„Din pământ m-ai zidit şi iarăşi m-ai osândit să merg în pământ pentru călcarea poruncii. Şi ai pus zi de întrebare, întru care cele ascunse ale fiecăruia, de faţă se vor pune înaintea Ta. Atuncea să te milostiveşti spre mine, cela ce eşti fără de păcat, să-mi dai iertare greşalelor şi să nu mă desparţi de la împărăţia Ta.”[1]
„Bucură-te Marie, Născătoare de Dumnezeu, locaşul cel nestricat şi mai ales cel sfânt, precum strigă proorocul: sfânt este locaşul tău, minunat întru dreptate.”[2]
„Puterea morţii şi stricăciunea, o ai stricat cu moartea ta cea de viaţă aducătoare, Stăpâne, şi tuturor ai izvorât viaţă veşnică, şi oamenilor celor muritori înviere le-ai dăruit. Pentru aceasta, Ţie ne rugăm, Mântuitorule, odihneşte pe cei ce s-au mutat la Tine cu credinţă, şi slavei Tale celei nestricăcioase învredniceşte-i, Iubitorule de oameni.”[3]
[1] Triodul, ediţia a IV, Editura Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti 1930, Sedelnele Octoihului, glasul II, Sâmbătă, pp 705.
[2] Triodul, ediţia a IV, Editura Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti 1930, Sedelnele Octoihului, glasul II, Sâmbătă, pp 705.
[3] Triodul, ediţia a IV, Editura Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti 1930, Sedelnele Octoihului, glasul II, Sâmbătă, pp 705.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu