sâmbătă, 17 martie 2018

LÂNGĂ CRUCEA PĂRĂSITĂ




Am primit de la un vechi colaborator creștin ortodox următoarea poezie frumoasă:




La o margine de codru, pe-o colină însorită
Lângă potecuța-ngustă, stă o cruce părăsită
Răstignit în patru cuie, prăfuit de ani şi vreme
Stă Hristos uitat şi singur, peste El timpul se cerne!

Doar un biet copil ce zilnic paște turma de mioare
Se opreşte să se-nchine, şi se-ntreabă cu mirare:
„- Cât mai poţi să rabzi, Hristoase, cuiul şi singurătatea,
Nu Ţi-e frică de-ntuneric când se-așterne-n codru noaptea?

Nu Ți-e foame, nu Ți-e sete, n-ai pe nimeni lângă Tine,
Eşti şi Tu la fel de singur, eşti orfan la fel ca mine?
Eu pasc turma de mioare ca să-mi dea un colț de pâine,
Cel ce e stăpân pe turmă... azi îmi dă... dar nu ştiu, mâine!

Ţi-am adus un colț de pâine, e mai veche dar e bună
Sunt prea mic... nu pot ajunge, să-ţi dau jos acea cunună
Şi să-Ți scot din frunte spinii, care pielea Ţi-au străpuns
Cum să fac, că-s mic, Hristoase şi n-ajung aşa de sus?

Ţi-am adus şi apă rece, că Ţi-o fi amar și sete
Ei Ţi-au dat oțet şi fiere, da' zic: Dumnezeu să-i ierte!
Că şi astăzi trec grăbiți şi nu vor să se oprească,
Chinul să Ţi-l uşureze, setea să Ți-o ostoiască!

N-ai nici haină, n-ai nici cuşmă, pentru când o fi mai rece
Dar Îți las a mea cămaşă, că nu ştiu când 'oi mai trece
N-am mai multe că aş vrea, să-ţi mai las să ai de schimb
Dar, ce vad? Sau mi se pare? Ai în jurul Tău un nimb?

Ooo... nu pot să cred Hristoase, că-ntinzi mâna către mine
Că nici cuiul nu mai poate, răstignit a Te mai ține!"
“-Drag copil, grăieşte Domnul, Crucea mea n-ar mai fi grea,
Dacă ar veni cu toții, cu iubire lângă ea.

Şi eu sunt Păstor la oi, mi-am dat viata pentru ele,
Multe au plecat din staul, eu le caut cu durere
Şi le-astept să se întoarcă, să le mân către pășune
Cu iubirea mea cea sfântă, eu le strig ca să se-adune!

Tu ești mic, da-n suflet mare şi bogat cum alţii nu-s
C-ai întins un colț de pâine și-ai dat apă lui Iisus
Și-ți voi da, când va fi vremea, apa vie și merinde
Viaţă veşnică și Raiul, pentru dragostea-ți fierbinte!"

Și i-a pus Hristos pe creștet, mâna Sa cu răni de cui,
Și-a mâncat din pâinea tare, pusă înaintea Lui
Binecuvântând orfanul şi gustând din apa rece,
S-a urcat din nou pe Cruce, pentru cei ce vor mai trece!

Eliana Popa?

...........................................................................................

Răstignirii Tale ne închinăm și noi Stăpâne Doamne Iisuse Hristose, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim!

Amin! Amin! Amin!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Astăzi este A CINCEA DUMINICĂ DUPĂ SĂRBĂTOAREA RUSALIILOR. Știm că la Rusalii sărbătorim Venirea Duhului Sfânt peste apostoli și Înființarea, în chip văzut, a Bisericii (Comunității) Creștine. Textul evanghelic care se citește astăzi la Sfânta Liturghie ne amintește cum DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS i-a vindecat pe DEMONIZAȚII din ȚINUTUL GADARENILOR, adică a scos demonii din acei oameni. Observăm că, înainte de a fi scoși din oameni, demonii au cerut de la Iisus permisiunea de a intra în turma de porci care era acolo. Iisus le-a dat voie, demonii au intrat în porci, iar porcii s-au repezit de pe stâncă în mare și s-au înecat. Păzitorii porcilor s-au dus în cetate și au povestit ce s-a întâmplat cu demonizații. Atunci locuitorii cetății, nemulțumiți din cauza pagubei, au ieșit în întâmpinarea lui Iisus și L-au rugat să plece din hotarele lor. Iisus a plecat. Să urmărim în acest film de 2 minute și jumătate vindecarea demonizatului în care era o legiune de demoni: https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/3798494880436266 ... OARE NOI, CEI DE AZI, SUNTEM ASEMENEA GADARENILOR CARE IUBEAU MAI MULT AFACERILE DECÂT LUCRAREA LUI IISUS DE VINDECARE A OAMENILOR? Haideți să ne amintim, sau să aflăm acum, frumoasa poezie “NU TE DUCE DE LA NOI”, de Traian Dorz: “Gadareni suntem, Iisuse, plini de patimi și nevoi, suntem inimi nesupuse, Te-am gonit, dar, o, Iisuse, nu Te duce de la noi!”

Pr. prof. Ion Ciungu   “Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi ieşind din morminte şi atât de înf...