de Pr. Prof. Ion Ciungu
( Bilanț al războiului din Ucraina ; Iisus despre război; Ortodoxia în Ucraina; Conceptul de Russky Mir - analize politico-religioase; Moscova - a treia Romă; Structura religioasă în Rusia și în Ucraina; Români în Ucraina; Perspectiva ortodoxiei în Ucraina. )
( detaliu din Catedrala Sfântul Vasile cel Nebun după Hristos, din Moscova, „ridicată, între anii 1555-1561, pentru a marca campania victorioasă a lui Ivan cel Groaznic împotriva tătarilor din Hanatul de Kazan, şi constă din cele nouă capele ridicate pe o singură fundaţie” [1])
"Moscoviţilor nu li s-a părut o coincidenţă faptul că tocmai se eliberase[ră] de ultimele vestigii ale suveranităţii tătare exact când Imperiul Bizantin căzuse pradă turcilor. Era ca şi când Dumnezeu le-ar fi dăruit libertatea pentru că îi alesese să fie succesorii Bizanţului” [2].
Bilanț al războiului din Ucraina
Din februarie 2014 rușii sunt în război cu ucrainenii, iar rezultatul este de aproape 8 000 de morți și peste 17 000 de răniți, potrivit unui nou bilanț oficial al ONU, din 8 septembrie 2015.[3]
Iisus despre război
Referitor la război, Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos, ne îndeamnă ca și pe apostolul Petru: "...Întoarce sabia ta la locul ei, că toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri..." .[4]
Lumea rusă are nevoie de Duhul Sfânt al lui Iisus, Duhul Adevărului Mângâietor, Duhul Pacii, Duhul Unității Creștine.
Dar, deocamdată, Duhul Diavolului, " care de la început a fost ucigător de oameni ", [5]este în lucru, cu hărnicie, acolo.
Ortodoxia în Ucraina
Biserica Creștină Ortodoxă din Ucraina, din Rusia, din Lumea Rusă, are nevoie de Duhul Sfânt al lui Iisus. Să ne rugăm, să primim Duhul Sfânt și noi, fiecare personal, în fiecare moment, dar și Lumea Rusă ! Există în Ucraina trei Biserici Ortodoxe, care au nevoie de Duhul Unității Creștine:
a) Biserica Ortodoxă a Ucrainei ( Patriarhia Moscovei );
b) Biserica Ortodoxă a Ucrainei ( Patriarhia Kievului );
c) Biserica Ortodoxă Ucrainiană Autocefală.[6]
Conceptul de Russky Mir - analize politico-religioase
"Pentru mulți analiști termenul Russky mir, sau Lumea Rusă, rezumă o politică externă rusească expansionistă și mesianică, intersecția perversă a intereselor Statului Rus și ale Bisericii Ortodoxe Ruse.
Prea puțin este notat faptul că în realitate termenul semnifică ceva cât se poate de diferit pentru fiecare parte. Pentru stat el este o unealtă pentru extinderea influenței culturale și politice a Rusiei, în timp ce pentru Biserica Ortodoxă Rusă el este un concept spiritual, un semn de aducere aminte că prin botezul Rusiei Dumnezeu i-a consacrat pe acești oameni pentru sarcina de a construi o Rusie Sfântă.
Strânsa relație simfonică dintre Biserica Ortodoxă și stat în Rusia furnizează politicii externe rusești un cadru moral definibil, unul care, datorită popularității ei, probabil continuă să formeze politicile țării bine în viitor."[7]
Spicuiesc în continuare din articolul profesorului de politică Nicolai N. Petro, de la Universitatea din Rhode Island:
"Președintele rus Vladimir Putin a exprimat succint simțul de onoare al Rusiei în timpul vizitei sale de stat la Muntele Athos în 2005, când s-a referit la Rusia ca la o pravoslavnaya derzhava, sau simplu, o putere ortodoxă."
" Putin despre Criza Morală a Vestului ”
Prea puțin notată la acel timp, în retrospectivă, expresia aceasta pare să prevadă întoarcerea spre siguranța de sine a politicii externe ruse, pe care analiștii din Vest au observat-o prima dată în remarcile sale din februarie 2007 la Conferința despre Securitate de la München.
De atunci, Putin deseori a revenit la pericolele puse de unilateralismul american, și chiar a contestat prețuita noțiune de excepționalism american. Dar, până la discursul lui de la întrunirea din 2013 a Clubului Valdai, el n-a spus explicit ce valori apăra Rusia, ce cerea simțul ei de onoare. Tocmai la această întrunire Putin pentru prima dată a expus viziunea lui despre misiunea Rusiei ca o putere ortodoxă în secolul XXI."
"Policulturalismul este de asemenea unul dintre factorii de conduită de la originea Uniunii Euroasiatice, un proiect inițiat de președintele Kazakstanului Nursultan Nazarbayev, pe care Putin l-a adoptat cu toată inima."
" Dar, într-o scurtă lovitură la adresa Vestului, Putin notează că unele aspecte ale pluriculturalismului nu mai sunt primite în Vest. Valorile creștinismului tradițional care odinioară formau chiar baza civilizației Vestului au ajuns să fie criticate acolo și în locul lor liderii Vestului promovează acum o viziune despre lume unipolară și monolitică. Aceasta, zice el, este o respingere ... a diversității naturale a lumii acordate de Dumnezeu... Fără valorile creștinismului și ale altor religii ale lumii, fără normele de moralitate și etică formate de-a lungul miilor de ani, oamenii în mod inevitabil își pierd demnitatea umană."
"Abandonarea valorilor creștine tradiționale a dus la o criză morală în Vest. Rusia, zice Putin, intenționează să contracareze această tendință prin apărarea principiilor morale creștine atât acasă cât și în străinătate."
"Un alt motiv pentru care mesajul lui Putin a fost trecut cu vederea este acela că el face apel la Vest să se re-conecteze la moștenirea sa bizantină, o moștenire pe care adesea a respins-o ca non-occidentală. În mintea lui Putin reîncorporarea Creștinismului Răsăritean în Civilizația Occidentală revelează Rusia ca parte vitală a Civilizației Occidentale, și cere ca Rusia să fie parte a oricărei discuții despre valorile occidentale".
"Lumea Rusă sau Comunitățile Rusiei Istorice”
Folosirea acestui termen ca o «comunitate a creștinilor ortodocși care trăiesc în unitatea credinței, tradițiilor și obiceiurilor» datează cel puțin de la începutul secolului XIX, dar a fost re-conceput ca și concept politic la începutul anilor 1990 de Pyotr Shedrovitsky, un consultant politic influent interesat de rolul pe care simbolurile culturale l-ar putea juca în politică."
"Această noțiune a rezonat în cadrul administrației Yeltsin care, la jumătatea anilor 1990 deja căuta o «Idee Rusească» în jurul căreia să consolideze națiunea și să promoveze un consens democratic nou."
Conducătorul Bisericii Ortodoxe Ruse, patriarhul Kirill, a folosit pentru prima dată termenul acesta în anul 2009, la A Treia Adunare a Lumii Ruse, când " a vorbit despre modul în care Russky mir sau Sfânta Rusie, după cum el o mai numea, trebuie să răspundă la provocările globalizării."
"Biserica, zicea el, accentuează importanța legăturilor spirituale peste diviziunile granițelor naționale. Ea, deci, folosește termenul russky nu ca un concept geografic, sau etnic, ci ca o identitate spirituală care se referă la civilizația de origine a slavilor răsăriteni - Rusia Kieveană."
"Această identitate comună a fost făurită când Rusia Kieveană a adoptat creștinismul de la Constantinopol în 988. În acel moment slavii răsăriteni au fost consacrați într-o singură civilizație și li s-a dat sarcina să construiască Rusia Sfântă. Acea misiune a persistat prin erele Moscovită și Imperială. Ea a supraviețuit persecuțiilor erei Sovietice, și continuă astăzi în Rusia democrată. Nucleul acestei comunități astazi constă din Rusia, Ucraina și Belarus ( alteori Kirill a adăugat Moldova și Kazakhstan ), dar se poate referi la oricine care împărtășește credința ortodoxă, o încredere în limba rusă, o memorie istorică comună, și o vedere comună a dezvoltării sociale."
"După cum este folosit de către stat Russky mir este în mod tipic un concept politic sau cultural. În ambele sensuri el este folosit de grupuri care lucrează pentru guvernul rus pentru a întări stabilitatea internă a țării, a restaura statutul Rusiei ca putere mondială, și a spori influența ei în statele învecinate. Din perspectiva statului Biserica Ortodoxă Rusă poate fi o unealtă folositoare pentru aceste scopuri.
După cum este folosit de Biserică Russky mir este un concept religios. El este esențial pentru a răsturna secularizarea societății în toată fosta Uniune Sovietică, o sarcină pe care patriarhul Kirill a numit-o cu termenul « a doua încreștinare » a Rusiei. Biserica Ortodoxă Rusă vede guvernul rus, sau pentru această treabă, orice guvern din cadrul teritoriului ei canonic, ca unelte pentru acest scop.
Reacția la folosirea de către patriarh a expresiei Russky mir, care era bine cunoscută mai ales în contextul ei politic din era Yeltsin, a fost mixtă atât în interiorul cât și în exteriorul Rusiei. A stârnit o controversă considerabilă în Ucraina unde Biserica Greco-Catolică și Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievene au respins-o imediat. Pe de altă parte, Biserica Ortodoxă Ucraineană Autonomă a Patriarhiei Moscovei, care servește aproximativ jumătate din toți creștinii Ucrainei, a fost receptivă cu prudență."
Alți observatori ai situației din Ucraina, de exemplu profesori ortodocși greci din America, afirmă următoarele:[8]
"Numai analizele cele mai superficiale pot pretinde că acțiunile d-lui Putin sunt motivate de credința Creștină Ortodoxă. El, de fapt, face puțin mai mult decât să-și mascheze propriile obiective politice din spatele vălului unui principiu moralizator. Eforturile d-lui Putin de a incrimina homosexualitatea, sau înjurăturile publice, sunt o funcție a calculului său politic, nu rezultatul legislativ inevitabil al credinței Creștine Ortodoxe.
De-a lungul istoriei atât în Est cât și în Vest, activiștii politici au încercat în mod sistematic să-și solidifice bazele prin demonizarea celui de altă religie. D-nul Putin caută să se prezinte ca un apărător viteaz al valorilor tradiționale rusești împotriva unui Vest vid și imoral tocmai din cauză că el crede că asocierea sa la cauza unui creștinism auto-fabricat îl va autoriza să legifereze dorința sa afirmată de a reintegra pământurile strămoșești euroasiatice ale Rusiei, Ucrainei și Belarusului.
Acesta nu este Creștinism Ortodox ci teatralitate politică. Și este departe de a fi unică pentru d-nul Putin. Îmbrăcarea ambiției politice în valori tradiționale datează încă de la Caesar Augustus - și nu-i fără logică. Această mișcare retorică este deseori, din nefericire, eficientă."
Teologul romano-catolic american George Weigel merge mai departe cu analiza ortodoxiei din Rusia:[9]
"Biserica Ortodoxă Rusă a fost în vraja puterii politice de secole, iar istoria ei din secolul XX a fost una deosebit de nefericită. Bolșevicii urau preoții evlavioși, așa că Lenin și succesorii lui au zdrobit fără milă viața religioasă rusă ortodoxă autentică - expresia unei mari tradiții spirituale și teologice - oriunde au putut; lista martirilor Bisericii Ortodoxe Ruse în comunism este lungă și nobilă. După ce Stalin a reabilitat Biserica Ortodoxă Rusă în campania lui de a intensifica naționalismul rus după invazia germană din iunie 1941, conducerea Ortodoxiei Ruse, Patriarhia Moscovei, a devenit o filială a regimului sovietic în întregime posedată, și în mod spcific a poliției lui secrete, KGB-ul. Patriarhii Moscovei erau ofițeri superiori KGB; patriarhul actual Kirill și-a început cariera ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Ruse la Consiliul Mondial al Bisericilor în 1971 când avea 25 de ani, un semn sigur al afiliației KGB.
În anii recenți Kirill și «ministrul de externe» al său mitropolitul Hilarion au fost și sunt portavoci pentru eforturile președintelui rus Vladimir Putin de a reconstitui ceva asemănător cu fosta Uniune Sovietică în numele unui «spațiu rusesc istoric», un exercițiu în Marele iredentism Rusesc, care a luat o întorsătură deosebit de gravă în Ucraina; concomitent ei au dus o campanie de seducție în Vatican și printre protestanții evanghelici americani presupusă a fi în serviciul unui front unit împotriva decadenței occidentale și a secularismului. Dar în ironiile istoriei ( sau căile ciudate ale providenței divine ) criza Ucrainei, în care Kirill a fost duplicitar și Hilarion mincinos, chiar ar putea să inițieze o breșă în acest model al ortodoxiei care joacă rolul de cățeluș luat în poală față de puterea autoritară printre slavii răsăriteni."
Weigel dă exemple de creștini ortodocși ruși de excepție:
"...oameni ca părintele Alexander Men, ucis cu toporul în 1990, aproape sigur din cauză că politicieni și clerici ortodocși ruși superiori s-au temut că acest fiu al unei familii de evrei s-ar putea, într-o Rusie liberă, post-sovietică, să ajute la făurirea unei noi relații între autoritatea religioasă și politică; oameni ca părintele Gleb Yakunin, un fondator al Comitetului Creștin pentru Apărarea Drepturilor Credincioșilor care a petrecut timp greu în Gulag drept consecință; oameni ca păstorii de țară care, de la prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, reconstruiesc mereu ortodoxia rusă la țară, pe rând câte un suflet rănit.
Intelectuali ruși ortodocși din America, doi clerici și un laic, iau apărarea patriarhului Kirill al Moscovei și mitropolitului Hilarion într-o scrisoare deschisă adresată teologului romano-catolic George Weigel.[10]
"Departe de o reîntoarcere la practicile erei sovietice - după cum ați sugerat,...strânsa cooperare dintre Biserică și stat în Rusia astăzi mai mult amintește de simfonia de dinainte de 1917, standardul ortodox de-a lungul istoriei noastre din timpul împăratului bizantin Theodosios I de la sfârșitul secolului IV. Acea organică în loc de contradictorie înțelegere a sacerdotium -ului și a imperium -ului unite, armonios deși cu oarecare tensiune într-o singură comunitate creștină, este în mod evident antitetică față de principiul neo-jeffersonian al strictei «separații» a bisericii și statului, acum dogmă politică în practic toate țările Vestului îmbibate cu noțiunea de democrație seculară liberală."
"Patriarhul Kirill, mitropolitul Hilarion și alți prelați ai Bisericii Ortodoxe Ruse au fost consecvenți asupra a două puncte cu privire la Ucraina. În primul rând ei exprimă sprijinul pentru politicile Rusiei. În al doilea rând ei fac apel la reținere în ceea ce ei văd ca un conflict deplorabil, fratricid, care opune Russky Mir contra ei înseși."
Moscova - A Treia Romă
Constantinopolul, orașul împăratului Constantin cel Mare, inaugurat în anul 330 d. Hr., era considerat " noua Romă " sau " a doua Romă " și a devenit pentru mai mult de o mie de ani capitală imperială creștină.
"Manuscrise bulgare avansau ideea că Trnovo, capitala Imperiului Bulgar, era al doilea Constantinopol. Aceste planuri nu s-au realizat niciodată, căci otomanii i-au înfrânt pe sârbi la Cosovo Pole în 1389, și au pus capăt celui de Al Doilea Imperiu Bulgar în 1396 cu ocuparea Despotatului Vidinului. Totuși, retorica dezvoltată în această privință mai înainte în Trnovo a fost importată la Moscova de Ciprian, un cleric de origine bulgară, care a devenit mitropolit al Moscovei în 1381."[11]
"Ideea că Moscova este A Treia Romă era populară din timpul primilor Țari Ruși. La zeci de ani după căderea Constantinopolului sub Mahomed II al Imperiului Otoman, în 29 mai 1453, unii numeau Moscova ca " A Treia Romă " sau " Noua Romă ". Stârniri ale acestui sentiment au început în timpul domniei lui Ivan III, Mare Duce de Moscova, care se căsătorise cu Sofia Paleologu. Sofia era nepoată a lui Constantin XI, ultimul Împărat Roman de Răsărit, iar Ivan putea pretinde a fi moștenitor al Imperiului Roman de Răsărit căzut."
Fiul Sofiei, Marele Cneaz ( Duce ) Vasile III, în 1510 cucerea orașul Pskov.
Călugărul Filofei din Pskov i-a adresat atunci o scrisoare în care identifica A Treia Romă cu Țaratul Rus : " Două Rome au căzut. A treia s-a ridicat acum. A patra nu va fi. Nimeni nu va înlocui Țaratul Creștin al tău."
În 1589, când patriarhul grec Ieremia II se afla în Rusii după ajutoare, rușii au insistat ca el să recunoască Moscova ca a treia Romă. Astfel atunci a fost recunoscut Iov ca patriarh al Moscovei, iar Moscova ca a treia Romă. Rușii nu știau că acest epitet " a treia Romă " are semnificație apocaliptică. " Abia prinţul nostru Dimitrie Cantemir îl lămureşte în 1721 pe imperatorul Petru cel Mare despre adevărata semnificaţie din actul scris de patriarhul grec Ieremia al II-lea de la Constantinopol la anul 1589. Incontestabil, Petru cel Mare detesta prostia. Prin ukaz, el desfiinţează imediat patriarhatul."[12]
Stalin a negociat cu mitropolitul Serghie reactivarea patriarhiei la Moscova, " a treia Romă ", cu condiția ca Biserica să susțină moral războiul contra Germaniei. "Conceptul celei de a treia Rome produce acțiune politică conjugată a statului și Bisericii Ruse. Modul în care operează conceptul de a treia Roma în prezent poate fi exemplificat de acțiunea Bisericii Ortodoxe Ruse în Republica Moldova.
Lungă vreme, în publicistica geopolitică, formula „a treia Romă“ (în slavonă, Tretii Rim) a ținut loc pentru tot ceea ce este mai misterios și mai subversiv în politica Moscovei: anarhie și tiranie, universalism și eshatologie, putere și religie."[13]
Consilierul lui Putin, filosoful politolog Aleksandr Dughin, a vizitat România în iunie 2014, cu scopul câștigării de aderenți pentru proiectul eurasiatic și " A Treia Romă ", fiind interesat de " fețele bisericești."[14]
În ianuarie 2015 Dughin vorbea despre imperiul eurasiatic:
" Filosoful Aleksandr Dughin, consilier al președintelui Dumei de Stat și un apropiat al președintelui rus Vladimir Putin, consideră necesară crearea unui "imperiu eurasiatic" dominat de Rusia din care să facă parte inclusiv România, Ungaria, Serbia, Slovacia și Austria."[15]
" «Este necesar un imperiu eurasiatic care să contracareze influența Occidentului nihilist », a spus Dughin, vorbind despre o "noua ordine mondială" bipolară, formată, de o parte, din Statele Unite și Europa Occidentală (condusă de Germania), și, de altă parte, din Uniunea Eurasiatică, dominată de Rusia."
Structura religioasă în Rusia și în Ucraina
Potrivit unui studiu sociologic din 2012, în Rusia : " Dintr-o populație de 142.800.000 studiul a găsit că 58.800.000 sau 41% sunt ruși ortodocși, 9.400.000 sau 6,5% sunt mahomedani..., 5.900.000 sau 4,1% sunt creștini neafiliați, 2.100.000 sau 1,5% aderă la alte Biserici Ortodoxe ( Ucraineană, Georgiană, Armeană și alte biserici ), 1.700.000 sau 1,2% sunt păgâni sau tengriști ( religii șamanice turco-mongole și religii noi ), 700.000 sau 0,5% sunt buddhiști..., 400.000 sau 0,2% sunt Ortodocși Vechi Credincioși( Rascolnici ), 300.000 sau 0,2% sunt protestanți, 140.000 sunt aderenți ai religiilor orientale incluzând hinduiști și krișnaiți, 140.000 sunt catolici, 140.000 sunt evrei... . Credința Baha`i... cam 18.990... . Populația care rămâne este alcătuită din 36.000.000 sau 25% oameni spirituali dar nereligioși, 18.600.000 sau 13% atei și nereligioși, și 7.900.000 sau 5,5% din totalul populației care s-au considerat «nedeciși» ".
"Nu există recensământ oficial al religiei în Rusia, iar estimările sunt bazate numai pe studii."
După unele studii în Rusia sunt cam 50% creștini. După altele sunt în jur 70% - 77% creștini.[16]
Populația Ucrainei este de peste 44.000.000 de locuitori.
Pe baza unor studii din 2006 încoace, structura religioasă din Ucraina se prezintă astfel:
"Biserica Ortodoxă a Ucrainei - Patriarhia Kievului: 39,8%; Biserica Ortodoxă a Ucrainei - Patriarhia Moscovei: 29,4%; Biserica Greco -Catolică: 14,1%; Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală: 2,8%; Protestantism: 2,4%; Romano - Catolicism: 1,7%; Islam: 0,6%; Iudaism: 0,2%; Alții: 9,9%."
După studiile de la Centrul Razumkov, rezultatele diferă mult. Astfel, numai 14,9% din credincioși se identifică cu Biserica Ortodoxă a Ucrainei - Patriarhia Kievului; 10,9% sunt aderenți ai Bisericii Ortodoxe a Ucrainei - Patriarhia Moscovei; 5,3% la Biserica Greco-Catolică; 1% la Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală; etc. Astfel, 62,5% sunt nereligioși sau nu și-au identificat apartenența la biserică.
Românii din Ucraina
"Românii din Ucraina constituie al treilea grup etnic (după ucraineni și ruși), numărând 409,608 de persoane, sau 0.85% (dintre care Moldoveni s-au declarat 258,619 or 0.53%, iar Români 150,989 or 0.32%) din populația Ucrainei, potrivit recensământului populației din 2001[1]. Teritorial diaspora română locuiește în regiunile limitrofe cu România și Republica Moldova, în regiunile Cernăuți (44.38% din totalul diasporei), Odesa (30.22%) și Transcarpatia (7.85%), Mîkolaiv (3.21%) și Kirovohrad (2.02%), în rest (12.32%)."[17]
Mulți români din Ucraina au fugit în România, refuzând să se înroleze în război. Episcopul român din Ucraina, Mihail Longhin Jar, vestit pentru cei 400 de copii de care se îngrijește, i-a îndemnat pe români să nu meargă în război:[18]
"Atâta vă rog: să fiţi uniţi şi să nu daţi copiii la moarte. Credinţa noastră ortodoxă nu ne dă voie să ne omorâm unii pe alţii. Pentru interesele politice, pentru cei care-şi apără businessul lor, care-şi apără scaunele lor de conducere, vor să omoare lumea noastră, care trăieşte în pace şi-n Dumnezeu. Dragii mei, nu aveţi voie să împuşcaţi, să omorâţi. Dumnezeu dă viaţă, Dumnezeu o ia. Conducătorii Ucrainei au spus: «Credinţa ortodoxă este cel mai mare vrăjmaş al Ucrainei». Aşa le-au dictat străinii, care nu pot suporta adevărul, pentru că sunt orbi. Cum pot ridica arma şi împuşca făptura lui Dumnezeu? Are şi el mamă, soţie, copil, ca şi voi. De ce impun, cu de-a sila, să omorâm? Va ieşi adevărul la suprafaţă: sunt mii şi zeci de mii care au murit şi ei vorbesc de sute. Eu nu dau binecuvântare să mergeţi la război. Noi vă îndemnăm la pace. Sunt circa 10.000 de soldaţi ucişi, de care nici mamele lor nu ştiu că nu mai sunt în viaţă. Nu fac politică, ci spun cu durere că nu-i război împotriva vrăjmaşului, ci e războiul cel dintre noi. Când blestemaţii apără Statele Unite, vor să vadă cum se omoară ortodocşii, cum se împuşcă ortodocşii, şi ei stau şi beau, mănâncă şi se veselesc, şi se bucură de sângele care se varsă pe un pământ sfânt. Greu vor plăti sângele care curge pe mâinile şi pe hainele lor. Acestea le-a făcut o Europă blestemată, de care Sfinţii Părinţi au spus « să nu vă închinaţi fiarelor » şi americanii, care în ce ţară s-au băgat, numai vrajbă şi vărsare de sânge au adus. S-au dat la o parte şi se bucură de sângele creştinilor noştri. Simţim cu toţii, fraţilor, că suntem în pragul celui de-al treilea război mondial. De aceea, vă spuneam, pocăiţi-vă! Noi nu dăm copiii la moarte! Niciodată nu voi pomeni la Sfânta Liturghie pe aceşti conducători blestemaţi ai ţării noastre. Niciodată pe aceşti conducători necredincioşi, fără frică de Dumnezeu, care stau în fotolii şi arată cu degetul zicând: omorâţi. Doar o singură rugăciune: Dacă mai poţi, Doamne, luminează-i, că i-a cuprins lumina întunericului şi iadul este peste ei. Nu vor altceva decât să curgă sânge şi asta este plăcerea lor. Satanişti! Slugile satanei sunt. Dacă nu se vor opri, îi va opri Dumnezeu, dar va fi jale mare”.
Pentru predicile lui episcopul Jar a fost amenințat cu moartea, i s-a făcut dosar penal, a fost somat să părăsească Ucraina.[19]
Perspectiva Ortodoxiei în Ucraina
După unele surse, pare că Lumea Rusă, așa cum a fost concepută de la Moscova, nu se va realiza. Cele trei Biserici Ortodoxe Ucrainene poate că se vor uni, separat de Moscova, cu aprobarea patriarhului Bartolomeu I al Constantinopolului, după Sinodul Bisericilor Ortodoxe din anul 2016 din Istanbul.[20]
Ierarhi ai Patriarhiei din Constantinopol au vizitat Ucraina "recent", anunța în 13 august 2015 Biserica Ortodoxă a Ucrainei - Patriarhia Moscovei, nemulțumită că nici măcar nu a fost informată ca să participe la negocieri pentru depășirea schismei din Ucraina. Ei "au comunicat cu reprezentanți ai autorităților de stat și ai structurilor bisericești nerecunoscute", adică neaparținătoare de Patriarhia Moscovei. Unul dintre ierarhii de la Constantinopol "a susținut ideea de a înființa o Biserică Ortodoxă locală în țară", adică independentă de Moscova.[21] În 17 august 2015, foștii președinți ai Ucrainei, Leonid Kravchuk and Viktor Yushchenko, au făcut o vizită patriarhului Bartolomeu la Constantinopol, cu scopul ca Biserica Mamă a Constantinopolului să medieze "în rezolvarea schismei adânci din Ucraina", pentru "restaurarea integrității naționale a evlaviosului popor ucrainean."[22]
Dar, pe de altă parte, patriarhul Ierusalimului, Theophilos III, consideră că pentru ucraineni Biserica Mamă este la Moscova, rușii și ucrainenii fiind, după el, "un popor", nu două popoare, deci, nu separare de Moscova.[23]
Statuia lui Iisus din Vladivostok are rolul ei bun. Oare între ruși și ucraineni se va construi cândva o statuie lui Iisus ca semn al împăcării ? Să ne amintim de "Cristo Redentor de los Andes" dintre Argentina și Chile din 1904. Să ne reamintim și de medierea papei Ioan Paul II timp de 5 sau 6 ani în perioada 1978-1984. Să ne rugăm Tatălui Ceresc să-și arate mila Sa prin Duhul Sfânt trimis de Iisus lumii întregi, inclusiv Lumii Ruse. Dar Duhul Sfânt, Duhul Adevărului Mângâietor, vine doar dacă Îl cerem de la Tatăl Ceresc, cu insistență, "ziua și noaptea" ( Luca 18, 7 ).[24]
Iisus ne învață să- I cerem Tatălui Ceresc să ni-L dea pe Duhul Sfânt: " Și care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatră ? Sau dacă îi va cere pește, oare îi va da, în loc de pește, șarpe ? Sau dacă îi va cere un ou, îi va da scorpie ? Deci, dacă voi, răi fiind, știți să dați fiilor voștri daruri bune, cu cât mai mult, Tatăl vostru cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care Îl cer de la El !" ( Luca 11, 11-13).[25]
Acest Duh Curat, Sfânt, de la Tatăl Ceresc, Acest Spirit Mângâietor al Adevărului, a fost trimis de Iisus lumii ca să desăvârșească opera răscumpărătoare, să sfințească lumea, "să strice lucrurile Diavolului." ( I Ioan cap. 3, verset 8 ).[26]
[2] Timothy Ware, Istoria Bisericii Ortodoxe, traducere de Alexandra Petrea, Editura Aldo Press, Bucureşti, 1999, p. 106, apud Pr. Lect. Drd. Adrian IGNAT,„Cea de-a Treia Romă” – între utopie şi realitate, REVISTA TEOLOGICA MITROPOLIA ARDEALULUI, nr. 3/2010, p.81-102, nota 33. http://www.revistateologica.ro/articol.php?r=29&a=344
[3] R.M.,Cel mai recent bilanț al războiului din estul Ucrainei: Aproape 8.000 de morți, peste 17 000 de răniți, HotNews.ro, Marţi, 8 septembrie 2015, 19:55 Actualitate | Internaţional,
[4] Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 26, versetele 51-53, http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=26
[6] Biserica Ortodoxă Ucraineană (Patriarhia Moscovei),Enciclopedia liberă Wikipeda, Facțiunile Ortodoxe Ucrainene, https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Biserica_Ortodox%C4%83_Ucrainean%C4%83_(Patriarhia_Moscovei)#Fac.C8.9Biunile_Ortodoxe_Ucrainene
[7]NICOLAI N. PETRO, Russia's Orthodox Soft Power, MARCH 23, 2015, http://www.carnegiecouncil.org/publications/articles_papers_reports/727
[8]George E. Demacopoulos, Putin's Unorthodox Orthodoxy, 26.06.2014, http://blogs.goarch.org/blog/-/blogs/putin-s-unorthodox-orthodoxy?p_p_auth=IpTqHq5b.
[9] George Weigel, Orthodoxy, state and society, March 18, 2014, http://denvercatholic.org/opinion/orthodoxy-state-society/#.VfHXPIydKYo
[10] Fr. Alexander F. C. Webster, James George Jatras, and Fr. Victor Potapo, Patriarch Kirill and Russian Orthodoxy Deserve Respect Not Insults: An Open Letter to George Weigel*
[12] ( Dr. Titus Filipaș, A treia Romă ? , REVISTA AGERO, http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/A%20treia%20Roma%20de%20Titus%20Filipas.ht
[13] Petre Guran, A treia Romă: un mit medieval și extensiile lui contemporane, Revista 22, editată de grupul pentru Dialog Social, 06.08.2013, http://www.revista22.ro/a-treia-roma-un-mit-medieval-si-extensiile-lui-contemporane-29680.html
[14] Claudiu Zamfir, Aleksandr Dughin a fost în România. Ideologul lui Putin s-a întâlnit la Mânăstirea Neamț și Mânăstirea Dorna Arini cu mai mulți preoți și stareți ortodocși - surse, HotNews.ro, Miercuri, 25 iunie 2014, http://m.hotnews.ro/stire/17551304
[15] Ziare.com, Ideologul lui Putin: Este necesar un "imperiu eurasiatic" care să includă țări precum România, Vineri, 30 Ianuarie 2015, http://www.ziare.com/vladimir-putin/presedinte-rusia/ideologul-lui-putin-este-necesar-un-imperiu-eurasiatic-care-sa-includa-tari-precum-romania-1345774
[16] Religion in Rusia, Wikipedia, Demography,
[17] Românii din Ucraina, Wikipedia, Ultima modificare efectuată acum 6 luni de către Tolea93, https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nii_din_Ucraina
[18] Dinu Zară, Îngroziţi de război, românii din Ucraina fug de înrolare. Oficiali ucraineni acuză România că găzduieşte recruţii dispăruţi, adevărul.ro, orașul tău suceava, 31 ianuarie 2015,
[19] PREASFINTITUL LONGHIN JAR, EPISCOP DE BANCENI, AMENINTAT CU MOARTEA (partea I), PELERIN ORTODOX, aprilie 2nd, 2015, http://acvila30.ro/preasfintitul-longhin-jar-episcop-de-banceni-amenintat-cu-moartea-partea-i
și PREASFINTITUL LONGHIN JAR, EPISCOP DE BANCENI, AMENINTAT CU MOARTEA (partea a II-a), PELERIN ORTODOX, aprilie 13th, 2015, http://acvila30.ro/preasfintitul-longhin-episcop-de-banceni-partea-a-ii-a/
[20] Vladimir Ryzhkov, Russian Orthodox Church Facing Ukraine Split, The Moscow Times, Jun. 15 , 2015, http://www.themoscowtimes.com/opinion/article/russian-orthodox-church-facing-ukraine-split/523690.html
[21] UOC asks Constantinople not to interfere in church affairs in Ukraine, interfax RELIGION, 13 August 2015, 15:48, http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=12243
[22] Religious Information Service of Ukraine, 31 August 2015, FORMER PRESIDENTS LEONID KRAVCHUK AND VIKTOR YUSHCHENKO DISCUSSED UKRAINIAN CHURCH CRISIS WITH THE PATRIARCH OF CONSTANTINOPLE,
http://risu.org.ua/en/index/all_news/ukraine_and_world/international_relations/60951/
http://risu.org.ua/en/index/all_news/ukraine_and_world/international_relations/60951/
vezi și LO News, 24-08-2015, Ucraina: Foștii președinți se duc la patriarhul Bartolomeu. Noua tentativă de amestec politic,
http://lonews.ro/politici/20417-ucraina-fostii-presedinti-se-duc-la-patriarhul-bartolomeu-noua-tentativa-de-amestec-politic.html
http://lonews.ro/politici/20417-ucraina-fostii-presedinti-se-duc-la-patriarhul-bartolomeu-noua-tentativa-de-amestec-politic.html
[23] interfax RELIGION,14 September 2015, 15:27, Jerusalem Patriarch calls Ukrainian schismatics 'lost',
http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=12302
http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=12302
vezi și LO News, 17-09-2015, Politicienii ucraineni șocați de declarațiile Patriarhului Ierusalimului, părăsesc biroul,
[24] Sfânta Evanghelie după Luca, cap. 18, versetul 7,
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=18
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=18
[25] Sfânta Evanghelie după Luca, cap.11, versetele 11-13,
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=11
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=11
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu