sâmbătă, 18 decembrie 2010

o demonstraţie splendidă (1921?)

anonim



Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
-         Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…
Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
-         Esti crestin, nu-i asa, fiule?
-         Da dle, spune studentul.
-         Deci crezi in Dumnezeu?
-         Cu siguranta.
-         Dumnezeu e bun?
-         Desigur, Dumnezeu e bun.
-         E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
-         Da.
-         Tu esti bun sau rau?
-         Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator.
-         Aha! Biblia!
Se gandeste putin.
-         Uite o  problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
-         Da, dle. As incerca.
-         Deci esti bun.
-         N-as spune asta.
-         Dar, de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar, Dumnezeu, nu…  
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
-         El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
-         Nu poti raspunde, nu-i asa?
El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
-         Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
-         Pai…, da, spune studentul.
-         Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare…
-         NU!
-         De unde vine Satana?
Studentul ezita.
-         De la Dumnezeu.
-         Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
-         Da, dle.
-         Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
-         Da.
-         Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
-         Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
-         Da.
-         Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
-         Cine le-a creat?
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
-         Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
-         Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit.
-         Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?
-         Nu, dle. Nu L-am vazut.
-         Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
-         Nu, dle, nu l-am auzit.
-         L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
-         Nu, dle, ma tem ca nu.
-         Si totusi crezi in el?
-         Da.
-         Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
-         Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
-         Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
-         Dle profesor, exista caldura?
-         Da.
-         Si exista frig?
-         Da, fiule, exista si frig.
-         Nu, dle, nu exista!
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
-         Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig! Daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
-         Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
-         Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
-         Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
-         Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
-         Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE  sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
-         Gresite?  Poti explica in ce fel?
-         Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
-         Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
-         Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul.
Un semestru foarte bun, intr-adevar.
-         Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
-         Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.
Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
-         E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului?
Clasa izbucneste in ras.
-         E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
-         Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…
-         Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul…Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde:
-         Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:
-         Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat.
 
Daca ai citit pana aici si zambesti cand ai terminat, trimite asta prietenilor si familiei, cu titlul “Dumnezeu vs. Stiinta”
 
PS: Studentul era Albert Einstein.
 
Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. Stiinta in 1921… 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Pe 25 aprile îl sărbătorim pe SFÂNTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST MARCU. El este reprezentat în iconografie împreună cu un leu (cel mai adesea un leu cu aripi). EVANGHELIA SCRISĂ DE SFÂNTUL MARCU este CEA MAI SCURTĂ EVANGHELIE din NOUL TESTAMENT, având numai 16 capitole. EVANGHELIA SCRISĂ DE SFÂNTUL MARCU, la cererea creștinilor din Roma, ARE LA BAZĂ PREDICA SFÂNTULUI APOSTOL PETRU, Marcu fiind colaborator apropiat al lui Petru. … Potrivit Sfintei Tradiții, CINA CEA DE TAINĂ a avut loc ÎN CASA MAMEI LUI MARCU, în Ierusalim. De asemenea, ÎN ACEASTĂ CASĂ S-A ARĂTAT DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS APOSTOLILOR DUPĂ ÎNVIERE. De asemenea, ÎN ACEASTĂ CASĂ A VENIT DUHUL SFÂNT PESTE APOSTOLI ÎN ZIUA CINCIZECIMII. Deci ACEASTĂ CASĂ ESTE CONSIDERATĂ A FI PRIMA BISERICĂ DIN LUME. O veche tradiție spune că Marcu făcea parte din cei 70 (sau 72) de ucenici, pe lângă cei 12 apostoli, aleși și trimiși în misiune de Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos. … Marcu a fost și colaborator al Sfântului Apostol Pavel. … Din cartea numită “Proloagele” aflăm că MARCU A PREDICAT VESTEA CEA BUNĂ ADUSĂ LUMII DE FIUL LUI DUMNEZEU ÎN EGIPT, LIBIA ȘI PENTAPOLE. O tradiție occidentală ne informează că MARCU A PREDICAT ȘI ÎN ITALIA DE NORD, ÎN AQUILEIA. Potrivit unor surse, MARCU A FOST EPISCOP ÎN ALEXANDRIA EGIPTULUI MULȚI ANI, timp în care Dumnezeu a lucrat prin el multe minuni, atrăgând mulți oameni la credința creștină. TOT ACOLO EL A SUFERIT MOARTE DE MARTIR, ÎN 25 APRILIE, ANUL 68. … Pe 24 aprilie, anul 68, în Ziua de Paști, în Alexandria, Marcu cinstea Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, prin rugăciunile Sfintei Liturghii. Pe de altă parte, elinii păgâni de acolo îl cinsteau pe zeul lor Serapis. Din invidie, elinii păgâni i-au legat de gât o funie lui Marcu și l-au târât pe pământ, pe pietre ascuțite, încât i se rănea trupul de ascuțișul pietrelor, înroșindu-se drumul de sângele lui. Ei îl insultau cu aceste cuvinte : “să-l tragem pe boul acesta la ocolul boilor !” Iar Sfântul Marcu mulţumea Mântuitorului Hristos zicând: “Mulţumesc Ţie Doamne Iisuse Hristoase că m-ai învrednicit să pătimesc aceasta pentru numele Tău!” Seara l-au aruncat în temniță. Noaptea un înger al Domnului i s-a arătat lui Marcu și l-a încurajat. A doua zi, elinii iarăși i-au legat funia de gât și l-au târât peste pietre ascuțite, insultându-l cu aceleași cuvinte. Marcu mulţumea lui Dumnezeu şi zicea: “În mâinile Tale, Doamne, îmi dau duhul Meu !” Apoi şi-a dat duhul. Necurații elini au făcut foc cu intenția să-i ardă corpul, dar Dumnezeu a dat atunci o ploaie mare cu piatră, urmată de un cutremur de pământ, astfel că focul s-a stins, iar elinii au plecat, lăsând corpul acolo. Au venit apoi creștinii credincioși care au înmormântat cu cinste corpul Sfântului Marcu. … Sute de ani mai târziu, în perioada când Alexandria era sub stăpânire mahomedană, pentru a nu fi profanate moaștele Sfântului Marcu, doi negustori venețieni le-au luat și le-au dus în Veneția, în anul 828. … După mai mult de 1.000 de ani, parte din moaștele Sfântului Marcu au fost restituite Bisericii Copte, de către Biserica Romano-Catolică, prin Papa Paul al VI – lea, în anul 1968. https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/942106874061167 … SĂ NE AMINTIM, sau să aflăm acum, că ASTĂZI, TREI BISERICI PRETIND A FI MOȘTENITOARE DIRECTE ALE BISERICII ORIGINALE ÎNTEMEIATE DE SFÂNTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST MARCU ÎN ALEXANDRIA EGIPTULUI: 1. Biserica Ortodoxă Coptă a Alexandriei, care are aproximativ 15 milioane de credincioși; 2. Biserica Ortodoxă Greacă a Alexandriei, care are aprox. 1,5 milioane de credincioși; potrivit altor surse ar avea până la 5 milioane în toată Africa; 3. Biserica Catolică Coptă, care are cam 187.000 de credincioși. Referitor la Bisericile care dețin MOAȘTE ALE SFÂNTULUI EVANGHELIST MARCU se cuvine să amintim: 1) Catedrala Ortodoxă Coptă Sfântul Marcu din Alexandria (Egipt); 2) Catedrala Ortodoxă Coptă Sfântul Marcu din Cairo (Egipt); 3) Catedrala Patriarhiei din Veneția, adică Basilica San Marco din Veneția (Italia). DOAMNE IISUSE HRISTOASE, Îți mulțumim frumos prin Duhul Sfânt, spre slava Tatălui nostru Sfânt din Ceruri, pentru Sfântul Tău Martir Evanghelist Marcu, pentru Evanghelia Ta pe care ne-ai transmis-o prin el, precum și pentru toate valorile culturale lăsate prin el moștenire spre mântuirea lumii! OBSERVĂM CĂ nici unul dintre cei patru evangheliști nu are zi de sărbătoare scrisă cu roșu în calendar. DAR, se cuvine să-i avem scriși în calendarul sufletelor noastre: Sfântul Apostol și Evanghelist MATEI (16 Noiembrie), Sfântul Apostol şi Evanghelist LUCA (18 octombrie), Sfântul Apostol şi Evanghelist IOAN (8 mai și 26 septembrie). … Slavă Ție Veșnicule și Unicule Dumnezeu Atotsfânt, Atotputernic și Iubitor de oameni, Dumnezeu tainic, Unul în Ființă, dar Întreit în Persoane! Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh acum și pururea și în vecii vecilor! Amin! Amin! Așa să fie!

Pr. prof. Ion Ciungu   https://www.facebook.com/photo/?fbid=2928120857328405&set=a.711891222284724 Mai multe aspecte referitoare l...