Îngerii, prietenii şi casnicii lui Dumnezeu

de Lucian Olaru

Motto: „Înger îngeraşul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, totdeauna fii cu mine şi mă învaţă să fac bine; eu sunt mic, tu fă-mă mare; eu sunt slab, tu fă-mă tare; şi-n tot locul mă-nsoţeşte şi de rele mă păzeşte; Doamne Îngeraşii Tăi fie păzitorii mei, şi în zi şi în noapte, pân-la ceasul cel de moarte.”

Toată lumea ştie că există două lumi: una văzută, palpabilă, iar alta nevăzută; iar cei ce nu cred ca există o lume nevăzută, aceeia nu cred (poate) că omul are suflet tocmai pentru că el (sufletul) nu se vede... sau tot aşa, omul nu are minte pentru că ea nu se vede cu ochiul liber...

Din lumea nevăzută fac parte îngerii, „cereştile, netrupeşti puteri” care sunt puţin mai mari decât noi oamenii, atât în putere, în cunoştinţă cât şi în virtute; spune psalmistul David: „Micşoratu-l-ai pe dânsul (pe om) cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el” (Psalmi 8, 5). Îngerii (deci lumea nevăzută) au fost creaţi înaintea lumii vazute, aşa cum mărturiseşte dreptul Iov: „Când s-au făcut stelele, lăudatu-m-au cu glas mare toţi îngerii Mei” (Iov 38, 7). Îngerii au fost creaţi de Dumnezeu din nimic şi deci sunt fiinţe mărginite, dar pot străbate spaţiul cu viteza gândului, însă nu au însuşirea atotprezenţei, pe care numai Dumnezeu o are; îngerii cunosc cele prezente, cele trecute şi cele viitoare, dar cu toate acestea nu posedă atotştiinţa, care este un atribut (o însuşire) numai a lui Dumnezeu. Ei nu pot face minuni decât numai din încredinţarea lui Dumnezeu.

Cuvântul ÎNGER înseamnă „sol, crainic, vestitor, trimis”[1]; ei au rolul de a face cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu, de a trimite mesaje oamenilor... „Îngerii sunt fiinţe spirituale, personale, mărginite, dar superioare oamenilor.”[2] Îngerii au raţiune, voinţă, simţire şi văd faţa lui Dumnezeu, aşa cum a zis Domnul Însuşi: „Îngerii din ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu”[3]

Rolul sau scopul îngerilor este:

-          dau preamărire lui Dumnezeu;

-          împlinesc voia Lui;

-          propria lor fericire şi slujesc ca mijlocitori între Dumnezeu şi oameni;

-          se bucură pentru întoarcerea păcătoşilor;

-          primesc descoperiri de la Dumnezeu;

-          grăiesc către oameni şi îi învaţă; sunt mesageri ai lui Dumnezeu;

-          îi apără pe oameni de rele şi de vrăşmaşul diavol; duc rugăciunile oamenilor către tronul cel ceresc;

Îngerii sunt fiinţe spirituale, (nu au trup), sunt nemuritori, n-au trebuinţă de hrană, n-au gen, nu sunt supuşi ispitelor şi slăbiciunilor omeneşti;[4]

            Sfânta Biserică ne învaţă că fiecare om îşi are îngerul său păzitor: „Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, căci zic vouă că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri.”[5]

            Nu toţi îngerii  sunt egali între ei; ei se împart în nouă cete, grupaţi în trei triade:    

-          Scaunele, Heruvimii, Serafimii;

-          Domniile, Stăpâniile, Puterile;

-          Începătoriile, Arhanghelii, Îngerii.

            Îngerilor le acordăm o cinstire relativă, (asemenea sfinţilor), numită în limbaj bisericesc „cult de venerare”; îi cinstim de mai multe ori pe an: fiecare zi de luni este îmchinată cinstirii sfinţilor îngeri; ziua de 8 Noiembrie, când sărbătorim pe Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail; numeroase biserici poartă hramul Sfinţilor Arhangheli şi multe persoane poartă numele de Gabriel(a), Gavriil, Mihail(ela) şi Rafail în semn de cinstire şi preţuire a îngerilor.

            Cultul cinstirii sfinţilor îngeri (sau venerarea îngerilor) s-a generalizat oficial prin horărârea sinodului VII ecumenic de la Niceea, 787.

 "Cel ce ai împodobit cerul cu stele, ca un Dumnezeu, şi prin îngerii Tăi tot pământul luminezi, Făcătorule a toate, mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine". (Luminânda zilei de Luni, Ceaslov, pp 69).

"Mai marilor Voievozi ai oştilor cereşti, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii, ca să ne acoperiţi pe noi, prin rugăciunile voastre, cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: Izbăviţi-ne din nevoi, ca cei ce sunteţi mai mari peste cetele puterilor celor de sus." (Troparul sfinţilor îngeri, Ceaslov, pp. 428).

---

[1] Todoran, Isidor, Pr. Prof. Dr.; Zăgrean, Ioan, Pr. Prof. Dr., Dogmatica Ortodoxă, Manual pentru Seminariile teologice, ed. Arhidiecezana Cluj, Cluj, 1997, pp. 138-139.

[2] Idem.

[3] Matei, 18, 10.

[4] Todoran, Isidor, Pr. Prof. Dr.; Zăgrean, Ioan, Pr. Prof. Dr., Dogmatica Ortodoxă, Manual pentru Seminariile teologice, ed. Arhidiecezana Cluj, Cluj, 1997, pp. 140.

[5] Matei 18, 10