„De obicei diavolul vine şi se aşează în noi sub forma unei intenţii rele sau a unui gând amăgitor, sau printr-o poftă păcătoasă, pentru ca apoi, odată aşezat, să lucreze în noi şi să ne tulbure. Oare nu cu atât mai mult, Domnul, Dumnezeul Duhurilor vine şi se aşează în noi tot printr-un gând, prin dragoste curată şi sfântă, şi petrece cu noi, şi lucrează în noi, şi este totul pentru noi? Roagă-te deci, fără să te îndoieşti, simplu, curat, în simplitatea şi curăţia inimii şi fără nici o ezitare. Aşa cum îţi este uşor să gândeşti, să-ţi fie uşor şi să te rogi”.
Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, ed. Sofia, Bucureşti, 2005, p 244.
* * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * * *
„Ziua este simbolul vieţii noastre pământeşti, repede trecătoare. Mai întâi dimineaţa, apoi ziua, pe urmă noaptea şi, o dată cu venirea nopţii, a trecut ziua toată. Aşa trece şi viaţa. Mai întâi copilăria, ca zorii unei dimineţi, apoi adoleşcenţa şi maturitatea, când soarele urcă pe cer, până la ceasul amiezii, apoi dacă dă Dumnezeu, bătrâneţea ca un amurg şi după ea moartea, de care nu scapă nimeni.”
Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, ed. Sofia, Bucureşti, 2005, p 249.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu