vineri, 2 decembrie 2011

Despre Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos

de Pr. Prof. Ion CIUNGU











- Referindu-ne la Naşterea Fiului lui Dumnezeu, cunoscut în istorie sub numele de Iisus Hristos, de câte feluri este această Naştere, din punct de vedere biblic şi bisericesc?







        De patru feluri:
a)     Naşterea eternă, pur spirituală, a Fiului din Tatăl;
b)    Naşterea în istorie, spirituală şi trupească, a Fiului din Preacurata Fecioara Maria, prin lucrarea de coborâre asupra ei a Duhului Sfânt şi de umbrire a ei de către Cel Prea Înalt, adică de către Tatăl Ceresc;
c)     Naşterea Fiului din moarte, adică învierea Lui din morţi;
d)    Naşterea spirituală a Fiului în sufletele creştinilor prin evanghelizarea făcută de Biserică, prin administrarea Sfintelor Taine şi prin ambianţa faptelor creştine ale celorlalţi membri creştini, după modelul vieţii curate a Sfintei Fecioare Maria.
…………………………………………………………………………………….

         b) Naşterea în istorie a Fiului

          Înainte de a expune orice altceva despre această Naştere, obligat de principiul imparţialităţii şi al interdisciplinarităţii, se cuvine a menţiona faptul că, în funcţie de autori şi documente, existenţa istorică a lui Iisus este fie afirmată, fie pusă sub semnul întrebării şi negată. În linii mari, lucrurile se prezintă astfel:


Iisuspersoană istorică presupusă sau mit


Iisuspersoană istorică afirmată fără îndoieli

- MIC DICŢIONAR ENCICLOPEDIC, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 1353:
„ HRISTOS (IISUS HRISTOS), întemeietorul mitic al creştinismului…”





- DICŢIONAR DE FILOZOFIE,
Editura Politică, Bucureşti, 1978, p. 161 :
“CREŞTINISM, una dintre principalele religii universale, cu o vechime de aproape două milenii. Numele acestei religii derivă de la presupusul ei întemeietor şi totodată divinitate Iisus Hristos...”


- Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Editura Albatros, Bucureşti, 1983, p. 310:
Iisus Christos (ebr. Yehoshua Yeshua – Yahve salvează, grec……în creştinism cu epitetele Mântuitorul şi Mesia…)
Întemeietorul tradiţional şi strania figură cheie a religiei creştine, personaj mitol. contradictoriu şi enigmatic socotit şi om şi divinitate, presupusă personalitate istorică, necertificată însă direct de nici un document autentic, cu o biografie construită fluctuant, inconsecvent, în 4 variante (în cele 4 evanghelii din N. T.)…”



- I. A. Lenţman, ORIGINEA CREŞTINISMULUI, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1961, p. 140 şi 218 :
Nu dispunem de nici un fel de date certe cu privire la existenţa creştinismului în prima jumătate a sec. I
e. n.  Evangheliile au apărut mult mai târziu şi, ceea ce este mai important, toate informaţiile lor cu privire la întemeietorul creştinismului pledează nu pentru existenţa, ci din contră, pentru inexistenţa istorică a lui Iisus.”

„…evangheliile canonice cuprind numai o parte neînsemnată din mulţimea diverselor povestiri despre viaţa lui Iisus, care circulau în diferite comunităţi. În toate aceste evanghelii, atât evenimentele din viaţa pământească, cât şi învăţătura întemeietorului mitic al creştinismului erau expuse în chipuri diferite. Evangheliile nu reprezentau însemnări ale unor martori oculari, ci au fost compuse cel puţin la o sută de ani după perioada despre care se povesteşte în ele…”


- Petru Berar, RELIGIA ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ, Editura Politică, Bucureşti, 1983, p. 38 : „ Sigur este însă că în favoarea existenţei istorice a lui Iisus nu dispunem, până acum, de nici un document de valoare absolută, indiscutabilă, fie că ne referim la mărturiile scriitorilor antici, perpetuate de-a lungul veacurilor, fie la descoperirile arheologice de mai târziu. Dimpotrivă, s-ar putea afirma că noile descoperiri arheologice înclină mai mult balanţa spre caracterul mitic al lui Iisus, deci inexistenţa sa istorică.”
……………………………


- LE PETIT LAROUSSE, Paris, 1994, p. 1432 JESUS sau JESUS – CHRIST,  “…evreu din Palestina, fondator al creştinismului, a cărui naştere corespunde teoretic cu începutul erei creştine. Pentru creştini el este Mesia, fiul lui Dumnezeu şi răscumpărătorul umanităţii. Având în vedere datele evanghelice şi rarele documente necreştine care îl menţionează în sec. I, se poate stabili schema cronologică următoare: naşterea lui Iisus în timpul lui Irod înainte de anul 4 precedând era noastră; începutul activităţii apostolice în jurul anului 28; patima şi moartea, fără îndoială în apr. 30…”


- CONCISE ENGLISH DICTIONARY , Adapted by H. W. Fowler and F. G. Fowler from The Oxford Dictionary, Prietenii Cărţii, Bucureşti, 1993, vol. I, p. 208 :
Christ,  “Mesia sau Unsul Domnului din profeţia evreiască ; ( titlu, acum tratat ca nume, dat lui) Iisus ca împlinire a acesteia ; conducător divin, mântuitor, inspirator... “




- Littre, le dictionnaire de la langue francaise, Prietenii Cărţii, Bucureşti, 1994, p. 183 :
CHRIST ( krist ; în Jesus-Christ se pronunţă Jesu-Kri. Lat. Christus…) Mesia, Cel Uns, răscumpărătorul…




Jesus  Christ, ARTICLE from the Encyclopædia Britannica




 - Lee Strobel, Pledoarie pentru Cristos, investigaţia personală a unui jurnalist de la secţia juridică a Chicago Tribune, trad. Claudia Guiu, Cartea Creştină, Oradea, 2004, p. 35-36 :
Datarea standard acceptată de către cercetători, chiar şi în cercurile foarte liberale, este următoarea: anii 70 pentru Evanghelia după Marcu, anii 80 pentru Evangheliile după Matei şi Luca, şi anii 90 pentru Evanghelia după Ioan. Dar fiţi atent: aceste date se încadrează încă în timpul vieţii a numeroşi martori oculari ostili, care ar fi corectat orice învăţătură greşită ce ar fi circulat despre El. În consecinţă, aceste date târzii pentru scrierea Evangheliilor nici măcar nu sunt atât de târzii. De fapt am putea face o comparaţie foarte instructivă. Cele mai timpurii biografii ale lui Alexandru cel Mare au fost scrise de Arrian şi de Plutarh la mai mult de 400 de ani după moartea lui Alexandru, în anul 323 î. Cr., şi cu toate acestea istoricii le consideră în general demne de încredere.”


„ Evangheliile au fost scrise după scrierea marii majorităţi a epistolelor lui Pavel, a cărui lucrare ca scriitor a început probabil în ultima parte a anilor 40. Cele mai multe din epistolele sale majore au apărut în anii 50. Pentru a descoperi cele mai timpurii informaţii trebuie să mergem la epistolele lui Pavel…”




 - Powell, Mark Allan (1998). Jesus as a figure in history: how modern historians view the man from Galilee. Louisville, Ky.: Westminster John Knox Press. pp. 168.
La pag. 168 a lucrării Iisus ca personaj istoric:  cum văd istoricii moderni pe omul din Galilea, autorul scrie următoarele:
„Acum o sută cincizeci de ani, un savant destul de bine respectat numit Bruno Bauer susţinea că persoana istorică Iisus n-a existat niciodată. Oricine spune aceasta astăzi – în lumea academică cel puţin – este clasat în grupul capetelor rase (grup de subcultură n. tr.) care spune că nu a existat Holocaust şi al înapoiaţilor ştiinţific care vor să creadă că pământul este plat.”

La pag. 16 a lucrării Iisus în afara Noului Testament: o introducere în evidenţa antică , autorul scrie următoarele:  

Teza nonistoricităţii a fost totdeauna controversată, şi a eşuat consecvent în a convinge savanţi ai multor discipline şi crezuri religioase…Savanţii biblici şi istoricii clasici o privesc acum ca efectiv combătută.”
…………………………………………………… 


Historicity of Jesus, From Wikipedia, the free encyclopedia, Jesus as a historical person  ( Istoricitatea lui Iisus, din Wikipedia, enciclopedia liberă, Iisus ca persoană istorică )
       Unii critici atei sau sceptici înclină balanţa, totuşi, spre existenţa istorică reală a lui Iisus.
     „ Critici proeminenţi ca John Remsburg şi Richard Dawkins spun că în timp ce relatările din Evanghelie nu sunt mai istorice decât orice alt mit ( Dawkins le aseamănă cu un Cod al lui Da Vinci antic ) şansele sunt că Iisus a existat într-adevăr.”


        Fiind în istorie, această Naştere are început, şi prin urmare, viaţa în istorie a Fiului are şi sfârşit, în sensul pur uman.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Azi, 14 septembrie, este zi de SĂRBĂTOARE ÎN CARE SE ȚINE POST: ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI. Comemorăm MOARTEA CA JERTFĂ DE BUNĂVOIE PENTRU TOȚI OAMENII, PE CRUCEA GOLGOTEI, A MÂNTUITORULUI LUMII, DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, FIUL LUI DUMNEZEU ȘI FIUL OMULUI, CARE NE-A RĂSCUMPĂRAT DIN SCLAVIA SATANEI, DIN CHINURILE MORȚII ETERNE, ȘI NE-A ÎNFIAT LA ATOTBUNUL DUMNEZEU ATOTSFÂNT ȘI ATOTPUTERNIC, LA TATĂL NOSTRU CERESC. Îți mulțumim frumos, și noi, DOAMNE IISUSE HRISTOASE! TE RUGĂM FRUMOS, AJUTĂ-NE SĂ NE PUTEM ÎNSUȘI, PRIN CREDINȚĂ ȘI VIAȚĂ CORESPUNZĂTOARE, ROADELE JERTFEI TALE ADUSĂ TATĂLUI CERESC ÎN LOCUL OAMENILOR! [Haideți să ne amintim, sau să aflăm acum, textul evanghelic care se citește la Sfânta Liturghie în 14 septembrie, precum și alte informații istorice și liturgice în legătură cu sărbătoarea ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI! ... Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos a avut loc în 3 aprilie anul 33, după cum consideră cei mai mulți cercetători moderni. (Alții consideră că în 7 aprilie, anul 30. Se are în vedere faptul că Mântuitorul a fost răstignit într-o zi de vineri, iar sâmbăta următoare erau Paștile iudeilor. Atât în anul 30 cât și în anul 33 Paștile iudeilor au fost sâmbăta.) În anul 70 armatele romane, conduse de viitorul împărat Titus, au cucerit Ierusalimul și au distrus Templul, fiind omorâți atunci peste un milion de oameni, majoritatea evrei, iar mulți alții au devenit prizonieri și au fost duși robi. Astfel s-au împlinit evenimentele profețite de Mântuitorul cu 40 de ani înainte. Locul Răstignirii Mântuitorului pe Dealul Golgota din afara Ierusalimului și Sfântul Mormânt din apropiere au fost acoperite din ordinul împăratului roman Hadrian (117 – 138) și acolo au fost construite un templu păgân în cinstea zeiței Venus și o statuie pentru zeul Jupiter, acolo adunându-se apoi păgânii pentru a aduce jertfe idolilor, iar creștinii erau persecutați și omorâți peste tot în Împeriul Roman, în mare parte din perioada dintre anii 64 – 313 după Hristos. Primul împărat roman creștin a fost Constantin cel Mare (306 – 337), care a trimis-o pe mama sa, împărăteasa Elena, la Ierusalim, cu scrisoare către Sfântul Macarie, Patriarhul Ierusalimului, pentru a căuta și a găsi Sfânta Cruce. ... Împărăteasa a dat ordin să fie demolat templul păgân, apoi s-au rugat la Dumnezeu și au început să ecaveze terenul. În curând a fost descoperit Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos. Nu departe de Mormânt au găsit trei cruci, o scândură cu inscripția ordonată de Pilat și cele patru cuie care au străpuns mâinile și picioarele Mântuitorului. Pentru a identifica dintre cele trei cruci Crucea Mântuitorului, Patriarhul Macarie a atins pe rând crucile de trupul unui om mort. Când Crucea Domnului a atins mortul, acesta a înviat. Încă o minune a avut loc atunci: o femeie grav bolnavă a fost vindecată pe loc, sub umbra Sfintei Cruci. Astfel s-au convins că a fost găsită Crucea Dătătoare De Viață. Creștinii în număr mare au venit să cinstească Sfânta Cruce, rugându-l pe Sfântul Macarie să înalțe Crucea în așa fel încât și persoanele care erau la distanță să o poată contempla. Atunci Patriarhul Macarie a înălțat Crucea, iar poporul credincios, zicând “Doamne miluiește!”, s-a închinat cu mult respect Sfintei Cruci. Acest eveniment solemn a avut loc în anul 326.] MÂNTUIEȘTE, DOAMNE, POPORUL TĂU, ȘI BINECUVINTEAZĂ MOȘTENIREA TA! BIRUINȚĂ BINECREDINCIOȘILOR CREȘTINI ASUPRA POTRIVNICILOR DĂRUIEȘTE ȘI CU CRUCEA TA PĂZEȘTE-L PE POPORUL TĂU! (Troparul Sfintei Cruci). Să ascultăm acest imn numit TROPARUL SFINTEI CRUCI: https://www.facebook.com/100011785984046/posts/1356517958084391/?app=fbl … Să observăm și o variantă în limba engleză și să o ascultăm: "O Lord, save Thy people/ And bless Thine inheritance./ Grant victories to the Orthodox Christians/ Over their adversaries,/ And by virtue of Thy Cross/ Preserve Thy habitation."/ https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/1094867215376865 ... Acest imn îl cântăm, sau îl rostim, sau îl ascultăm, începând de la vecernia din 13 septembrie, continuăm așa în ziua sărbătorii ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI (pe 14 septembrie), precum și în perioada de odovanie a sărbătorii ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI. Odovanie înseamnă “dupăprăznuire” sau “prăznuire prelungită”, adică o perioadă de păstrare în rugăciuni a subiectului unei sărbători. Adeseori, prin odovanie se înțelege numai ultima zi din perioada de “prăznuire prelungită”. Ultima zi din perioada de prăznuire prelungită a sărbătorii ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI este pe 21 septembrie. (Prin tropar înțelegem un imn scurt, de obicei de o strofă, care rezumă tema/subiectul unei sărbători.). ... Sărbătoarea ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI este SĂRBĂTOARE ÎN CARE ȚINEM POST, PENTRU A NE ASOCIA ȘI NOI, CUMVA, LA SUFERINȚELE MÂNTUITORULUI PENTRU NOI. ... CRUCEA este SIMBOLUL iubirii lui DUMNEZEU față de oameni, precum și simbolul victoriei divino-umane eterne asupra lui Satan și asupra morții.

 Pr. prof. Ion Ciungu   Sfânta Cruce este simbolul iubirii și victoriei divino-umane eterne asupra Satanei, asupra morții veșnice. “Mântuieș...