de Lucian OLARU
Cu toţii ne lăudăm cu ceva sau cu cineva, depinde de situaţie!
Unul spune că este prieten bun cu directorul de la fabrică: „orice ai nevoie – zice – spune-mi şi te voi rezolva; ”
Altul se laudă că este bun prieten cu primarul: „dacă te pot ajuta cumva cu intervenţiile lui, spune-mi, şi o să îmi arăt puterea de influenţă;”
Un altul este prieten bun cu vreun alt funcţionar de la stat şi promite să obţină „abolirea” temporară a legii, doar pentru tine!
Cu toţii ne place să ne lăudăm cu ce au alţii, cu ce sunt alţii, cu faptele altora – bune sau rele. Să nu uităm însă, cuvintele sfântului apostol Pavel:
«iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos...»[1]; Iar împăratul David zice că:
" Unii se laudă cu carele lor, alţii cu caii lor ... dar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru..."[2].
Să ne lăudăm şi noi mai des cu puterea Crucii Domnului Iisus;
Să ne lăudăm cu Maica Sa, Peacurata Fecioara Maria;
Să ne lăudăm cu Îngerul nostru păzitor care permanent veghează asupra noastră;
Să ne lăudăm cu toţi sfinţii şi mucenicii care au murit pentru Hristos şi care – plecând de aici – nu ne-au părăsit, şi să ne rugăm de ei, să-i „tragem” pe ei aici jos, la noi, şi să le aducem lauda care li se cuvine, iar în schimb să le cerem ajutor şi sprijin şi explicaţii amănunţite despre cum să ne mântuim, şi despre cum să împlinim Legea lui Dumnezeu.
Mai presus de toate, să îl luăm cu noi pe Dumnezeu în sîn oriunde vom merge, si va veni cu noi ... şi aşa să nădăjduim că şi El ne va lua în Sînul Lui când vom păşi în Nemurire, în Veşnicia de dincolo... Avva Arsenie, un parinte din „Patericul egiptean” ne spune aşa: «De vom căuta pe Dumnezeu, se va arăta nouă şi de-L vom ţine pe El, va rămâne cu noi».[3]
Din moment ce ne lăudăm cu Dumnezeu se cuvine să ne silim să fim la standardul de viaţă pe care El îl cere de la noi, căci altfel discredităm Numele Lui şi riscăm să ne pierdem sufletul şi viaţa fericită din patria cea cerească!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu