Lauda

de Lucian OLARU

           

            Cu toţii ne lăudăm cu ceva sau cu cineva, depinde de situaţie!

            Unul spune că este prieten bun cu directorul de la fabrică: „orice ai nevoie – zice  – spune-mi şi te voi rezolva; ”

            Altul se laudă că este bun prieten cu primarul: „dacă te pot ajuta cumva cu intervenţiile lui, spune-mi, şi o să îmi arăt puterea de influenţă;”

            Un altul este prieten bun cu vreun alt funcţionar de la stat şi promite să obţină „abolirea” temporară a legii, doar pentru tine!

            Cu toţii ne place să ne lăudăm cu ce au alţii, cu ce sunt alţii, cu faptele altora – bune sau rele. Să nu uităm însă, cuvintele sfântului apostol Pavel:

«iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos...»[1]; Iar împăratul David zice că:

" Unii se laudă cu carele lor, alţii cu caii lor ... dar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru..."[2].

            Să ne lăudăm şi noi mai des cu puterea Crucii Domnului Iisus;

Să ne lăudăm cu Maica Sa, Peacurata Fecioara Maria;

Să ne lăudăm cu Îngerul nostru păzitor care permanent veghează asupra noastră;

Să ne lăudăm cu toţi sfinţii şi mucenicii care au murit pentru Hristos şi care – plecând de aici – nu ne-au părăsit, şi să ne rugăm de ei, să-i „tragem” pe ei aici jos, la noi, şi să le aducem lauda care li se cuvine, iar în schimb să le cerem ajutor şi sprijin şi explicaţii amănunţite despre cum să ne mântuim, şi despre cum să împlinim Legea lui Dumnezeu.

Mai presus de toate, să îl luăm cu noi pe Dumnezeu în sîn oriunde vom merge, si va veni cu noi ... şi aşa să nădăjduim că şi El ne va lua în Sînul Lui când vom păşi în Nemurire, în Veşnicia de dincolo... Avva Arsenie, un parinte din „Patericul egiptean” ne spune aşa: «De vom căuta pe Dumnezeu, se va arăta nouă şi de-L vom ţine pe El, va rămâne cu noi».[3]

Din moment ce ne lăudăm cu Dumnezeu se cuvine să ne silim să fim la standardul de viaţă pe care El îl cere de la noi, căci altfel discredităm Numele Lui şi riscăm să ne pierdem sufletul şi viaţa fericită din patria cea cerească!

---

[1] Galateni 6,14.

[2] Psalmi 19, 8-9.

[3] Patericul, Editura Episcopia Ortodoxă Română Alba Iulia, Alba Iulia 1994, pp 15.

Dumnezeu, Ştiinţa şi Biblia (Descoperirile de la oraşul unde era casa lui Goliat susţin acurateţea Bibliei)

Ştiri din lumea ştiinţei despre Dumnezeu şi Biblie

De Mario Seiglie, Tom Robinson şi Scott Ashley

Descoperirile de la oraşul unde era casa lui Goliat susţin acurateţea Bibliei[1]

Traducere de pr. Prof.  Ion Ciungu

        Criticii Bibliei au discreditat de mult timp povestirile ei, considerându-le mituri, fabule, scrise la secole după timpul la care pretindeau că s-au întâmplat. Totuşi, în repetate rânduri, după cum s-a raportat în The Good News, au venit la lumină detalii semnificative care clarifică şi susţin documentul biblic. În vara aceasta (2010), două descoperiri semnificative de la Tell es-Safi, identificat ca locul biblicului Gath, au fost anunţate că susţin acurateţea istorică a Bibliei.

        Gath este unul din cele mai mari tell-uri ( movile formate din construirea succesivă pe ruinele unor cetăţi antice) din Israel. În timpurile Vechiului Testament aceasta era una din principalele cetăţi ale filistenilor, duşmani ai israeliţilor. Localizată cam la jumătatea drumului dintre Ierusalim şi oraşul de coastă Ashkelon ( cândva tot al filistenilor ) , Gath este descris în Biblie ca fiind oraşul unde era casa lui Goliat[2], uriaşul ucis de David.

        În vara aceasta, arheologii excavând locul respectiv au descoperit rămăşiţele a ceea ce ei au identificat ca fiind un templu. În cadrul lui ei au descoperit baze de susţinere a doi sâlpi mari, care la rândul lor ar fi susţinut întreaga structură. De ce ar fi acest lucru semnificativ ?

        Vă puteţi aminti relatarea despre Samson cel puternic care, după cum citim în Biblie, a fost un om cu o putere şi fapte glorioase legendare împotriva filistenilor. Înşelat, luat prizonier şi orbit de ei, a fost pus să lucreze ca un bou sau măgar la râşniţă. Moartea lui Samson este memorializată în Judecători 16: 23-30 :

        „ Atunci s-au adunat fruntaşii filistenilor să ofere un mare sacrificiu lui Dagon, zeul lor, şi să se veselească… Aşa s-a întâmplat că atunci când inimile lor erau vesele au zis: ` Aduceţi-l pe Samson ca să ne facă spectacol. Aşa că au adus pe Samson din închisoare şi el le-a făcut spectacol. Iar ei l-au aşezat între stâlpi`...

        “ Şi Samson s-a prins de cei doi stâlpi din mijloc  care susţineu templul şi şi-a adunat toate forţele contra lor, unul fiind la dreapta iar celălalt la sânga. Atunci Samson a zis: ` Să mor cu filistenii! `  Şi a împins cu toată puterea şi templul a căzut pe fruntaşi şi pe tot poporul care erau în el. Astfel cei pe care i-a omorât la moartea sa au fost mai mulţi decât cei pe care i-a omorât în viaţa sa.”

        Criticii Bibliei de mult au discreditat această povestire, pretinzând că templele în Orientul Mijlociu nu erau construite cu o pereche de stâlpi care susţineau structura. Totuşi acum ei sunt confruntaţi cu evidenţa clară că templele filistenilor erau construite exact în acel mod!

        De fapt acesta este acum al treilea templu filistean excavat în Israel – şi toate trei  arată că aveau doi stâlpi principali care susţineau un acoperiş.

        Primul astfel de templu a fost excavat în anii 1970 lângă ceea ce este acum Tel Aviv. Acolo arheologul Amihai Mazar a găsit două baze pentru coloane suficient de apropiate ca un om să poată ajunge la ambii stâlpi în acelaţi timp, exact cum e descris în relatarea despre moartea lui Samson. Apoi, în anii 1990, arheologul Trude Dothan a excavat un alt templu la cetatea filisteană Ekron prezentând acelaşi plan.

        Deşi nimeni nu pretinde că vreunul din aceste trei temple este acela unde Samson literal „a dârâmat casa”  - aceasta s-a întâmplat la cetatea filisteană Gaza, neexcavată pentru că se află sub un oraş modern – aceste descoperiri sunt totuşi importante în a susţine acurateţea istorică a relatării Bibliei.

        Arheologul Bryant Wood a explicat semnificaţia lor într-o ediţie din 1974 a Bible and Spade ( Biblia şi Hârleţul ):

        “ Stâlpii erau făcuţi din lemn şi se sprijineau pe baze de susţinere din piatră. Cu stâlpii care erau cam la 6 picioare[3] distanţă unul de altul, un om puternic putea să-i disloce de pe bazele lor de piatră şi să prăbuşească întregul acoperiş. Descoperirile arheologice se potrivesc perfect cu povestirea biblică şi aduc mărturie la plauzibilitatea relatării…

        “ Scriitorul biblic îşi cunoştea faptele. El ştia că templele filistene erau susţinute de doi stâlpi şi că astfel Samson a  făcut să se prăbuşească templul. Relatarea este a unui martor ocular, demonstrând iarăşi că într-adevăr Biblia este cel mai exact manual din lume.” (“Samson and the Temple of Dagon” p. 53-54).

        Săpătorii de la Gath de asemenea au găsit evidenţa despre un alt eveniment înregistrat în Biblie, un mare cutremur de pământ care a avut loc în timpul regelui Uzziah al Iudei pe la anul 750 î. Hr., menţionat în cărţile Amos 1:1 şi Zaharia 14:5 .  Surprinzător, Zaharia a scris la mai mult de două secole după ce vechiul cutremur a avut loc. Aşa că probabil a fost un eveniment monumental încât a rămas aşa mult timp în conştiinţa naţională!

        În ceea ce priveşte excavaţia de la Gath, potrivit  The Jerusalem Post  : “Seismologii care au examinat locul au confirmat că un mare cutremur de pământ a avut loc acolo, unul pe care ei l-au estimat că ar fi înregistrat 8 pe scara Richter. Principala evidenţă a fost prezenţa mai multor ziduri de cărămidă care fuseseră aruncate la o parte şi se prăbuşiseră ca `un pachet de cărţi.`

         “ `Dacă seismologii au dreptate, un cutremur de 8 pe scara Richter ar fi nivelat o cetate mare. Intensitatea energiei cerută pentru a muta zidurile pare a fi fost de la ceva foarte puternic,` a spus Maeir [ Aren , director de excavaţie de la Universitatea Bar Ilan ]…

        “Ceea ce avem aici este o arhi-evidenţă foarte puternică despre un dramatic cutremur de pământ , un eveniment natural care a lăsat o impresie foarte semnificativă asupra profeţilor biblici ai timpului.” ( Ben Hartman, „ Temple found in Philistine Home of Goliath,” July 29, 2010).

        Într-adevăr, Gath este cel mai recent loc în care s-a găsit dovadă despre acest cutremur. Evident că a fost un eveniment la nivel de regiune. Cercetătorii scriind în jurnalul ştiinţific International Geology Review  raportau în iulie 2000 :

        “Excavaţii arheologice separate la mare distanţă în Israel şi Iordania conţin arhitectură de la sfârşitul Epocii Fierului care poartă evidenţă despre un mare cutremur de pământ. Pereţii de zidărie expun cel mai bine cutremurul de pământ, mai ales pereţii de ashlari rupţi [ mari pietre dreptunghiulare ] , pereţi cu rânduri de pietre deplasate, pereţi încă necăzuţi dar sprijiniţi sau aplecaţi, şi pereţi prăbuşiţi cu mari secţiuni încă având rând peste rând.

        “ Molozul din şase locuri  (  Hazor [ în nordul Israelului ],   Deir `Ala [ în nord-vestul Iordaniei ],  Gezer, Lachish [ ambele lângă Ierusalim ], Tell Judeideh [ în nordul Siriei ] şi  En Haseva  [la sud de marea Moartă] ) este strict limitat din punct de vedere stratigrafic la mijlocul secolului opt î. Hr. … Surse biblice şi post biblice indică un singur cutremur de pământ extins la nivel de regiune în anul 750 î. Hr. …

        „ Cutremurul a avut cel puţin magnitudinea 7,8, dar probabil că a avut 8,2 …. [ Aceasta ] pare a fi cea mai mare falie[4] de transformare de la Marea Moartă documentată până acum din timpul ultimelor patru milenii.” ( Steven Austin, Gordon Franz şi Eric Frost, „Amos`s Earthquake : An Extraordinary Middle East Seismic Event of 750 B. C. “, Vol. 42, p. 657). Ar trebui în continuare scos în evidenţă faptul că excavaţia de la Gath a dat la iveală şi alte descoperiri semnificative, inclusiv evidenţa despre cea mai timpurie aşezare filisteană cunoscută din aria respectivă şi evidenţa despre distrugerea cetăţii de către Hazael, regele Siriei, un alt personaj menţionat în Biblie ( 2 Regi 12:18 ).  Pentru mult mai multă evidenţă despre acurateţea Scripturii, trimiteţi după, sau descărcaţi, cărţulia noastră gratuită Is the Bible True?

        Excavaţiile vor continua la Gath în iulie 2011, iar voluntarii sunt bineveniţi. Mai multe informaţii despre proiectul acesta, inclusiv cum să participaţi ca voluntari, pot fi găsite la www.dig-gath.org  şi http://gath.worgpress.com.

---

[1] God, Science and the Bible, News from the world of science about God and the Bible, by Mario Seiglie, Tom Robinson and Scott Ashley, Discoveries at Goliath`s hometown support accuracy of the Bible, în The Good News, A MAGAZINE OF UNDERSTANDING, September-Octomber 2010. The Good News is published bimonthly by the United Church of God, an International Association, 555 Technecenter Dr., Milford, OH 45150, and printed in U.S. A. Vezi şi :

http://www.gnmagazine.org/issues/gn90/god-science-bible-90.htm

[2] I Regi, 17,4 (în Biblia tradusă după Septuaginta); I Samuel 17,4 (în Biblia tradusă după textul ebraic). (nota trad.).

[3]  1 picior = 30, 479 cm; 6 picioare = 128, 874 cm = 1, 28 m. (nota trad.).

[4]FÁLIE, falii, s. f. (Geol.) Ruptură apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de straturi; fractură. – Din fr. faille. , după http://dexonline.ro/definitie/F%C3%81LIE
falie este o fractură plană în masa rocii însoţită de deplasarea relativă a flancurilor. după

http://www.speotimis.ro/dictionar-speologic/falie.html   (note introduse de trad.).

Sfântul VASILE cel MARE I

de Lucian OLARU

Sfântul Vasile se cobora dintr-o familie nobilă şi bogată din Pont... Tatăl său se numea Vasile, iar mama sa, Emilia; Ei au avut 10 copii; aceştia, în ordinea naşterii sunt: Macrina, numită cea tânără spre deosebire de bunica ei Macrina cea batrână; un fiu, mort pe când era copil, Vasile – sfântul Vasile cel Mare - , Naucratie, mort la vârsta de 27 de ani, Grigore – sfântul Grigore al Nissei - , patru fete şi Petru – sfântul Petru al Sevastiei. Dintre toţi zece, patru sunt sfinţi: Macrina cea tânătă, Vasile, Grigore şi Petru.

            Sfântul Vasile s-a născut în 329 sau 330; în 363 a fost hirotonit preot de noul episcop al Cezareei Capadociei; după moartea lui Eusebie în 370, sfântul Vasile a fost ales episcop al Cezareei Capadociei; a murit în ianuarie 379 la vârsta de 50 sau 51 ani...

.... după multele şcoli pe care le-a urmat, a mers si a cercetat pe mulţi pustnici din Alexandria, Egipt, Palestina, pe alţii în Cele-Siria, iar pe alţii în Mesopotamia; sfântul Vasile le-a admirat înfrânarea vieţii lor şi răbdarea lor în osteneli,... stăruinţa lor în rugăciuni; că erau stăpâni pe somnul lor, fără să fie doborâţi de vreuna din nevoile firii; păstrau totdeauna sus şi nerobit cugetul sufletului, în foame şi în sete, în frig şi goliciune; nu se uitau la trup, nici nu voiau să-i dea trupului vreo purtare de grijă, ci, ca şi cum ar fi trăit în trup străin, arătau cu fapta că locuiesc vremelnic aici pe pământ şi că-şi au în cer vieţuirea.... ei poartă în trupul lor omorârea lui Iisus. Sfântul Vasile a părăsit catedra de retor din Cezareea, a împărţit averile la săraci şi, după ce s-a botezat, a cercetat pe atleţii pustiei din Alexandria, Egipt, Palestina, Siria, Mesopotamia... La întoarcerea din această călătorie sfântul Vasile şi-a împărţit şi restul averii sale la săraci şi s-a retras în Pont, pe malul râului Iris, într-o localitate numită Anesi, nu departe de Neo-Cezareea, unde mama sa Emilia şi sora sa Macrina întemeiaseră o mănăstire de călugăriţe în care vieţuiau ca monahii. Sfântul Vasile s-a stabilit pe celălalt ţărm al râului Iris, în faţa mănăstirii maicii sale şi a înfiinţat şi el o mănăstire de călugări.[1]

După câţiva ani sfântul Vasile a mai făcut o nouă împărţire a averii sale la săraci, a averii pe care o moştenise la moartea mamei sale .... a lucrat şi pentru alinarea suferinţelor celor din nevoie, cum a fost în marea secetă şi foamete care a bântuit Capadocia în anul 368. Acum sfântul Vasile, «prin cuvântările sale a deschis hambarele celor avuţi şi prin îndemnurile sale a realizat spusele Scripturii, „a împărţit pâine celor flămânzi” (Isaia 58,7) » [2]

            Ca episcop (din 370), sfântul Vasile a luptat cu fapta, cu cuvântul şi cu scrisul; prin tratate teologice şi prin scrisori adresate atât episcopilor răsăriteni, cât şi celor apuseni pentru curmarea schismelor şi ereziilor vremii sale, «vizitând pe unii, altora trimitându-le soli, pe alţii chemându-i la el, îndemnând, mustrând, rugând, ameninţând, ocărând, luptându-se pentru popoare, oraşe sau chiar persoane izolate, născocind diferite căi spre mântuire, tămăduind pretutindeni,» [3]

---

[1] Vasile cel Mare, Sfântul, PSB vol 17, EIBMBOR, Bucureşti, 1986, pp 15-16.

[2] Vasile cel Mare, Sfântul, PSB vol 17, EIBMBOR, Bucureşti, 1986, pp 19.

[3] Vasile cel Mare, Sfântul, PSB vol 17, EIBMBOR, Bucureşti, 1986, pp 20.

TEXTE LITURGICE V

„În tot pământul s-a răspândit vestirea ta, că a primit cuvântul tău, prin care, cu dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor ce sunt ai arătat, şi ai pus rânduială în obiceiurile oamenilor. Părinte cuvioase, preoţie împărătească, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.” (troparul sfântului Vasile, Ceaslov, pp 441-442).

            „Arătatu-te-ai temei neclintit Bisericii, dând tuturor oamenilor domnia cea nefurată, pecetluind-o cu învăţăturile tale, grăitorule de cele cereşti, Vasile cuvioase.” (Condacul sfântului, pp 442).

„Cela ce şezi pe scaun în chipul focului întru cei de sus, împreună cu părintele cel fără de început, şi cu dumnezeiescul tău Duh. Bine ai voit a Te naşte pe pământ, din Fecioara Maica Ta, ceea ce nu ştie de bărbat. Pentru aceasta te-ai şi tăiat împrejur, ca un om a opta zi. Slavă sfatului Tău celui preabun, slavă rânduielii tale, slavă smereniei Tale, Unule iubitorule de oameni” (Minei, 1 ianuarie, pp 13).

„Pogorându-se Mântuitorul la neamul omenesc, primit-a înfăşare cu scutece, nu s-a scârbit de trupeasca tăiere împrejur, Cel de opt zile după mamă şi fără început după Tată. Acestuia credincioşii să-I strigăm: Tu eşti Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi” (Minei, 1 ianuarie, pp 31).

TEXTE LITURGICE IV

„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie” (troparul Naşterii Domnului, Ceaslov, pp 438).

„Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera, Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci.” (Condacul Naşterii Domnului, Ceaslov, pp 439).

„Cel ce mai înainte de luceafăr S-a născut, din Tatăl fără de maică, astăzi pe pământ S-a întrupat din tine fără de tată. Pentru aceasta steaua binevesteşte magilor; iar îngerii cu păstorii laudă naşterea ta cea mai presus de fire, ceea ce eşti plină de har” (alt condac al Naşterii Domnului, Ceaslov, pp 439).

„Celui ce a răsărit din Fecioara, mai-Marelui păstorilor, ca o oaie de turmă ai urmat, Părintele nostru Nicodim. Cu postul şi cu privegherea şi cu rugăciunile, te-ai făcut luminător sfinţit de cele cereşti, tămăduind sufletele celor ce aleargă la tine, cu credinţă. Pentru aceasta strigăm: Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce a arătat tuturor prin tine îndreptare.” (troparul sfântului Nicodim de la Tismana, Ceaslov, pp 439-440).

TEXTE LITURGICE III

„La Vifleem împreună au alergat păstorii, vestind pe Păstorul cel adevărat, carele şade pe Heruvimi, şi s-a culcat în iesle, chip de prunc pentru noi luând, Doamne slavă Ţie;” (Vecernie, stihoavnă, Slavă,... Şi acum... Minei, 25 decembrie, pp 437).

            „În peşteră te-ai sălăşluit Hristoase Dumnezeule; ieslea te-a primit, păstorii şi magii Ţi s-au închinat. Atuncea s-au plinit propovăduirile Proorocilor; şi puterile îngereşti s-au mirat strigând şi zicând: Slavă smereniei Tale, unule Iubitorule de oameni.”(La Pavecerniţă, Slavă... Şi acum,..., 26 decembrie, pp 442).

            „Binecuvântată preaslăvită Maică neispitită de bărbat, înviază sufletul meu cel omorât, de păcate, şi îngropat în neastâmpărarea patimilor” (Utrenie, peasna 5, Şi acum,... a Născătoarei, Minei, 16 decembrie, pp 245).

„În peşteră Te-ai sălăşluit Hristoase Dumnezeule; ieslea pe Tine te-a primit; păstorii şi magii Ţie s-au închinat. Atuncia s-a împlinit proorocirea proorocilor şi puterile îngereşti s-au mirat strigând şi zicând: Slavă umilinţei Tale unule Iubitorule de oameni” (stihoavna, Şi acum... Utrenie, Minei, 16 decembrie, pp 245).

o demonstraţie splendidă (1921?)

anonim

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

-         Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…

Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

-         Esti crestin, nu-i asa, fiule?

-         Da dle, spune studentul.

-         Deci crezi in Dumnezeu?

-         Cu siguranta.

-         Dumnezeu e bun?

-         Desigur, Dumnezeu e bun.

-         E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

-         Da.

-         Tu esti bun sau rau?

-         Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator.

-         Aha! Biblia!

Se gandeste putin.

-         Uite o  problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

-         Da, dle. As incerca.

-         Deci esti bun.

-         N-as spune asta.

-         Dar, de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar, Dumnezeu, nu…  

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

-         El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

-         Nu poti raspunde, nu-i asa?

El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

-         Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

-         Pai…, da, spune studentul.

-         Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare…

-         NU!

-         De unde vine Satana?

Studentul ezita.

-         De la Dumnezeu.

-         Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

-         Da, dle.

-         Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

-         Da.

-         Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

-         Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

-         Da.

-         Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

-         Cine le-a creat?

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

-         Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

-         Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit.

-         Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?

-         Nu, dle. Nu L-am vazut.

-         Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?

-         Nu, dle, nu l-am auzit.

-         L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

-         Nu, dle, ma tem ca nu.

-         Si totusi crezi in el?

-         Da.

-         Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

-         Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

-         Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

-         Dle profesor, exista caldura?

-         Da.

-         Si exista frig?

-         Da, fiule, exista si frig.

-         Nu, dle, nu exista!

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.

-         Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig! Daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

-         Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

-         Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

-         Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

-         Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

-         Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE  sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.

-         Gresite?  Poti explica in ce fel?

-         Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

-         Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

-         Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul.

Un semestru foarte bun, intr-adevar.

-         Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

-         Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.

Studentul se uita in jurul sau, in clasa.

-         E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului?

Clasa izbucneste in ras.

-         E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

-         Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…

-         Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul…Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde:

-         Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:

-         Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

 

Daca ai citit pana aici si zambesti cand ai terminat, trimite asta prietenilor si familiei, cu titlul “Dumnezeu vs. Stiinta”

 

PS: Studentul era Albert Einstein.

 

Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. Stiinta in 1921… 

TEXTE LITURGICE II

„Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit, plata ta, Fericită Filofteea, întru ispite neîncetat răbdând, întru bătăi suferind, întru necazuri binevoind, pe săraci miluindu-i şi pe flămânzi săturându-i; Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, bună fecioară, să se mântuiască sufletele noastre.” (troparul Sfintei Filofteea, 7 decembrie, Ceaslov, pp 434).

„Filofteea preafericită, din  pruncie te-ai adus, prin faptă bună, jertfă fără prihană lui Dumnezeu, Celui ce mai înainte de a te naşte te ştia pe tine, ceea ce te-a făcut podoabă fecioarelor şi locuitoare cămării celei de nuntă, vrednică de laudă. Pentru aceea strigăm ţie: Bucură-te, fecioară, pururea pomenită!” (condac, 7 decembrie, pp 434).

„Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă, că Dumnezeu auzind pe Ioachim şi pe Ana, mai presus de orice nădejde, le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut Cel necuprins, om făcându-Se, poruncind îngerului să-i strige: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!” (tropar, 9 decembrie, Ceaslov, pp 435).

„Astăzi lumea prăznuieşte zămislirea Anei, care s-a făcut de la Dumnezeu; pentru că aceasta a născut pe ceea ce mai presus de cuvânt a născut pe cuvântul.” (condac, 9 decembrie, Ceaslov, pp 435).

„De dragostea lui Hristos fiind rănit, preasfinţite, mintea înălţându-ţi-sede lumina vie a Duhului, ai dobândit încercarea cea lucrătoare, prin adânca-ţi cugetare la cele înalte, însuflate de Dumnezeu şi jertfelnic dumnezeiesc făcându-te, cere pentru toţi dumnezeiască iertare” (condacul Sfântului Spiridon, ceaslov, pp 436).

TEXTE LITURGICE I

„Prea lăudată Stăpână, nădejdea şi întărirea credincioşilor, scăparea şi ajutorul; pe tine te rugăm, păzeşte de toată nenorocirea pe robii tăi, care cu credinţă se închină naşterii tale; rugându-te Lui, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.” (Slavă... şi acum... a Născătoarei la Vecernie, 8 decembrie, Minei, pp 121).

           

„Mântuitorul cel ce dă lumii scăpare de blestemul cel de demult, din tine se naşte, Fecioară, făcându-se om cela ce a făcut pe cuviosul Patapie izvor de vindecări, tuturor celor ce cu credinţă aleargă către dânsul” (Utrenie peasna 1 irmos, 8 decembrie, Minei, pp 121-122).

            „Venit-ai din fecioară nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi Domnul te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ţie: Slavă puterii tale Doamne” (Utrenie peasna 4 irmos, 8 decembrie, Minei, pp 123).

„Din pruncie făcându-te iubitoare de fapte bune, şi întru dânsele bine sporind, te-ai făcut neguţătoare de lucruri mari, cumpărând cu cele pământeşti cele cereşti; cu cele vremelnice pe cele veşnice; cu viaţa cea stricăcioasă pe cea nestricăcioasă. În care acum desfătându-te, împreună cu fecioarele cele înţelepte roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre” (Vecernia mică, Slavă, glas 8, 7 decembrie pp. 104).

„Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu  să mântuiască sufletele noastre” (tropar Sfântul Nicolae, 6 decembrie, ceaslov, pp 433-434).

Dumnezeu, ştiinţa şi Biblia (A fost găsită arca lui Noe îngropată sub gheaţă pe Mt. Ararat ?)

de Pr. Ioan CIUNGU

Ştiri din lumea ştiinţei despre Dumnezeu şi Biblie

De Mario Seiglie, Tom Robinson şi Scott Ashley

( Traducere din lb. engleză de prof. Ciungu Ion, ca referat la aria curriculară « Om şi societate » în cadrul Grupului Şcolar « J. Lebel » Tălmaciu, pentru luna decembrie 2010)

A fost găsită arca lui Noe îngropată sub gheaţă pe

Mt. Ararat ? [1]

        Într-o perioadă de mai mult de 150 de ani, sunt cel puţin  o sută de relatări ale martorilor oculari care pretind că au văzut o structură asemănătoare cu o corabie sus pe Mt. Ararat în Turcia de Răsărit. Dar aducerea în prim plan a dovezilor convingătoare s-a dovedit evazivă.

        Totuşi, în 25 aprilie 2010, o ehipă de exploratori chinezi de la  Noah`s Ark Ministries International din Hong Kong ( NAMI ), împreună cu alpinişti şi autorităţi din Turcia au ţinut o nouă conferinţă de ştiri în care au anunţat descoperirea a ceea ce ei cred că sunt mari secţiuni din arca lui Noe găsite mai sus de nivelul de 13 ooo de picioare[2] pe Mt. Ararat.

        Yeung Wing-Cheung, un membru al echipei NAMI, zice că structura de lemn are mai multe compartimente, din care unele e posibil să fi fost folosite pentru a adăposti animale. „Nu-i sută la sută [sigur] că aceasta este Arca lui Noe, dar noi credem că e 99, 9 la sută  că aceasta este,” a spus el presei.

        Au expus fotografii, imagini de film şi mostre de lemn care, potrivit lor, au fost datate cu teste de carbon -14  la 4 800 de ani în urmă. Filmul i-a arătat pe exploratori intrând în diferite compartimente pe care ei le consideră a fi secţiuni din nava legendară a lui Noe.

        Desigur, pretenţiile extraordinare cer o verificare extraordinară. E necesară explorarea şi testarea în continuare din partea unui spectru mai larg de cercetători. Dovezile fotografice şi video până la această scriere sunt impresionante, dar ar putea teoretic să fie parte a unei mistificări elaborate şi cam scumpe. Totuşi, ce urmează dacă descoperirea se dovedeşte a fi genuină ?

         Dacă este adevărată, efectul ar fi  incredibil.  Gilbert Grosvenor, redactor şef la National Geografic  a zis cândva că  „descoperirea Arcei  lui Noe ar fi cea mai mare aflare arheologică din istoria umană, cel mai mare eveniment de la învierea lui Hristos şi ar schimba toate curentele de gândire ştiinţifică.”

       Deci, ce trebuie să credem despre toate acestea?

       Povestea despre această descoperire, după cum a fost prezentată, începe într-unul din locurile la care te aştepţi cel mai puţin, Hong-Kong. Acolo un miliardar evanghelic chinez, Thomas Kwok, şi asociaţi, au fondat grupul de explorare chinez NAMI. S-a relatat că prima echipă a organizaţiei s-a căţărat pe Mt. Ararat în 2004 şi că a făcut un număr de urcuşuri şi a petrecut multe luni căutând în timpul anilor care au urmat dar nu au găsit nimic semnificativ.

        Apoi în iunie 2008, ne spun ei, au făcut o descoperire care deschide perspective noi în ştiinţă. Un ghid turc pe care ei îl angajaseră în trecut le-a spus că echipa lui a descoperit o structură de lemn într-o locaţie nedivulgată. Astfel că în octombrie 2008 el şi-a dus echipa de alpinişti turci şi un alpinist profesionist chinez trimis de NAMI la locul respectiv, unde pretindeau ei că găsiseră o structură mare pe munte.

        Panda Lee, alpinistul chinez în expediţie, a făcut această relatare la conferinţa de presă din aprilie: „În octombrie 2008, m-am căţărat pe munte cu echipa de turci. La o înălţime de mai mult de 4 000 de metri eu am văzut o structură construită din lemn, din scânduri groase. Fiecare scândură groasă era de aprox. opt ţoli[3] lăţime. Am văzut cuie de lemn, dovadă a construcţiei antice care predatează folosirea cuielor metalice.

        “ Noi am mers cam 100 de m spre alt loc. Am putut vedea fragmente de lemn rupte încorporate într-un gheţar pe o lungime de cam 20 de m. Am cercetat peisajul şi am constatat că structura lemnoasă era permanent acoperită de gheaţă şi de roci vulcanice.”

        S-a explicat în continuare că,  din cauza iernii care se făcea simţită, era prea târziu în acel an să facă multă explorare insistentă. În octombrie 2009 echipa din 15 membri, inclusiv un echipaj de filmare chinez, au ajuns cu acest scop la locul respectiv, unde majoritatea au putut coborî prin tunele de gheaţă şi stâncă pentru a intra în părţi ale structurii.

        Ei raportează găsirea construcţiei masive din lemn întinzându-se, în măsura în care au putut să spună, pe aprox. 150 de picioare[4] (cam o treime din lungimea pe care Biblia o indică pentru arcă ) .  Exploratorii afirmă că au mers din cameră în cameră, uneori prin deschizături grosolane sau chiar prin uşi mici. În imaginile video ei scot în evidenţă pilule îngheţate împrăştiate pe podea, care ar putea fi grăunţe folosite pentru hrana animalelor sau seminţe pentru semănat.

        Într-o cameră ei au văzut scări de lemn care păreau a duce la alt etaj. O altă cameră chiar avea o trapă în tavan, pe care ziceau că nu au putut să o ridice, dar care de asemenea, după cât se poate presupune, ducea la un nivel superior.  Imaginile video de asemenea îi arată pe exploratori găsind rafturi, oale de ceramică şi rămăşiţe din funii antice.

        Evident că e necesar să se facă mult mai multă cercetare şi testare ştiinţifică, deşi condiţiile de pe munte fac explorarea în continuare incredibil de dificilă. S-a afirmat că investigaţii şi expediţii ştiinţifice sunt plănuite pentru mai târziu în acest an când condiţiile de căţărare pe Mt. Ararat sunt optime.

        Într-un interviu telefonic cu John McIntosh, un cercetător de mult timp al arcei, având baza în SUA, acesta şi-a exprimat sentimente amestecate cu privire la această găsire. În timp ce este impresionat de dovezile generale prezentate, are totuşi îngrijorări,  ca de pildă, înfăţişarea relativ modernă a unei părţi din lemnul arătat, posibile discrepanţe ale datării cu carbon – 14, lipsa filmării exteriorului sau a secţiunilor expuse ale arcei ( NAMI zice că lucrurile stau aşa pentru a ţine ascunsă locaţia până poate fi protejată ) şi zvonuri persistente de la ghizi turci cum că o parte din lemn fusese transportată pe munte.

        Într-o conferinţă de presă din 11 mai în Olanda el a comentat: „ În prezent mi se pare aproape imposibil faptul că marile suprafeţe de perete din lemn şi mari lemne de construcţie ar fi putut fi plantate după cum s-a sugerat de unii din oamenii localnici de la munte. Compartimentele sunt într-o locaţie aşa de inaccesibilă şi de dificilă, cu nivele diferite evidente,  mi se pare că este improbabil că ele au  legătură cu vreo construcţie montană normală explicabilă cum ar fi pentru adăpost sau animale.

        “ Tot ceea ce a fost descoperit, filmat şi fotografiat are nevoie de verificare independentă. După câte îmi dau seama cercetătorii chinezi plănuiesc să-şi coordoneze cercetarea cu savanţii turci în aşa fel încât acest lucru să poată fi făcut. După părerea mea, alte mostre trebuie să fie luate şi testate, împreună cu alte materiale din  locul respectiv. În acest loc ar putea într-adevăr să fie  o parte din rămăşiţele arcei lui Noe – dar e necesar să se facă explorare şi cercetare în continuare pentru a se şti cu siguranţă ce este aici.”

        Iarăşi, nu există nici un mod de a şti chiar acum dacă această aflare este genuină sau o fraudă. Timpul va spune dacă o mistificare elaborată este în desfăşurare  sau dacă într-adevăr a fost găsită corabia lui Noe.

Textul de sub cele două imagini : La stânga, alpinistul chinez Panda Lee arată spre o parte expusă dintr-o structură de lemn acoperită cu gheaţă şi stânci pe o porţiune de multe picioare. Deasupra, un membru al expediţiei coboară printr-un tunel în gheaţă pentru a ajunge la ceea ce se pretinde a fi o mare structură de lemn îngropat pe Mt. Ararat în partea de răsărit a Turciei.

---

[1] God, Science and the Bible, News from the world of science about God and the Bible, by Mario Seiglie, Tom Robinson and Scott Ashley, Has Noah` s ark been found buried under  ice  on Mt. Ararat?  în The Good News, A MAGAZINE OF UNDERSTANDING, published bimonthly by the United Church of  God, an International Association, 555 Technecenter Dr., Milford, OH 45150 , printed in USA, July-August 2010, p. 29. şi

  http://www.gnmagazine.org/issues/gn89/god-science-bible-89.htm

[2]  1 picior  =  30, 479 cm;   13 000  de picioare  =  3 962, 27 m.

[3]  1 ţol = 2, 54 cm;   8 ţoli =  20, 32 cm.

[4]  150 picioare = 4 571, 85 cm, aprox. 46 m.

Dumnezeu

de Magda ISANOS (1916 - 1944)

Oamenii bogaţi au făcut icoane,
Catapitezme-aurite şi strane,
Însă Dumnezeu n-a venit
În locul astfel îngrădit.

Bogaţii stăteau groşi, împovăraţi
Şi se uitau la sfinţii frumos îmbrăcaţi.

În vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci,
Făcându-i să-nflorească. Fugea la săraci,
Cerându-le mămăligă şi ceapă.
Era când câmpie verde, când apă.
Alteori se făcea mic
Şi s-ascundea în floarea de finic,
Ori s-apuca să crească-n păpuşoaie,
S-ajute furnicile la muşuroaie,
Să dea pământului mană şi ploaie.

Avea atâtea de făcut Dumnezeu,
Şi oamenii îl plictiseau mereu,
Cerând unul pentru altul rău.
Îi auzea strigând: "Pământul meu..."
Îi vedea punând semn de hotar,
ciopirţind, împărţind minunatul dar.

Atunci se supăra. Pornea furtună.
Cu secetă şi ploaie-ngheţată lovind într-una, se făcea mare
Şi-nfricoşat,
Ca muntele cu păduri îmbrăcat.
Până venea o pasăre la el.
Codobătură, sau un porumbel,
Şi spunea: "Doamne, mi-a căzut puiul jos.
Zi să se facă iară frumos,
Să răsară soarele şi să-l găsesc..."

"Facă-se voia ta, sol păsăresc..."
Şi Dumnezeu punea fulgeru-n teacă
Şi s-apucă alte lucruri să facă.