Dumnezeu cu noi

de ierom. Lazăr Dumitru Ţabra (†)

În Cetatea Viflaim liniştea-i deplină,

Întru-un loc mai mărginaş se vede lumină.

Un copil, minune mare, într-un grajd de boi

s-a născut, e Dumnezeu, coborât la noi.

S-a unit cerul cu lutul, bucurie mare,

A venit Stăpânul lumii să ne dea iertare.

Dintr-o iesle picură, printre lobde harul

Şi se duce spre seol ca sa-i stingă jarul.

Ieşi Adame la lumină, dar mai stai un pic

C-a venit Izbăvitorul dar încă-i prea mic

A venit Dumnezeu Fiul, cel mult proorocit

Dar omul pe Dumnezeu, vai, nu l-a primit!

Deşi a venit din cer şi a adus iubirea,

Mii de fii cu viaţa Lui I-au plătit venirea.

S-au întâlnit faţă-n faţă, binele cu răul

Şi Pruncul mântuitor cu Irod călăul.

Trecutul cu viitorul s-au luat la harţă,

Minciuna contr-Adevăr, Moartea contra Viaţă.

Pământul plin de durere şi de sânge geme

„Iisuse de ce-ai venit mai iute de vreme?”

Ieşi că nimeni nu te vrea pe-aceste hotare!

Şi s-a dus Dumnezeu Omul, în străină ţară.

Numai eu, împătimitul I-am zis: Hai la mine!

Dar s-a dus, îns-a promis, sigur, că iar vine.