de ierom. Lazăr Dumitru Ţabra (†)
În Cetatea Viflaim liniştea-i deplină,
Întru-un loc mai mărginaş se vede lumină.
Un copil, minune mare, într-un grajd de boi
s-a născut, e Dumnezeu, coborât la noi.
S-a unit cerul cu lutul, bucurie mare,
A venit Stăpânul lumii să ne dea iertare.
Dintr-o iesle picură, printre lobde harul
Şi se duce spre seol ca sa-i stingă jarul.
Ieşi Adame la lumină, dar mai stai un pic
C-a venit Izbăvitorul dar încă-i prea mic
A venit Dumnezeu Fiul, cel mult proorocit
Dar omul pe Dumnezeu, vai, nu l-a primit!
Deşi a venit din cer şi a adus iubirea,
Mii de fii cu viaţa Lui I-au plătit venirea.
S-au întâlnit faţă-n faţă, binele cu răul
Şi Pruncul mântuitor cu Irod călăul.
Trecutul cu viitorul s-au luat la harţă,
Minciuna contr-Adevăr, Moartea contra Viaţă.
Pământul plin de durere şi de sânge geme
„Iisuse de ce-ai venit mai iute de vreme?”
Ieşi că nimeni nu te vrea pe-aceste hotare!
Şi s-a dus Dumnezeu Omul, în străină ţară.
Numai eu, împătimitul I-am zis: Hai la mine!
Dar s-a dus, îns-a promis, sigur, că iar vine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu