CE ȘTIM DESPRE ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI CRĂCIUN ÎN LIMBA ROMÂNĂ?

Pr Prof Ion CIUNGU

"Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi" …

“La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. … Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (Sfânta Evanghelie după Ioan, capitolul 1, versetele 1-5 și 14) https://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/35/Ioan

......

http://bibliacatolica.ro/category/biblia/2-noul-testament/50-evanghelia-dupa-sf-ioan/

......

https://biblia.resursecrestine.ro/ioan

..........................................................

Nu a existat şi se pare că nu există unanimitate în lumea cercetătorilor cu privire la originea cuvântului Crăciun în limba noastră.

Începând cu episcopul greco-catolic Ioan Bob ( 1822 ) [1] şi până azi, originea cuvântului Crăciun a fost căutată în diferite cuvinte, după cum putem observa mai jos:

Nr. crt	Cuvântul propus ca origine a cuvântului Crăciun	Provine din limba	Se traduce	A fost propus de
1.	Incarnationem ( carnationem )	Latină	Întrupare	Ioan Bob
2.	Crastinum	Latină	Ziua următoare Ziua de mâine	B. P. Haşdeu
3.	Christi jejunum	Latină	Postul lui Christos	H. Schuchardt
4.	Christoughenom	Greacă	Naşterea lui Hristos	M. Gîrniţeanu
5.	“ Crăci ” + sufixul “ un ”	Dacă Arică Indo-europeană	“ Încrengătura ” anului care piere cu cel care se naşte ;  nu are legătură cu Naşterea lui Hristos	N. Cruceru şi alţii
6.	Krak	Rusă	Picior ( tot în sensul de încrengătură, de trecere de la anul vechi la cel nou )	Protebnia ( propunerea lui este anterioară celei a lui Cruceru )
7.	Kerciuni	Albaneză	Ciot, buturugă, butuc, care se aprinde în vatră în seara Crăciunului.	Eqrem Cabej
8.	Creatione	Latină prin intermediul slav	( Dies creatione Christi ) Ziua Naşterii lui Hristos.	Al. Rosetti
		Latină fără intermediul slav		Al. Graur
9.	Calatione	Latină	Chemarea nebotezaţilor la botezul creştin	P. Papahagi V. Pârvan

          În funcţie de cercetători, de dicţionare, de istorii, etc., originea cuvântului Crăciun pare a fi redusă, totuşi, la două rădăcini, uşor acceptabile fonetic în limba română :

Creatione, susţinut de	Calatione, susţinut de
-         Aron Densuşianu -         Ovid Densuşianu -         Petre Caraman -         Al. Rosetti -         Al. Graur -         Pr. Prof. I. Ionescu	-         Pericle Papahagi -         Vasile Pârvan -         Vasile Bogrea -         Sextil Puşcariu -         Th. Capidan -         T. Papahagi -         N. Drăganu -         P. P. Panaitescu -         P. Prof. I. Ionescu
-         Dicţionarul limbii române moderne, Editura Academiei R. P. Române, 1958, p. 195. -         Istoria limbii române, Editura Republicii Socialiste România, vol. II, Bucureşti, 1969, p. 170. -         Diocţionarul explicativ al limbii române, 1975, p. 206. -         Preot Ion M. Stoian, DICŢIONAR RELIGIOS , Editura Garamond, Bucureşti, prefaţa semnată de autor la Craiova, 20 iulie, 1992, p. 69.	-         Pr. Niculae M. Popescu şi  Niculescu Leordeni, autori ai lucrării Istoria Bisericii Române, vol. I, 1957, p. 451. -         Tache Papahagi, Dicţionarul dialectului aromân general şi etimologic, Editura Republicii Socialiste România, 1974, p. 384 şi Dicţionar de istorie veche a României ( Paleolitic X ), Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 529. -         Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, DICŢIONAR ENCICLOPEDIC DE CUNOŞTINŢE RELIGIOASE, Editura diecezană, Caransebeş, 2001, p.115.

Pr. Prof. I. Ionescu combină argumente filologice, istorice, teologice, etc, pentru a accepta atât pe creatione cât şi pe calatione ca bază posibilă a cuvântului Crăciun. El pune ambele cuvinte în legătură cu sărbătoarea Boboteaza, celebrată pe 6 ianuarie.

Mult timp în Răsărit sărbătoarea Naşterea Domnului, care ulterior , la români, se va numi Crăciun, era celebrată în aceeaşi zi cu Boboteaza ( la 6 ianuarie ), pe baza tradiţiei că Iisus a fost botezat în ziua în care S-a născut. Aşadar, se presupune că în acea perioadă, în latina orientală, dubla sărbătoare era exprimată prin termenii creatione / calatione, din care s-a format cuvântul Crăciun.

Sunt necesare totuşi câteva precizări în legătură cu acceptarea acestor rădăcini:

creatione

calatione

-         nu poate fi acceptat cu sensul de naşterea lui Hristos, căci „creatione” are sensul de creaţie, adică de creatură făcută din nimic, sens eretic cu privire la Hristos, susţinut de Arie şi urmaşii lui, condamnaţi de Biserica Creştină la Sinodul I Ecumenic, în anul 325; -         poate fi acceptat cu sensul de creaţie, zidire din nou a lumii, prin botezul în Iordan al Celui ce S-a născut de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria în Betleem, după cum rezultă din cântările bisericeşti din ziua de Bobotează şi de Naşterea Domnului.

-         nu poate fi acceptat cu sensul de chemare lansată de preoţii păgâni politeişti la zi întâi a fiecărei luni pentru a anunţa evenimentele religioase ce urmau; -         poate fi acceptat cu sensul de chemare la botez, lansată de preoţii creştini către catehumeni ( persoane păgâne, instruite în vederea primirii botezului creştin );  botezul avea loc în 5 ianuarie;  dubla sărbătoare din 6 ianuarie era zi întâi ca importanţă religioasă în luna ianuarie pentru creştini.

---

[1] Pr. Prof. I. Ionescu, DESPRE ORIGINEA CUVÂNTULUI « CRĂCIUN »  ÎN LIMBA ROMÂNĂ,  în  GLASUL BISERICII, Revista oficială a Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, Anul XXXIV, nr. 11-12, noiembrie-decembrie, 1975, pp. 1264-1276 şi

Pr. I. Ionescu, DESPRE ORIGINEA ŞI ÎNŢELESUL CUVÂNTULUI CRĂCIUN ÎN LIMBA ROMÂNĂ, în MITROPOLIA OLTENIEI, Revista oficială a Arhiepiscopiei Craiovei şi a Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, Anul XXIII, nr. 11-12, noiembrie-decembrie, Craiova, 1971, pp. 823-839.

                Pe baza acestor articole am schematizat informaţiile până la citarea altor surse, mai precis până la ultimele dicţionare din tabelul al doilea..

Despre MAICA DOMNULUI XIV

de Pr. Prof. Ion CIUNGU

20.        Maica Domnului a inspirat, inspiră şi va continua să inspire scriitori, poeţi, sculptori, arhitecţi, pictori, muzicieni,  regizori de film, artişti în general, din multe naţiuni.  E ceva specific la nivelul Uniunii Europene în acest sens ?

Ce-am putea aminti despre Maica Domnului din poezia românească ?

       Drapelul Uniunii Europene este inspirat din Apocalipsă şi din arta catolică.

        “Proiectantul drapelului, Arsène Heitz, a recunoscut că, de fapt Cartea Apocalipsei  ( unde haloul de douăsprezece stele al Fecioarei Maria a fost menţionat prima dată ) l-a ajutat să se inspire.   Apocalipsa 12, 1 este citată pentru a explica simbolismul : “ Un mare semn s-a arătat în cer, o femeie îmbrăcată cu soarele , şi luna sub picioarele ei, iar pe capul ei o coroană de douăsprezece stele” ( o coroană  de stele poate fi interpretată ca o « Coroană a Nemuririi » ). S-a observat că data la care a fost adoptat drapelul, 8 decembrie 1955, coincide cu Sărbătoarea catolică a Imaculatei Concepţii a Binecuvântatei Fecioare Maria, o sărbătoare decretată în 1854 de Papa Pius IX.” [1]

        “Arsène Heitz e mort. Lui îi plăcea să povestească că a desenat drapelul Europei şi a făcut din el drapelul Sfintei Fecioare. Munca lui a durat 5 ani , din 1950 până în 1955. Au fost 101 proiecte. Domnul Heitz, însuşi, lucrase pe 20 de proiecte.”

         “Ei s-au abţinut de a evoca semnificaţia religioasă a celor douăsprezece stele şi a fondului albastru pentru a respecta principiul laicităţii.” .”[2]

        “Acest simbolism n-a scăpat nicidecum fondatorilor Europei, unii fiind foarte creştini:  Robert Schuman are un proces de beatificare în desfăşurare.”  [3]

Madonna in Glory by Carlo Dolci, c. 1670

 Limitându-ne la rugăciunea  către Maica Domnului în poezia românească, nu-l putem evita pe poetul nostru naţional Mihai Eminescu, nici Acatistul lui Sandu Tudor, nici cântarea  O, Măicuţă Sfântă:[4]

Răsai asupra mea Rasai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc de-odinioară; O, Maică Sfantă, pururea fecioară, In noaptea gândurilor mele vină. Speranta mea tu n-o lasa sa moară Deşi al meu e un noian de vină. Privirea ta de mila caldă, plină, Induratoare - asupra mea coboară. Străin de toţi, pierdut in suferinţa Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie. Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa Şi reapari din cerul tău de stele, Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

Rugăciune  Crăiasă alegându-te Ingenunchem rugându-te, Inaltă-ne, ne mântuie Din valul ce ne bântuie; Fii scut de întărire Şi zid de mântuire, Privirea-ţi adorată Asupră-ne coboară, O, Maica Prea Curata Si pururea fecioară, Marie! Noi, ce din mila Sfântului Umbră facem pământului, Rugămu-ne-ndurărilor Luceafărului mărilor; Ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, Din neguri te arată, Lumină dulce, clară, O, Maică Prea Curată Si pururea fecioară, Marie!

CONDAC I Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată? E Împarateasa rugăciunii, e Rugaciunea întrupată Stapâna Porfirogeneta si Doamnă a Diminetii, Logodnica Mângâietorului, Preaschimbător al vietii! Spre Tine noi alergam, arşi, mistuiţi de dor! Ia-ne şi pre noi părtaşi ai Sfântului munte Tabor. Si fă-te si nouă umbră si rouă, tu, adumbrirea de dar, sa-şi afle si firea noastră înnoirea din zamislirea de har. Ca să-ţi strigăm cu toata făptura, într-o deplina închinaciune, Bucură-te, tu, Mireasă urzitoare de nesfârsită rugaciune! …………. CONDAC II Cum să ne aflăm odihna de la gânduri? Maică Fecioara! Preasfânta Fecioară! Cum sa ne rupem de-ale patimilor rânduri, Ispitele prea înmulţite ce ne-nfasoară? Dă-ne tu Ştiinta de Taină râvnită, Măiestria cea buna a-nduhovnicirii, cu ea să biruim firea robită pâna la scrumul despătimirii. Şi furaţi de "Ruga cu strigare luminoasă" să putem şi noi ridica dintr-o laudă întreagă si nemincinoasă, un psaltic si adevarat: ALILUIA!

ICOS I Fecioară a neînseratului Veac, Sfântă Maica a Luminii! Ascultă-ne şi pre noi cei din păcat, nevrednicii fii ai tinei! Prea blândă, bună, Preasfântă Fecioară! Cheia Domnului Iisus! Dezleagă-ne blestemul ce ne-nzăvoară, deschide-ne Calea de Sus, ca din aprinsa descoperire, arcane doritului Mire şi noi sa putem cânta, aşa cum Moise dezlegat de sanda, cu fata-n văpaie de rug, fierbinte de har Ţie îţi striga unele ca acestea în amurg: Bucură-te, Tulpina de lumină a Rugului nemistuit! Bucura-te, Roua creştină prin care Dumnezeu s-a ivit! Bucura-te, Inel al unui foc ce-i mai presus de cer!.......................................................... ICOS II Aprinsă floare a necovârsitei Văpai de Dumnezeu Născatoare! Tu chip al păcii văzut în foc Într-un ocol nemăsurat de răcoare! Vino spre noi, ajută-ne să aflăm, sub blânda ta îndrumare, răsuflul cel larg al odihnitului zbor din pieptul Porumbiţei de argint, pe care şi Împăratul Prooroc o vedea peste culmile Vasanului plutind. Şi laolaltă vom cânta cu îngerescul sobor şi cerescul cor vom alătura o podobie ca aceasta cu stihuri asa: …………………………………………

O, Măicuţă Sfântă O, Măicuţă Sfântă Te rugăm fierbinte, Să ne-asculţi de-a pururi Marea rugăminte: Refren: Nu lăsa, Măicuţă, Să pierim pe cale, Căci noi suntem fiii, Lacrimilor tale. Când plângeai sub cruce Maică-ndurerată, Te-am primit de Mamă, Noi şi lumea toată. Călători pe-o mare, Veşnic tulburată, Noi ne-am pus în Tine Şi nădejdea toată. Tu eşti steaua mării Şi ajuţi s-o treacă; Dintre câţi Te roagă, Nimeni nu se-neacă. Fă să-ţi batem zilnic La miloasa-ţi poartă, Câtă vreme-n lume, Valuri ne mai poartă. Iar când nori şi ceaţă Înnegri-vor zarea, Vino Tu Măicuţă, Să ne-arăţi cărarea.

Să conduci luntriţa Printre stânci şi valuri, Să ne scoţi la portul, Veşnicelor maluri. O, Măicuţă Sfântă, Cea mai scumpă floare, Fă din şir de lacrimi, Dalbe lăcrimioare. Scapă-ne de patimi Şi de pofte rele, Şi ne schimbă-n mândre Mărgăritărele. Să ne duci cu Tine Unde calea-Ţi duce, Să ne dai în ceruri Fiului Tău dulce. Şi să-I spui, Măicuţă, C-aste floricele, Le-au făcut să crească Chinurile grele. Şi cu ale Tale Lacrimi de sub cruce; Tu le eşti Măicuţă, Maica cea mai dulce. Inima,  Preasfântă Mângâios ne-o strânge; Va uita de patimi, Mai mult nu va plânge. Noi, cuprinşi de-o pace Fără de hotară, Lăuda-te-om veşnic Pururea Fecioară.

---

[1]
Flag of Europe, from Wikipedia, the free encyclopedia, https://en.wikipedia.org/wiki/Flag_of_Europe#Marian_interpretation

Drapeau européen, https://fr.wikipedia.org/wiki/Drapeau_europ%C3%A9en#Revendication_d'une_inspiration_mariale

Europa flagge, https://de.wikipedia.org/wiki/Europaflagge#Inoffizielle_Interpretationen

[2]
Maria Europea : histoire du drapeau européen., http://sartorius.lalibreblogs.be/archive/2008/09/19/histoire-du-drapeau-europeen.html

[3]
Homme D`etat, Citoyen Du Ciel, 2006,  http://www.priceminister.com/offer/buy/5367752/Collectif-Robert-Schuman-Homme-D-etat-Et-Citoyen-Du-Ciel-Livre.html

Cloture du proces diocesain en vue de la beatification du serviteur de Dieu Robert Schuman

http://www.robert-schuman.com/fr/pg-saintete/images/20040528_robert_schuman.pdf

[4] http://www.mihaieminescu.ro/opera.htm

http://www.cerculpoetilor.net/media/acatist/1.htm

http://www.greco-catolic.ro/cantece.asp?tip=mariane&id=073

Tropar al Născătoarei

„Laudă de mulţumire, după datorie, ca văduva aceea, doi bănuţi aduc ţie, Stăpână, pentru toate darurile tale. Că tu te-ai arătat acoperământ, împreună şi ajutătoare, scoţându-mă totdeauna din ispite şi din necazuri. Pentru aceea, ca din mijlocul unui cuptor de flăcări izbăvindu-mă de cei ce mă necăjesc, din inimă strig ţie: Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi, rugând pe Fiul tău şi Dumnezeu ca să-mi dea iertare de greşeli, că pe tine te am nădejde, eu, robul tău”.[1]

---

[1] Octoihul mare, Utrenie, Sedealna gl. 8, marţi, pp 621.

Cugetare

Fraţilor! Care este scopul vieţii noastre pe pământ? Acela ca, după ce am fost supuşi la tot felul de necazuri şi răutăţi pe pământ şi după ce am sporit, puţin câte puţin, în virtute cu ajutorul harului pe care l-am primit prin Taine, să adormim, în ceasul morţii, în Domnul, găsind în El odihnă sufletului nostru. De aceea cântăm: "Odihneşte, Doamne, sufletul adormitului robului Tău". Odihna pe care i-o dorim adormitului este o încununare a tuturor dorinţelor şi pentru aceasta ne rugăm lui Dumnezeu. Atunci nu este oare lipsit de raţiune să ne întristăm atât când moare cineva? "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi"(Matei 11, 28), zice Domnul. Răposaţii noştri, cei ce s-au săvârşit creştineşte, răspund chemării Domnului şi îşi găsesc odihna. Atunci de ce să ne întristăm?

(din "Viaţa mea în Hristos" de Sfântul Ioan de Kronstadt, editura Sofia, Bucureşti, 2005, pp 10).

DESPRE MAICA DOMNULUI XIII

de Pr. Prof. Ion CIUNGU

19.  Spre ce obligă calităţile Maicii Domnului pe cei care o respectă, conform textului de la Luca, cap. 1, 45-55 ?

1.      Spre fericirea care izvorăşte din credinţa în cuvintele lui Dumnezeu. (Elisabeta i-a zis : „ Fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul”)

2.     Spre a ne îndemna sufletul să-L mărească (slăvească, laude, glorifice ) pe Dumnezeu ( Maria a zis: „ Măreşte suflete al meu pe Domnul…”).

3.      Spre a ne bucura de Dumnezeu care ne mântuieşte ( Ea a zis: „Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu”).

4.     Spre a cultiva virtutea smereniei (umilinţei, modestiei, blândeţii, răbdării), care izvorăşte din iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.(Maria a zis că Dumnezeu  a privit  spre smerenia ei ).

5.      Spre a o numi fericită pe ea însăşi, căci Cel Puternic şi Sfânt i-a făcut mărire ( „ …iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, Că mi-a făcut mărire Cel Puternic şi Sfânt este numele Lui ” ).

6.     Spre a ne teme de Dumnezeu, căci deşi e Puternic şi Sfânt, El este şi milostiv cu cei ce se tem de El. El e puternic să risipească gândurile celor mândri, să coboare pe cei puternici de pe scaune, să înalţe pe cei smeriţi, să umple de bunătăţi pe flămânzi şi să alunge pe cei bogaţi, lăsându-i cu mâinile goale. ( „Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.  Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.   Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi, Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.”)

7.      Să pomenim mila Lui ( căci noi suntem Israelul cel Nou, după cum explică Sf. Pavel în Epistola către Romani, cap. 9). Sf. Fecioară a zis că Dumnezeu  a luat pe Israel, slujitorul Său, ca să pomenească mila. („ A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa, Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.”)[1] 

20.        Pe lângă numele de Fecioara Maria, Maica Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, Cea plină de Har, Împărăteasa Cerului şi a Pământului, Mama noastră spirituală, Rug aprins care nu se mistuie (după cartea Ieşirea cap. 3, 2 ), Poarta închisă prin care nici un om nu trece, ci numai  Domnul Dumnezeul lui Israel ( după Iezechiel, cap. 44, 2 )     ce alte nume mai găsim pentru ea în cugetarea creştină, mijloace de stil insuficiente,  dar care încearcă totuşi să ne ridice mintea la înălţimea virtuţilor ei ?

       - Apărătoarea Evei, avocata Evei ( “ rodul neascultării Evei a fost dezlegat prin ascultarea Mariei. Căci starea de înlănţuire la care ne-a adus Eva, prin necredinţă, a fost schimbată în libertate, prin credinţă, de către Maria.” “Şi dacă cea de demult nu L-a ascultat pe Dumnezeu, cea din urmă a avut încredere şi a fost ascultătoare faţă de Dumnezeu, Fecioara Maria putând fi apărătoarea fecioarei Eva…”.  Comparaţia, antiteza, paralela acesta aparţine Sfântului Irineu de Lyon ( sec. II). Chiar şi mai înainte de el, Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful face o paralelă între Eva şi Maria.)[2] Sf. Pavel făcuse paralela între Adam şi Hristos. (Romai, cap. 5 şi 1 Corinteni cap. 15).

       - Regina iubirii ( Aşa a numit-o Sf. Francisc de Sales ( sec XVI-XVII ). Iar Sf. Alberto Magno (sec. ), reflectând asupra poruncii Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta…, spune: “Dacă nu există cineva în stare să împlinească această poruncă, nu există. Dacă a fost cineva aceasta a fost Fericita Fecioară.” Sf. Anselm spune: „Cu cât o inimă este mai pură şi goală de sine însăşi, cu atât mai mult va fi plină de dragoste faţă de Dumnezeu.” Înţelegem astfel că smerenia şi iubirea sunt legate strâns.)[3]

       - Crin între spini (expresia este luată din Vechiul Testament, din cartea Cântarea Cântărilor, 2, 2 . Sf. Dionisio Cartusiano explică astfel:  „Toate celelalte fecioare au fost spini pentru sine sau pentru alţii; dar fericita Fecioară nu fu spin nici pentru Sine, nici pentru alţii. ” ) [4]

       O altă lume [ un alt cosmos] .  Expresia o găsim la Sf. Nicodim Aghioritul ( sec. XVIII-XIX) astfel: “ Fiindcă e opinia unor teologi că, dacă prin ipoteză toate cele nouă cete ale îngerilor s-ar prăbuşi din ceruri şi ar ajunge demoni, dacă toţi oamenii din veac ar deveni răi şi ar ajunge în iad fără să scape nici unii, dacă toate creaturile : cer, luminători, stele, stihii, plante,  animale, s-ar depărta de Dumnezeu ca să iasă din ordinea lor şi să se ducă în nefiinţă, toate acestea şi toate aceste răutăţi comparate cu deplinătatea sfinţeniei Născătoarei de Dumnezeu, n-ar putea să-l întristeze pe Dumnezeu. Pentru că singură Doamna Născătoare de Dumnezeu ar fi suficientă să-L mulţumească în toate şi să nu-L lase atât să se întristeze pentru căderea şi pieirea atâtor şi atâtor creaturi ale Lui, cât şi să-L facă să se bucure covârşitor numai pentru Ea. Pentru că ea singură L-a iubit incomparabil mai presus decât toate, pentru că Ea singură a ascultat de voia Lui mai presus de toate, pentru că ea singură a fost un receptacul încăpător şi primitor al tuturor harismelor naturale , voluntare şi supranaturale, pe care Dumnezeu le-a împărţit întregii creaţii; pe scurt, pentru că ea a devenit o altă lume un alt cosmos , incomparabil mai bun frumos decât toată lumea inteligibilă şi sensibilă, singură de ajuns să-L slăvească veşnic pe Dumnezeu din frumuseţea şi diversitatea harismelor ei mai mult decât toată creaţia universului.”[5]

[1] Biblia, Noul Testament,  Evanghelia după Luca, http://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/48/Luca

[2] Pr. Dr. Marius Ţepelea, op. cit., p. 174-175.

[3] Sf. Alfons Maria de Luguori, GLORIILE MARIEI, Editura SERAFICA, Roman, 2005, p. 53.

[4] Ibidem, p. 70.

[5] DIAC. IOAN I. ICĂ JR,  op. cit., p. 577-578.

---

DESPRE MAICA DOMNULUI XII

de Pr. Prof. Ion CIUNGU

18.      Care sunt sărbătorile calendaristice în cinstea Maicii Domnului la ortodocşi şi la catolici?

       La ortodocşi

       a)    Patru sărbători mari (sau chiar cinci):

- Naşterea Maicii Domnului, pe 8 septembrie;

- Intrarea în biserică a Maicii Domnului, pe 21 noiembrie ( adică prezentarea ei la templul din Ierusalim, de către părinţii ei, când ea avea vârsta de trei ani);

(- Soborul Maicii Domnului, pe 26 decembrie, adică a doua zi după Naşterea Domnului;  fiind a doua zi de Crăciun, această sărbătoare nu este prea evidenţiată, încât unii o pun la sărbători mici);

 - Bunavestire, pe 25 martie;

 - Adormirea Maicii Domnului, pe 15 august.

b)    Şase sărbători mici

- Acoperământul Maicii Domnului, pe 1 octombrie, în amintirea arătării Maicii Domnului în biserica din cartierul Vlaherne al Constantinopolului, sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, pe vremea împăratului Leon Înţeleptul ( 886-911);

- Vinerea Izvorului Tămăduirii, prima vineri după Paşti;

- Zămislirea Sfintei Fecioare, pe 9 decembrie, în calendar scrie de obicei Zămislirea Sfintei Ana;

- Punerea cinstitului veşmânt al Maicii Domnului în raclă, pe 2 iulie;

- Punerea brâului Maicii Domnului în raclă, pe 31 august;

-Pomenirea unei minuni a Maicii Domnului, pe 1 septembrie ( o icoană a Maicii Domnului, aruncată într-un iezer, pe vremea luptelor contra icoanelor, a ieşit la suprafaţă după mulţi ani, nestricată).[1]

        La  catolici

a)    Patru sărbători mari

- Imaculata Concepţie, pe 8 decembrie;

- Maria, Mama lui Dumnezeu, pe 1 ianuarie, în loc de Tăierea împrejur;

-Buna Vestire, pe 25 martie;

- Luarea cu trupul la cer , pe 15 august.

         b) Opt sărbători mici

             - Fecioara de la Guadelupe, pe 12 decembrie, în amintirea apariţiei     Mariei din 1531 în Mexic;

              - Fecioara de la Lourdes, pe 11 februarie, în amintirea apariţiei din 1858 de la Lourdes

              - Fecioara Regina Cerului, pe 1 mai;

              - Fecioara de la Fatima, pe 13 mai, în amintirea apariţiei din 1917;

              - Fecioara Regină, pe 31 mai;

              - Vizitarea Elisabetei, pe 22 august;

              - Naşterea Fecioarei Maria, pe 8 septembrie;

              - Fecioara Maria a Rozariului, pe 7 decembrie.

       Luna mai este consacrată în întregime Sfintei Fecioare Maria. De asemenea luna octombrie este consacrată Rozariului.[2]

---

[1] Pr. Prof.dr. Ene Branişte, LITURGICA GENERALĂ, TIPĂRITĂ CU BINECUVÂNTAREA PREA FERICITULUI PĂRINTE IUSTIN, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, , Bucureşti, 1985, p.232-240.
[2] DIAC. IOAN I. ICĂ JR, op. cit., p. 37.