casa lui Ioan şi vizita
locurile pe care Preaiubitul ei Fiu le-a sfinţit: Betleemul – unde
EL a fost născut; dar mai ales locurile unde El a pătimit. Atunci arhiereii şi
cărturarii interzic creştinilor să o urmeze, amenintându-o cu uciderea.
Maica Domnului avea obiceiul să zăbovească în grădina de la
poalele Muntelui Eleonului, lângă satul Ghetsimani, proprietatea lui Zevedei,
tatăl lui Ioan, unde Iisus S-a rugat, iar transpirația Lui era ca picăturile de
sânge. Acolo „ea vărsa rugăciunile sale cele fierbinţi, asemenea
căzând în genunchi şi udând cu lacrimi acel loc.” Acolo ea a fost
mângâiată prin înger de la Dumnezeu cu vestirea grabnicei ei mutări la Ceruri.
Potrivit istoricului grec Gheorghe Chedrin (sec. XI), îngerul i
s-a arătat Preacuratei Născătoare de Dumnezeu de două ori: prima dată cu
cincisprezece zile înainte de adormire; a doua oară cu trei zile înainte de
adormire, dându-i şi o ramură de finic din Rai.
Ramura de finic strălucea cu lumina darului ceresc şi era
destinată să fie purtată înaintea patului când preacinstitul ei trup urma să
fie dus spre îngropare.
Plină de bucurie din mesajul îngerului, Maica Preacurată se
închină până la pământ mulţumind Stăpânului şi rugându-L să vină El cu îngerii
Lui în ceasul ieşirii ei pentru a-i primi sufletul, ferind-o de înfricoşările
stăpânului întunericului.
Ori de câte ori îşi pleca cinstiţii ei genunchi înaintea lui
Dumnezeu, măslinii din Muntele Eleonului îşi plecau vârfurile în jos, ca nişte
fiinţe însufleţite, închinându-se împreună cu dânsa.
Întoarsă acasă, s-au cutremurat toate din cauza puterilor
dumnezeieşti care o înconjurau în mod nevăzut şi din cauza slavei care
strălucea din ea.
Meliton, episcopul Sardelor (sec. II), scrie că Sf. Ioan era la
Efes înainte de adormirea Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu şi de
acolo a fost adus de un nor; la fel au fost aduşi şi ceilalţi apostoli mai
târziu.
Preacurata începe să-şi pregătească cele pentru ducerea ei. Îi
spune lui Ioan despre evenimentul care se apropia, îi arată ramura de finic pe
care s-o ducă înaintea patului ei, apoi spune şi altor persoane din
casă despre mesajul primit, rânduind cele necesare pentru înmormântare: împodobirea
camerei, a patului, tămâierea, lumânările.
Ioan trimite vorbă Sfântului Iacob, ruda Domnului, întâiul
episcop al Ierusalimului, care la rândul său comunică vestea credincioşilor din
Ierusalim şi din alte cetăţi şi sate, încât s-a adunat o mulţime de bărbaţi şi
femei.
Maica Preacurata spune deschis celor veniţi cuvintele primite de
la înger şi le-a arătat ramura strălucind cu slavă cerească. Toţi plâng, se
tânguiesc şi o roagă să nu-i lase orfani. Ea le scoate mâhnirea din inimi
spunându-le că îi va cerceta, nu numai pe ei, ci pe toată lumea.
Maica Domnului porunceşte ca cele două haine ale ei să fie date
la două femei văduve, iar trupul ei să fie îngropat în satul Ghetsimani unde
era mormântul părinţilor ei, Ioachim şi Ana, precum şi mormântul Sfântului şi
Dreptului Iosif, logodnicul ei.
Se aude dintr-o dată un zgomot mare ca de tunet şi mulţime de
nori înconjoară casa. Din porunca lui Dumnezeu, sfinţii îngeri i-au adus pe
sfinţii apostoli de la marginile lumii, aşa cum i-a fost dorinţa Maicii
Preacurate. Sf. Ioan îi întâmpină cu bucurie şi cu lacrimi, explicându-le
evenimentul.
Urmează dialogul lor cu Maica Domnului care îi îndeamnă să nu
plângă, să nu amestece bucuria ei cu întristarea lor.
Soseşte Apostolul Pavel, de asemenea Dionisie Areopagitul,
Ierotei cel minunat, Timotei şi ceilalţi apostoli din cei 70, ca să primească
binecuvântarea Preacuratei Fecioare Maria şi să rânduiască cu cinste
înmormântarea ei.
În cincisprezece august, preanevinovata Fecioară, pregătită
pentru fericita plecare zăcea cu cinste pe patul împodobit, aşteptând venirea
la dânsa a Fiului şi Domnului ei preadorit.
Deodată în casă străluceşte lumina de nedescris a slavei
dumnezeieşti încât lumânările s-au întunecat şi s-au spăimântat toţi care au
văzut acoperământul casei deschis şi pe Împăratul slavei, Hristos, venind cu
milioane de arhangheli şi îngeri, cu toate puterile cereşti, cu sufletele
drepţilor şi sfinţilor strămoşi prooroci care mai înainte vestiseră despre
Preasfânta Fecioara Maria. Atunci ea a strigat cu bucurie: “Măreşte-L suflete
al meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu, că a
căutat spre smerenia roabei sale”, ridicându-se de pe pat şi închinându-se Lui.
El i-a zis: “ Vino, cea de aproape a Mea, vino, porumbiţa Mea, vino,
mărgăritarul meu cel preascump. Şi intră întru vistieriile vieţii
celei veşnice!” Ea cere protecţie faţă de strâmbătatea satanicească, iar El o
asigură că puterile satanice sunt călcate de picioarele ei. El o invită să
trecă de pe pământ la cele cereşti, iar ea răspunde: „Gata este inima mea,
Dumnezeule, gata este inima mea! Fie mie după cuvântul Tău!”. S-a culcat pe pat
şi cu deplină bucurie duhovnicească şi-a dat preasfântul suflet în mâinile
Fiului său.
Îngerii încep să cânte, repetând cuvintele arhanghelului
Gavriil: „Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti
tu între femei!”
Apostolii urmăresc cu privirea cum sufletul ei este dus în
mâinile Domnului, însoţit de puterile cereşti. Apoi uitându-se la trupul rămas
îi văd faţa strălucind ca soarele şi simt un parfum de arome nepământeşti. Ei
sărută cu frică şi cu cucernicie acel trup curat, umplându-se de sfinţenie şi
de bucurie.
Atunci s-au vindecat mulţi bolnavi: orbi, surzi, şchiopi, cei cu
duhuri necurate şi cu orice boli, doar atingându-se de patul Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu.
Patul cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu e luat pe umeri de
Sfinţii Petru, Pavel, Iacob şi de alţi apostoli. Ioan ducea înainte ramura care
strălucea de lumină. În urmă venea toată adunarea de sfinţi şi mulţimea
poporului cu lumânări, cu tămâieri împrejur, cu cântări de psalmi. Sf. Petru a
început cu cântarea: “Întru ieşirea lui Israel din Egipt…” şi la fiecare stih
se adăuga: „Aliluia!”
Deasupra patului s-a format un cerc mare de nori luminoşi, ca o
cunună, strălucind neobişnuit, iar prin nori se auzeau cântări îngereşti.
Evreii necredincioşi, instigaţi de arhierei şi cărturari, vin cu
arme şi cu soldaţi cu scopul să-i rănească pe cei ce duceau trupul, iar trupul
să-l ardă. Atunci norul s-a lăsat la pământ, înconjurând ca un zid tot convoiul
mortuar, iar îngerii i-au orbit pe cei ce voiau să facă rău, încât unii s-au
lovit cu capetele de ziduri, iar alţii pipăiau pe unde să meargă.
După ridicarea norului, un preot evreu, Atonie, se repede să
răstoarne patul, însă îngerul Domnului i-a tăiat mâinile pe la coate, încât au
rămas atârnate de pat. Răcnind, striga de durere către apostoli să aibă milă de
el. Ei au răspuns că nu au putere să-l ajute, decât numai Domnul, pe Care cei
ca el L-au ucis. De asemenea ei îi spun că dacă el ar crede că Iisus e
adevăratul Mesia, Fiul lui Dumnezeu, ar putea primi vindecare. Atonie a strigat
că el şi alţii ştiau de mai înainte aceasta, însă din zavistie şi răutate n-au
vrut să recunoască. Acum, însă, mărturiseşte credinţa în Iisus Hristos
Mântuitorul lumii. Atunci, apostolii şi credincioşii s-au bucurat, iar Sf.
Petru îi porunceşte lui Atonie să-şi lipească cu credinţă rănile mâinilor
tăiate de mâinile care atârnau de pat şi să cheme cu credinţă în ajutor numele
Preasfintei Fecioare Născătoarea de Dumnezeu. Mâinile s-au făcut imediat
sănătoase, rămânând numai semnul pe unde au fost tăiate, ca o aţă roşie. Atonie
intră în rândul celor ce urmau patul spre Ghetsimani.
Cei orbiţi, care şi-au cunoscut greşeala, duşi de însoţitori,
s-au atins de pat şi s-au vindecat.
Ajunşi în Ghetsimani, pun patul lângă mormânt, iar poporul,
simţindu-se părăsit şi sărăcit plânge, tânguindu-se. Abia spre seară trupul e
pus în mormânt, iar pe mormânt au pus o piatră mare. Legaţi cu dragoste de
Maica lui Dumnezeu, rămân trei zile, cântând zi şi noapte psalmi. De asemenea,
în văzduh se auzeau glasuri îngereşti cântând.
Apostolul Toma, care fusese absent de la înmormântare, după
dumnezeiasca rânduială, soseşte a treia zi după înmormântare mâhnit şi foarte
întristat plânge pentru faptul că nu a fost vrednic să fie cu ceilalţi apostoli
la neobişnuitele evenimente întâmplate. Pentru a-i micşora durerea, apostolii
decid să deschidă mormântul pentru a se închina şi el trupului Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu şi să primească mângâiere.
La deschiderea mormântului Sfinţii Apostoli sunt cuprinşi de
spaimă, căci mormântul era gol, negăsind decât cele de îngropare. Uimiţi şi
nepricepând ce s-a întâmplat, ei sărută cu lacrimi şi cu cucernicie pânza
rămasă în mormânt, apoi se roagă împreună Domnului să le descopere ce s-a
întâmplat cu preacinstitul trup.
Spre seară, slăbiţi de nemâncare, Sfinții Apostoli şed să-şi
întărească puţin trupurile cu hrană. După sfârşitul mesei, urmând un ritual
specific, ei sunt gata să cheme numele Domnului Iisus Hristos spre ajutor.
Atunci s-a auzit un glas de cântare îngerească, şi privind în sus au văzut-o
vie în văzduh pe Preacurata Fecioara Maica Domnului şi mulţime de îngeri. Ea
le-a zis: “Bucuraţi-vă, căci eu sunt cu voi în toate zilele!” Apostolii care erau
pe punctul să zică: “Doamne Iisuse Hristoase, ajută-ne!”, conform obiceiului de
încheiere a mesei, au strigat cu bucurie : “Preasfântă Născătoare de
Dumnezeu, ajută-ne !”
Apostolii se întorc la mormânt şi iau pânza cea curată spre
mângâiere celor scârbiţi şi spre mărturia învierii Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu.
Prin Învierea şi Înălţarea la cer a trupului Maicii Domnului
s-au împlinit cuvintele profetice ale regelui David : “Scoală-Te
Doamne, în odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.” Maica Domnului este
numită, profetic, chivot. Adică, după cum chivotul era locul în care erau
aşezate cuvintele lui Dumnezeu sub forma celor zece porunci, tot aşa pântecele
Fecioarei a devenit locul în care s-a aşezat Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos.
Şi după cum Domnul S-a sculat din mormânt şi S-a înălţat la Cer, tot aşa şi
Maica Lui Preasfântă.
Apoi, Sfinții Apostoli au fost luaţi de nori şi duşi fiecare în
ţara unde propovăduiau Evanghelia mai înainte de adormirea Preacuratei.
Prăznuirea Adormirii Preasfintei Fecioare Născătoarea de
Dumnezeu e aşezată pe 15 august de pe vremea dreptcredinciosului împărat grec
Mauriciu (sec. VI-VII).
.......................................................................................................................
Aici se încheie acest articol.
S-ar putea întâmpla să dorim să
(re)vedem următoarele articole:
Despre Maica
Domnului VIII, Ce informaţii mai aflăm despre viaţa şi
sfârşitul Maicii Domnului din VIEŢILE SFINŢILOR PE AUGUST, volum editat de
Mănăstirea Sihăstria cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,
în anul 2005 ?
The Dormition of our Most Holy Lady the Mother of God and
Ever-Virgin Mary, https://www.oca.org/saints/lives/2024/08/15/102302-the-dormition-of-our-most-holy-lady-the-mother-of-god-and-ever-v
https://basilica.ro/en/orthodox-calendar-august-15/
https://basilica.ro/calendar-ortodox-15-august/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu