Pr. prof. Ion Ciungu
SUB MOLOZ
Ea dormea pe patul ei,
niciodată nu s-a mai
trezit.
Patul ei a devenit
groapa ei,
un cavou sub tavanul
camerei ei,
tavanul un cenotaf.
Fără nume, fără anul
nașterii,
fără anul morții, fără
epitaf.
Numai sânge și o zdrobită
ramă de tablou distrusă
lângă ea.
În tabăra Jabalia o
mamă adună într-o pușculiță
carnea fiicei ei, sperând
să
îi cumpere un loc
pe un râu într-o țară
îndepărtată.
Un grup dintr-un popor
mut
vorbea în limbajul
semnelor.
Când a căzut o bombă,
s-au oprit brusc din
vorbire.
Eu las ușa camerei mele
deschisă,
așa încât cuvintele din
cărțile mele,
titlurile, numele
autorilor și editorilor,
să poată fugi când aud
bombele.
Am ajuns cândva om al
străzii,
dar molozul din orașul
meu a acoperit străzile.
N-au putut găsi o targă
să-ți care trupul.
Te-au pus pe o ușă de
lemn pe care au găsit-o sub moloz:
Vecinii tăi: un zid în
mișcare.
Cicatricile de pe
fețele copiilor noștri
te vor căuta.
Picioarele amputate ale
copiilor noștri vor alerga după tine.
El a ieșit din casă să
cumpere niște
pâine pentru copiii lui.
Vestea despre moartea
lui a ajuns acasă,
dar pâinea nu,
nici o pâine.
Moartea se așază să-i
mănânce pe oricare au mai rămas
dintre copii.
Nu-i nevoie de masă,
nu-i nevoie de pâine.
Un tată se trezește
noaptea, vede
desenele colorate la
întâmplare pe pereți
făcute de fiica sa în
vârstă de patru ani.
Desenele colorate sunt
înalte cam de patru picioare.
La anul viitor, ar fi
de cinci.
Dar pictorița a murit
într-un atac aerian.
Nu mai sunt culori.
Nu mai sunt pereți.
Am schimbat ordinea
cărților mele
pe rafturi.
După două zile a
izbucnit războiul.
Atenție, să nu
schimbați
ordinea cărților
voastre!
La ce te gândești?
Ce gândire?
Ce tu?
Tu?
Mai ești tu?
Tu acolo?
Unde ar trebui să se
ducă oamenii? Ar trebui ca ei
să construiască a scară
mare și să urce?
Dar cerul este blocat
de
drone
și de avioane de luptă
F – 16 și de fumul morții.
Fiul meu mă întreabă
dacă,
atunci când ne vom
întoarce în Gaza,
aș putea să-i cumpăr un
cățeluș.
Eu zic: “Promit, dacă putem găsi vreunul.”
Îl întreb pe fiul meu
dacă dorește să devină
pilot când va crește
mare.
El zice că nu vrea să
dorească
să dea drumul la bombe
peste oameni și case.
Când murim, sufletele
noastre părăsesc trupurile noastre,
iau cu ele tot ce au
iubit
din dormitoarele
noastre: sticluțele de parfum,
machiajul, colierele și
stilourile.
În Gaza, trupurile și
camerele noastre sunt zdrobite.
Nimic nu rămâne pentru
suflet.
Chiar sufletele
noastre,
rămân blocate sub moloz
cu săptămânile.
...
"Heaven has been
blocked by the drones and F-16s and the smoke of death."
Palestinian poet Mosab
Abu Toha was forced out of Gaza after
Israel bombed his home and killed his relatives.
He wrote “Under the
Rubble” as a tribute to them, and to all Palestinians killed in Israel’s
genocide in Gaza."
https://www.facebook.com/reel/1795111834530544
https://www.facebook.com/photo/?fbid=24407197078964485&set=pcb.24407197442297782
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu