de Lucian OLARU
Sfântul Vasile se cobora dintr-o familie nobilă şi bogată din Pont... Tatăl său se numea Vasile, iar mama sa, Emilia; Ei au avut 10 copii; aceştia, în ordinea naşterii sunt: Macrina, numită cea tânără spre deosebire de bunica ei Macrina cea batrână; un fiu, mort pe când era copil, Vasile – sfântul Vasile cel Mare - , Naucratie, mort la vârsta de 27 de ani, Grigore – sfântul Grigore al Nissei - , patru fete şi Petru – sfântul Petru al Sevastiei. Dintre toţi zece, patru sunt sfinţi: Macrina cea tânătă, Vasile, Grigore şi Petru.
Sfântul Vasile s-a născut în 329 sau 330; în 363 a fost hirotonit preot de noul episcop al Cezareei Capadociei; după moartea lui Eusebie în 370, sfântul Vasile a fost ales episcop al Cezareei Capadociei; a murit în ianuarie 379 la vârsta de 50 sau 51 ani...
.... după multele şcoli pe care le-a urmat, a mers si a cercetat pe mulţi pustnici din Alexandria, Egipt, Palestina, pe alţii în Cele-Siria, iar pe alţii în Mesopotamia; sfântul Vasile le-a admirat înfrânarea vieţii lor şi răbdarea lor în osteneli,... stăruinţa lor în rugăciuni; că erau stăpâni pe somnul lor, fără să fie doborâţi de vreuna din nevoile firii; păstrau totdeauna sus şi nerobit cugetul sufletului, în foame şi în sete, în frig şi goliciune; nu se uitau la trup, nici nu voiau să-i dea trupului vreo purtare de grijă, ci, ca şi cum ar fi trăit în trup străin, arătau cu fapta că locuiesc vremelnic aici pe pământ şi că-şi au în cer vieţuirea.... ei poartă în trupul lor omorârea lui Iisus. Sfântul Vasile a părăsit catedra de retor din Cezareea, a împărţit averile la săraci şi, după ce s-a botezat, a cercetat pe atleţii pustiei din Alexandria, Egipt, Palestina, Siria, Mesopotamia... La întoarcerea din această călătorie sfântul Vasile şi-a împărţit şi restul averii sale la săraci şi s-a retras în Pont, pe malul râului Iris, într-o localitate numită Anesi, nu departe de Neo-Cezareea, unde mama sa Emilia şi sora sa Macrina întemeiaseră o mănăstire de călugăriţe în care vieţuiau ca monahii. Sfântul Vasile s-a stabilit pe celălalt ţărm al râului Iris, în faţa mănăstirii maicii sale şi a înfiinţat şi el o mănăstire de călugări.[1]
După câţiva ani sfântul Vasile a mai făcut o nouă împărţire a averii sale la săraci, a averii pe care o moştenise la moartea mamei sale .... a lucrat şi pentru alinarea suferinţelor celor din nevoie, cum a fost în marea secetă şi foamete care a bântuit Capadocia în anul 368. Acum sfântul Vasile, «prin cuvântările sale a deschis hambarele celor avuţi şi prin îndemnurile sale a realizat spusele Scripturii, „a împărţit pâine celor flămânzi” (Isaia 58,7) » [2]
Ca episcop (din 370), sfântul Vasile a luptat cu fapta, cu cuvântul şi cu scrisul; prin tratate teologice şi prin scrisori adresate atât episcopilor răsăriteni, cât şi celor apuseni pentru curmarea schismelor şi ereziilor vremii sale, «vizitând pe unii, altora trimitându-le soli, pe alţii chemându-i la el, îndemnând, mustrând, rugând, ameninţând, ocărând, luptându-se pentru popoare, oraşe sau chiar persoane izolate, născocind diferite căi spre mântuire, tămăduind pretutindeni,» [3]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu