Paremia de la Pilde, cap 1.
„Fiule, nu uita legile mele şi cuvintele mele să le păzească inima ta. Că lungimea zilelor şi anii vieţii şi pace vor adăuga ţie. Milostenia şi credinţa să nu-ţi lipsească şi le înfăşoară pe dânsele pe grumajii tăi şi le scrie pe lespezile inimii tale şi vei afla milă. Şi să gândeşti bine înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Să ai nădejde cu toată inima în Dumnezeu şi cu înţelepciunea ta nu te mări. Întru toate căile tale să-l cunoşti pe dânsul ca să îndrepteze căile tale şi să nu se poticnească piciorul tău. Nu fii înţelept întru tine însuţi, ci te teme de Dumnezeu şi te fereşte de tot răul. Atunci vindecare va fi trupului tău şi pază oaselor tale. Cinsteşte pe Domnul din ostenelile tale cele drepte şi-i dă lui pârgă[1] din toate rodurile tale cele drepte. Ca să umple jitniţele tale de mulţime de grâu şi să se verse teascurile tale de vin. Fiule, nu defăima învăţăturile Domnului, nici slăbi fiind certat de dânsul. Că pe care iubeşte Domnul, pe acela îl şi ceartă şi bate pe tot fiul pe care îl primeşte. Fericit este omul, care a aflat înţelepciunea şi muritorul care a cunoscut ştiinţa. Că mai bună este neguţătoria acesteia, decât vistieriile aurului şi ale argintului. Că mai scumpă este decât pietrele cele de mult preţ. Nu-i stă ei nimica împotrivă ce este rău; cunoscută este tuturor celor ce o iubesc şi tot ce este scump, nu este vrednic ei. Pentru că lungimea zilelor şi anii vieţii sunt în dreapta ei şi în stânga ei bogăţie şi slavă. Din gura ei este dreptatea, legea şi mila pe limbă le poartă. Căile ei sunt căi bune şi toate cărările ei cu pace.”[2]
[1] Pârgă = cele dintâi fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii (http://dexonline.ro/ ).
[2] TRIODUL, ediţia a IV, Editura Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti 1930, pp 172.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu