sâmbătă, 12 martie 2011

Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron

„Întru această zi, în Sâmbăta cea dintâi a postului, serbăm o minune preaslăvită, care o a făcut prin colivă sfântul şi prealăudatul marele mucenic Teodor Tiron[1]. Care s-a întâmplat în acest chip: Când Iulian Paravatul[2] a luat sceptrul împărăţiei după Constantie, fiul marelui Constantin, şi s-a depărtat de la Hristos la închinarea la idoli, atuncea prigoană foarte mare s-a întărâtat asupra creştinilor, de faţă şi pe ascuns. Că nevrând acel păgân să muncească greu şi încă ruşinându-se să cadă aşa asupra creştinilor; încă şi temându-se ca să nu se adauge mai mulţi din credincioşi, a gândit tulburătorul şi netemătorul de Dumnezeu, cum ar putea pe ascuns să-i spurce şi să-i facă păgâni. De unde şi ştiind aceasta , că poporul lui Hristos în săptămâna cea dintâi a sfântului post mai bine se curăţeşte şi se lipeşte mai aproape de Dumnezeu; pentru aceasta chemând pe Eparhul[3] cetăţii, i-a poruncit, să scoată afară fără întârziere şi să lepede toate bucatele cele de vânzare, care se vindeau după obicei, şi alte bucate să pună în târg de vânzare, adică pâine şi băutură, spurcându-se acelea mai intâi cu sânge din jertfele idoleşti şi amestecându-le la un loc; ca doară aşa s-ar spurca creştinii cumpărând acelea pentru post şi mai alea întru o curăţenie ca aceea. Iar Eparhul îndată porunca împărătească a plinit-o şi a pus bucate şi băuturi prin tot târgul pângărite din jertfele lor. Ochiul lui Dumnezeu însă, care vede toate şi surpă pe cei înţelepţi întru meşteşugirea lor şi pururea se grijeşte de noi servii săi, acela a stricat şi acele planuri urâte ale călcătorului de lege care erau asupra noastră. Pentru că a trimis la Evdoxie, arhiereul acelei cetăţi, carele încă nu ştia bine de acel sfat, pe marele mucenic al său Teodor, carele era ostaş din ceata Tironilor, de unde s-a şi numit Tiron. Acesta de faţă, nu prin somn, stând înaintea lui i-a zis: cât mai curând sculându-te, adună turma lui Hristos şi porunceşte cu tărie, ca să nu cumpere nimenea dintr-înşii nici un fel de bucate ce se vinde în târg. Pentru că păgânul împărat, toate acelea le-a spurcat cu sânge din jertfe. Iar el nepricepându-se l-a întrebat zicând: cum se va putea ca să nu cumpere de acelea ce se vând în târg cei lipsiţi în casele lor? Iar el a zis: Colivă dându-le, vei mângâia lipsa lor. Şi iarăşi nepricepându-se l-a întrebat: Ce este aceea colivă? Iar marele Teodor a zis: GRÂU FIERT; că aşa ne-am obişnuit noi a numi grâul fiert în părţile Evhaitei. Şi iar cu deadinsul l-a întrebat pe el Patriarhul, zicând: Cine eşti tu carele mângâi poporul cel creştinesc şi porţi grijă de dânsul? Şi sfântul a zis: Mucenicul lui Hristos, Teodor, pe care m-a trimis el acum întru ajutorul vostru. Iar patriarhul îndată sculându-se a spus mulţimii poporului cele ce văzuse. Şi aşa făcând precum le dăduse sfat sfântul, a păzit turma lui Hristos nevătămată de acea plănuire a vrăjmaşului şi călcătorului de lege. Iar el văzând că s-a vădit vileşugul lui şi nimica n-a folosit, însuşi din destul umplându-se de ruşine, iarăşi a poruncit să se pună în târg bucate de mâncare după obicei. Poporul lui Hristos însă după ce s-a sfârşit săptămâna, dând mulţumită făcătorului său de bine şi mucenicului, veselindu-se i-a făcut pomenirea întru această Sâmbătă cu colive. Deci, de atuncea noi credincioşii şi până acum înnoind acea minune ca să nu fie acel lucru aşa de mare al mucenicului întru uitare, după vremi cinstim şi lăudăm pe marele Teodor cu colivi. Pe acest mare mucenic, cumplit l-a muncit mai-nainte pe vremea împărăţiei lui Maximin cezarul de la răsărit, netemătorul de Dumnezeu Bringa Prepositul. Şi mai întâi a răbdat munci mari; după aceea capiştea[4] dumnezeilor lor a ars-o şi a împărţit săracilor toată averea şi podoaba ei. Şi măcar că oarecare venise să-l sfătuiască şi să-l întoarcă; dar el în nici un chip nu i-a ascultat şi n-a făcut pe voia lor şi foarte mult muncindu-l, mai pe urmă l-a aruncat într-un cuptor foarte ars; şi încă şi acolo păzindu-se nevătămat, fiind în mijlocul cuptorului, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Cu ale cărui rugăciuni, Hristoase Dumnezeule miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi amin.”[5]


[3] EPÁRH s. m. 1. titlu de prefect în Bizanț. 2. conducător, șef al unei eparhii (http://dexonline.ro/ )
[4] Capişte = templu sau altar dedicat zeităților antice (http://dexonline.ro/ ).
[5] TRIODUL, ediţia a IV, Editura Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti 1930, pp 198-199.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Suntem în SFÂNTA ȘI MAREA ZI JOI din SĂPTĂMÂNA SFINTELOR PATIMI ALE DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, adică în A ȘAPTEA SĂPTĂMÂNĂ DIN POSTUL SFINTELOR PAȘTI. Astăzi, în Biserica Ortodoxă și în Biserica Greco-Catolică se face pomenire în mod special despre PATRU EVENIMENTE din VIAȚA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, ba chiar despre CINCI EVENIMENTE: 1) IISUS SPALĂ PICIOARELE UCENICILOR SĂI ÎNAINTE DE CINA CEA DE TAINĂ, pentru a arăta că El, Domnul și Învățătorul, a venit în lume pentru a-i sluji pe oameni, nu pentru ca oamenii să-L slujească pe El. În același timp, El i-a îndemnat pe ucenicii Săi să slujească unii altora. El spusese, cu altă ocazie, astfel: ... “care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.” 2) CINA CEA DE TAINĂ; https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/752158577091096 3) RUGĂCIUNEA CEA MAI PRESUS DE FIRE FĂCUTĂ DE IISUS ÎN GRĂDINA GHETSIMANI, episod cunoscut și sub numele de AGONIA LUI IISUS ÎN GRĂDINA GHETSIMANI, când transpirația Lui era ca niște stropi mari de sânge care cădeau pe pământ; 4) PRIN SĂRUTARE VICLEANĂ, IUDA ÎL PREDĂ PE IISUS SOLDAȚILOR, CARE ÎL DUC LEGAT LA MARII PREOȚI ANA ȘI CAIAFA, PENTRU A FI JUDECAT; 5) IISUS ESTE INTEROGAT ȘI JUDECAT ÎN TIMPUL NOPȚII DE JOI SPRE VINERI, FIIND CONSIDERAT VINOVAT DE BLASFEMIE, pentru afirmația că El este Hristos, Fiul lui Dumnezeu. A FOST OSÂNDIT SĂ FIE PEDEPSIT CU MOARTEA. A fost legat la ochi, a fost scuipat și lovit peste față cu pumnii și cu palmele. ... REFERITOR LA CINA CEA DE TAINĂ, se cuvine să ne amintim că atunci Mântuitorul i-a provocat pe apostoli să-și analizeze fiecare conștiința cu privire la iubirea lor față de El și cu privire la vinderea Lui. Apoi, i-a împărtășit cu Trupul și Sângele Lui, sub forma pâinii și vinului, pentru iertarea păcatelor. Atunci a fost împărtășit și apostolul Iuda, însă spre osândă, căci iubirea lui de bani era mai puternică decât iubirea față de Iisus. ... Știm că CINA CEA DE TAINĂ A FOST, ESTE ȘI VA FI CENTRUL CULTULUI CREȘTIN TOT TIMPUL, PÂNĂ LA SFÂRȘITUL LUMII, căci numai prin ea pot oamenii obține adevărata viață veșnică fericită. Doamne Iisuse Hristoase, Te rugăm frumos, ajută-ne ca iubirea noastră față de Tine să ne fie suficient de puternică încât nici o altă iubire și nici o frică să nu o poată întrerupe! Ajută-ne ca împărtășirea noastră să nu ne fie spre osândă, ci spre iertare și spre adevărata viață veșnică fericită! ... DUPĂ JOIA MARE urmează VINEREA MARE, când sărbătorim, prin post negru (cine poate), JERTFA DE BUNĂ VOIE, JERTFA UNICĂ ȘI SUPREMĂ, ADUSĂ DE IISUS VEȘNICULUI TATĂ CERESC, JERTFĂ ADUSĂ ÎN LOCUL OAMENILOR, ÎN BENEFICIUL OAMENILOR, JERTFĂ PRIN CARE MÂNTUITORUL NE-A RĂSCUMPĂRAT DIN PROPRIETATEA LUI SATAN, în care Eva cu Adam ne-au introdus. PRIN JERTFA SA RĂSCUMPĂRĂTOARE, IISUS NE-A ÎNFIAT LA VEȘNICUL TATĂ CERESC CEL ATOTSFÂNT ȘI ATOTPUTERNIC. Doamne Iisuse Hristoase, Te rugăm frumos prin Duhul Sfânt, ajută-ne să avem respectul cuvenit pentru Opera Ta de Răscumpărare și pentru Opera Ta de Înfiere, ajută-ne să Te cunoaștem mai bine, să Te prețuim mai mult, să Te iubim mai mult și să-Ți mulțumim mai mult, spre slava Veșnicului nostru Tată Ceresc Atotsfânt și Atotputernic, în fiecare moment, în vecii vecilor! Amin! Amin! Așa să fie!

Pr. prof. Ion Ciungu   “Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat ucenicilor, zicând:  « Luaţi, mâ...