de Pr. Prof. Ion Ciungu
(a. Românca Mica Ertegun, născută Ioana Maria Banu, a donat 1,3 milioane $ pentru restaurarea Ediculei sau Capelei Sfântului Mormânt; b. Cine este Mica Ertegun?)
„... în El vor nădăjdui popoarele și plin de slavă Îi va fi locul de odihnă.”
(Isaia 11, 10)
Sanctuarul care adăpostește locul tradițional de înmormântare al lui Iisus Hristos este în curs de restaurare în interiorul Bisericii Sfântului Sepulcru din Ierusalim. PHOTOGRAPH BY ODED BALILTY, AP FOR NATIONAL GEOGRAPHIC
a. Românca Mica Ertegun, născută Ioana Maria Banu, a donat 1,3 milioane $ pentru restaurarea Ediculei sau Capelei Sfântului Mormânt
Exclusive: Christ's Burial Place Exposed for First Time in Centuries[1]
By Kristin Romey, NATIONAL GEOGRAPHIC, PUBLISHED OCTOBER 26, 2016,
Restauratorii care lucrează în Biserica Sfântului Sepulcru din Israel înlătură placa de piatră venerată ca locul de odihnă al lui Iisus Hristos.
(Dacă accesați articolul în engleză aici este un filmuleț)
EXCLUSIVE: O Privire De Aproape În Interiorul Mormântului Desigilat al lui Christos
IERUSALIM – Pentru prima dată după sute de ani, oamenii de știință au expus suprafața originală a ceea ce conform tradiției este considerat a fi mormântul lui Iisus Christos. Situat în Biserica Sfântului Sepulcru din Vechea Cetate a Ierusalimului, mormântul a fost acoperit cu îmbrăcăminte de marmură începând cel puțin din anul 1555 d. Hr., și foarte probabil cu sute de ani mai înainte.
“Îmbrăcămintea de marmură a mormântului a fost înlăturată, și am fost surprinși de cantitatea de material de umplutură de sub ea”, a zis Fredrik Hiebert, arheolog asociat oficial la Societatea National Geographic, un partener în proiectul de restaurare. “Va fi o analiză științifică lungă, dar în final vom putea să vedem suprafața stâncii originale pe care, potrivit tradiției, a fost pus corpul lui Christos.”
Potrivit tradiției creștine, trupul lui Iisus Christos a fost pus pe un substrat stâncos sau „pat de înmormântare” tăiat în marginea unei peșteri de calcar, în urma răstignirii de către romani în anul 30 sau posibil 33 d. Chr. Credința creștină zice că Hristos a fost înviat după moarte, iar femeile care au venit să ungă trupul Lui la trei zile după înmormântare au spus că nu au găsit corpul mort.
Acest pat de înmormântare este acum împrejmuit de o structură mică cunoscută ca Edicula (de la cuvântul latin aedicule sau “casă mică”), care a fost ultima dată reconstruită în 1808-1810 după ce a fost distrusă într-un foc. Edicula și interiorul mormântului sunt în prezent în curs de restaurare de către o echipă de oameni de știință de la Universitatea Tehnică Națională din Atena, sub îndrumarea Supraveghetorului Științific Principal Profesoara Antonia Moropoulou.
Expunerea patului de înmormântare dă acum cercetătorilor o oportunitate fără precedent de a studia suprafața originală a ceea ce este considerat a fi locul cel mai sacru al Creștinătății. O analiză a stâncii originale ar putea să le dea posibilitatea să înțeleagă mai bine nu numai forma originală a camerei mormântului, dar și cum ea a evoluat ca punct central de venerație de când a fost prima dată identificată de Elena, mama împăratului roman Constantin, în anul 326 d. Hr.
“Suntem la momentul extrem de important de a reabilita Edicula,” a zis Moropoulou. Tehnicile pe care le folosim pentru a înregistra acest monument unic vor da lumii posibilitatea de a studia rezultatele noastre ca și când cei care urmăresc ar fi ei înșiși în mormântul lui Hristos.”
Niște muncitori încep să înlăture marmura uzată care timp de sute de ani a ținut închis patul de înmormântare, dând la iveală un strat de material de umplutură de dedesubt.
Ușile bisericii au fost închise devreme – cu ore înainte de timpul normal de închidere, lăsând uimiți o mulțime de pelerini și turiști în fața impozantelor uși de lemn. În interior, o formație ordonată de conservatori cu căști galbene, franciscani în robe brune și simple, preoți ortodocși cu potcapuri negre și înalte, și egipteni copți cu glugile brodate au înconjurat intrarea Ediculei, căutând să pătrundă cu privirea spre nivelurile ei. Deasupra tuturor acestora era fațada sanctuarului de la începutul secolului al XIX-lea, sculpturile ei lucrate cu minuțiozitate fiind ascunse de grinzi de fier și de banda portocalie de siguranță.
În interiorul mormântului, în care de obicei licărește o constelație slabă de lumânări de ceară, iluminatul strălucitor specific în construcții a umplut celula mică, revelând detalii minuscule care de obicei erau trecute cu vederea. Dala de marmură care acoperă banca cea sfântă – de aproximativ 3 pe 5 picioare și sculptată din marmură crem – fusese scoasă din zid. Dedesubt era o suprafață de piatră gri-bej. Ce este asta? a fost întrebată o persoană care lucrează în calitate de conservator. “Încă nu știm,” a răspuns ea. “E timpul să aducem înăuntru uneltele științifice de monitorizare.”
O călugăriță creștină îngenunchează în rugăciune la “patul de înmormântare” al lui Hristos în interiorul sanctuarului mormântului, cunoscut ca Edicula.
PHOTOGRAPH BY ODED BALILTY, AP FOR NATIONAL GEOGRAPHIC
Biserica Sfântului Sepulcru (cunoscută și ca Biserica Învierii) este în prezent sub custodia a șase secte creștine. Trei grupuri majore – Biserica Greacă Ortodoxă, Biserica Romano Catolică, și Biserica Ortodoxă Armeană – mențin controlul principal asupra acestui loc, iar Ortodocșii Copți, Etiopieni și Comunitățile Siriace au, de asemenea, o prezență acolo. Părțile bisericii care sunt considerate arii comune de închinare pentru toate sectele, inclusiv mormântul, sunt reglementate de un acord Status Quo care cere consimțământul tuturor bisericilor tutelare.
În afara Ediculei, Theophilos III, Patriarhul Grec al Ierusalimului, stătea în picioare urmărind evenimentele cu un zâmbet senin. “Sunt bucuros că atmosfera este specială, este o bucurie ascunsă,” a zis patriarhul. “Aici avem franciscani, armeni, greci, gărzi mahomedane, și ofițeri de poliție evrei. Sperăm și ne rugăm ca acesta să fie un mesaj real că imposibilul poate deveni posibil. Noi toți avem nevoie de pace și de respect reciproc.”
Reînnoirea unui Mormânt Sacru și Loc de Pelerinaj
Integritatea structurală a Ediculei de la începutul secolului al XIX-lea este o preocupare de decenii. Ea a suferit deteriorări în timpul unui cutremur din 1927, iar autoritățile britanice au fost forțate să consolideze clădirea în 1947 cu grinzi exterioare inestetice care rămân până în ziua de azi. Dificultățile dintre reprezentanții Status Quo – ului și lipsa de resurse financiare au împiedicat reparația ei.
Lideri bisericești ascultă informații curente despre lucrarea de renovare de la Dr. Antonia Moropoulou, lider al echipei de restaurare.
În 2015, Patriarhia Ortodoxă Greacă a Ierusalimului, cu acordul celorlalte două comunități majore, a invitat Universitatea Tehnică Națională din Atena (care anterior condusese proiectele de restaurare la Acropola din Atena și la Hagia Sophia) să studieze Edicula. Comunitățile Bisericii Sfântului Sepulcru au fost de acord să restaureze structura în martie 2016, urmând ca lucrarea să fie încheiată până la primăvara lui 2017. Între donațiile majore la proiectul de peste 4 milioane $ este o binefacere regală de la regale Abdullah II al Iordaniei, și un dar de 1,3 milioane $ de la Mica Ertegun către Fondul Mondial al Monumentelor în susținerea acestui proiect.
Societatea National Geographic, cu binecuvântarea Patriarhului Grec al Ierusalimului și a celorlalte comunități religioase a format o alianță strategică cu Universitatea Tehnică Națională din Atena pentru ocrotirea moștenirii culturale. Pentru o privire exclusivă la proiectul de restaurare, urmăriți Explorer pe Canalul National Geographic, care urmează în noiembrie.
Kristin Romey este o scriitoare din personalul care tratează subiecte de arheologie și paleontologie pentru National Geographic.
b. Cine este Mica Ertegun?
Mica Ertegun, născută Ioana Maria Banu, este o româncă stabilită în Statele Unite de mult timp. La vârsta de 16 ani, la insistențele tatălui ei, medicul Gheorghe Banu, închis de comuniști, ea s-a căsătorit cu boierul Ștefan Greciani, în vârstă de 31 de ani, cu scopul de a putea pleca din țară deodată cu regele Mihai. Așa am aflat din articolul “Cine este românca Mica Ertegun, filantroapa care a donat peste 30 de milioane de euro Universităţii Oxford. A fugit din România împreună cu Regele Mihai”, publicat de Alexandra Pele, pe “Gândul”, în data de 1 martie 2012.[2]
Tot de aici putem afla că soțul ei Ahmet Ertegun a fost producător de muzică, că era „foarte cult, foarte civilizat”, că era fiul ambasadorului Turciei în SUA, și că s-au căsătorit în 1961.
Ea a făcut carieră în design interior, n-au avut copii, și sunt vestiți pentru fapte de filantropie.
"Pentru Ahmet, dar şi pentru mine, una dintre cele mai mari plăceri ale vieţii a fost să studiem istoria, muzica, limbile străine, literatura şi arheologia.”
Enciclopedia liberă, Wikipedia, varianta engleză, îl prezintă pe Ahmet Ertegun (1923-2006) ca “om de afaceri turco-american, scriitor de cântece și filantrop.”[3]
[1] Kristin Romey, Exclusive: Christ's Burial Place Exposed for First Time in Centuries, NATIONAL GEOGRAPHIC, PUBLISHED OCTOBER 26, 2016, http://news.nationalgeographic.com/2016/10/jesus-tomb-opened-church-holy-sepulchre/
[2] Alexandra Pele, Cine este românca Mica Ertegun, filantroapa care a donat peste 30 de milioane de euro Universităţii Oxford. A fugit din România împreună cu Regele Mihai, Gândul, 1 martie 2012, http://www.gandul.info/stiri/cine-este-romanca-mica-ertegun-filantroapa-care-a-donat-peste-30-de-milioane-de-euro-universitatii-oxford-a-fugit-din-romania-impreuna-cu-regele-mihai-9360300
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu