TEXTE LITURGICE IV

„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie” (troparul Naşterii Domnului, Ceaslov, pp 438).

„Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera, Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci.” (Condacul Naşterii Domnului, Ceaslov, pp 439).

„Cel ce mai înainte de luceafăr S-a născut, din Tatăl fără de maică, astăzi pe pământ S-a întrupat din tine fără de tată. Pentru aceasta steaua binevesteşte magilor; iar îngerii cu păstorii laudă naşterea ta cea mai presus de fire, ceea ce eşti plină de har” (alt condac al Naşterii Domnului, Ceaslov, pp 439).

„Celui ce a răsărit din Fecioara, mai-Marelui păstorilor, ca o oaie de turmă ai urmat, Părintele nostru Nicodim. Cu postul şi cu privegherea şi cu rugăciunile, te-ai făcut luminător sfinţit de cele cereşti, tămăduind sufletele celor ce aleargă la tine, cu credinţă. Pentru aceasta strigăm: Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce a arătat tuturor prin tine îndreptare.” (troparul sfântului Nicodim de la Tismana, Ceaslov, pp 439-440).

TEXTE LITURGICE III

„La Vifleem împreună au alergat păstorii, vestind pe Păstorul cel adevărat, carele şade pe Heruvimi, şi s-a culcat în iesle, chip de prunc pentru noi luând, Doamne slavă Ţie;” (Vecernie, stihoavnă, Slavă,... Şi acum... Minei, 25 decembrie, pp 437).

            „În peşteră te-ai sălăşluit Hristoase Dumnezeule; ieslea te-a primit, păstorii şi magii Ţi s-au închinat. Atuncea s-au plinit propovăduirile Proorocilor; şi puterile îngereşti s-au mirat strigând şi zicând: Slavă smereniei Tale, unule Iubitorule de oameni.”(La Pavecerniţă, Slavă... Şi acum,..., 26 decembrie, pp 442).

            „Binecuvântată preaslăvită Maică neispitită de bărbat, înviază sufletul meu cel omorât, de păcate, şi îngropat în neastâmpărarea patimilor” (Utrenie, peasna 5, Şi acum,... a Născătoarei, Minei, 16 decembrie, pp 245).

„În peşteră Te-ai sălăşluit Hristoase Dumnezeule; ieslea pe Tine te-a primit; păstorii şi magii Ţie s-au închinat. Atuncia s-a împlinit proorocirea proorocilor şi puterile îngereşti s-au mirat strigând şi zicând: Slavă umilinţei Tale unule Iubitorule de oameni” (stihoavna, Şi acum... Utrenie, Minei, 16 decembrie, pp 245).

o demonstraţie splendidă (1921?)

anonim

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

-         Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…

Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

-         Esti crestin, nu-i asa, fiule?

-         Da dle, spune studentul.

-         Deci crezi in Dumnezeu?

-         Cu siguranta.

-         Dumnezeu e bun?

-         Desigur, Dumnezeu e bun.

-         E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

-         Da.

-         Tu esti bun sau rau?

-         Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator.

-         Aha! Biblia!

Se gandeste putin.

-         Uite o  problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

-         Da, dle. As incerca.

-         Deci esti bun.

-         N-as spune asta.

-         Dar, de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar, Dumnezeu, nu…  

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

-         El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

-         Nu poti raspunde, nu-i asa?

El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

-         Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

-         Pai…, da, spune studentul.

-         Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare…

-         NU!

-         De unde vine Satana?

Studentul ezita.

-         De la Dumnezeu.

-         Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

-         Da, dle.

-         Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

-         Da.

-         Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

-         Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

-         Da.

-         Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

-         Cine le-a creat?

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

-         Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

-         Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit.

-         Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?

-         Nu, dle. Nu L-am vazut.

-         Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?

-         Nu, dle, nu l-am auzit.

-         L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

-         Nu, dle, ma tem ca nu.

-         Si totusi crezi in el?

-         Da.

-         Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

-         Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

-         Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

-         Dle profesor, exista caldura?

-         Da.

-         Si exista frig?

-         Da, fiule, exista si frig.

-         Nu, dle, nu exista!

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.

-         Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig! Daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

-         Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

-         Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

-         Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

-         Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

-         Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE  sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.

-         Gresite?  Poti explica in ce fel?

-         Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

-         Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

-         Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul.

Un semestru foarte bun, intr-adevar.

-         Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

-         Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.

Studentul se uita in jurul sau, in clasa.

-         E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului?

Clasa izbucneste in ras.

-         E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

-         Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…

-         Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul…Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde:

-         Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:

-         Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat.

 

Daca ai citit pana aici si zambesti cand ai terminat, trimite asta prietenilor si familiei, cu titlul “Dumnezeu vs. Stiinta”

 

PS: Studentul era Albert Einstein.

 

Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. Stiinta in 1921… 

TEXTE LITURGICE II

„Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit, plata ta, Fericită Filofteea, întru ispite neîncetat răbdând, întru bătăi suferind, întru necazuri binevoind, pe săraci miluindu-i şi pe flămânzi săturându-i; Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, bună fecioară, să se mântuiască sufletele noastre.” (troparul Sfintei Filofteea, 7 decembrie, Ceaslov, pp 434).

„Filofteea preafericită, din  pruncie te-ai adus, prin faptă bună, jertfă fără prihană lui Dumnezeu, Celui ce mai înainte de a te naşte te ştia pe tine, ceea ce te-a făcut podoabă fecioarelor şi locuitoare cămării celei de nuntă, vrednică de laudă. Pentru aceea strigăm ţie: Bucură-te, fecioară, pururea pomenită!” (condac, 7 decembrie, pp 434).

„Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă, că Dumnezeu auzind pe Ioachim şi pe Ana, mai presus de orice nădejde, le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut Cel necuprins, om făcându-Se, poruncind îngerului să-i strige: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!” (tropar, 9 decembrie, Ceaslov, pp 435).

„Astăzi lumea prăznuieşte zămislirea Anei, care s-a făcut de la Dumnezeu; pentru că aceasta a născut pe ceea ce mai presus de cuvânt a născut pe cuvântul.” (condac, 9 decembrie, Ceaslov, pp 435).

„De dragostea lui Hristos fiind rănit, preasfinţite, mintea înălţându-ţi-sede lumina vie a Duhului, ai dobândit încercarea cea lucrătoare, prin adânca-ţi cugetare la cele înalte, însuflate de Dumnezeu şi jertfelnic dumnezeiesc făcându-te, cere pentru toţi dumnezeiască iertare” (condacul Sfântului Spiridon, ceaslov, pp 436).

TEXTE LITURGICE I

„Prea lăudată Stăpână, nădejdea şi întărirea credincioşilor, scăparea şi ajutorul; pe tine te rugăm, păzeşte de toată nenorocirea pe robii tăi, care cu credinţă se închină naşterii tale; rugându-te Lui, să se dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.” (Slavă... şi acum... a Născătoarei la Vecernie, 8 decembrie, Minei, pp 121).

           

„Mântuitorul cel ce dă lumii scăpare de blestemul cel de demult, din tine se naşte, Fecioară, făcându-se om cela ce a făcut pe cuviosul Patapie izvor de vindecări, tuturor celor ce cu credinţă aleargă către dânsul” (Utrenie peasna 1 irmos, 8 decembrie, Minei, pp 121-122).

            „Venit-ai din fecioară nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi Domnul te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ţie: Slavă puterii tale Doamne” (Utrenie peasna 4 irmos, 8 decembrie, Minei, pp 123).

„Din pruncie făcându-te iubitoare de fapte bune, şi întru dânsele bine sporind, te-ai făcut neguţătoare de lucruri mari, cumpărând cu cele pământeşti cele cereşti; cu cele vremelnice pe cele veşnice; cu viaţa cea stricăcioasă pe cea nestricăcioasă. În care acum desfătându-te, împreună cu fecioarele cele înţelepte roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre” (Vecernia mică, Slavă, glas 8, 7 decembrie pp. 104).

„Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu  să mântuiască sufletele noastre” (tropar Sfântul Nicolae, 6 decembrie, ceaslov, pp 433-434).

Dumnezeu, ştiinţa şi Biblia (A fost găsită arca lui Noe îngropată sub gheaţă pe Mt. Ararat ?)

de Pr. Ioan CIUNGU

Ştiri din lumea ştiinţei despre Dumnezeu şi Biblie

De Mario Seiglie, Tom Robinson şi Scott Ashley

( Traducere din lb. engleză de prof. Ciungu Ion, ca referat la aria curriculară « Om şi societate » în cadrul Grupului Şcolar « J. Lebel » Tălmaciu, pentru luna decembrie 2010)

A fost găsită arca lui Noe îngropată sub gheaţă pe

Mt. Ararat ? [1]

        Într-o perioadă de mai mult de 150 de ani, sunt cel puţin  o sută de relatări ale martorilor oculari care pretind că au văzut o structură asemănătoare cu o corabie sus pe Mt. Ararat în Turcia de Răsărit. Dar aducerea în prim plan a dovezilor convingătoare s-a dovedit evazivă.

        Totuşi, în 25 aprilie 2010, o ehipă de exploratori chinezi de la  Noah`s Ark Ministries International din Hong Kong ( NAMI ), împreună cu alpinişti şi autorităţi din Turcia au ţinut o nouă conferinţă de ştiri în care au anunţat descoperirea a ceea ce ei cred că sunt mari secţiuni din arca lui Noe găsite mai sus de nivelul de 13 ooo de picioare[2] pe Mt. Ararat.

        Yeung Wing-Cheung, un membru al echipei NAMI, zice că structura de lemn are mai multe compartimente, din care unele e posibil să fi fost folosite pentru a adăposti animale. „Nu-i sută la sută [sigur] că aceasta este Arca lui Noe, dar noi credem că e 99, 9 la sută  că aceasta este,” a spus el presei.

        Au expus fotografii, imagini de film şi mostre de lemn care, potrivit lor, au fost datate cu teste de carbon -14  la 4 800 de ani în urmă. Filmul i-a arătat pe exploratori intrând în diferite compartimente pe care ei le consideră a fi secţiuni din nava legendară a lui Noe.

        Desigur, pretenţiile extraordinare cer o verificare extraordinară. E necesară explorarea şi testarea în continuare din partea unui spectru mai larg de cercetători. Dovezile fotografice şi video până la această scriere sunt impresionante, dar ar putea teoretic să fie parte a unei mistificări elaborate şi cam scumpe. Totuşi, ce urmează dacă descoperirea se dovedeşte a fi genuină ?

         Dacă este adevărată, efectul ar fi  incredibil.  Gilbert Grosvenor, redactor şef la National Geografic  a zis cândva că  „descoperirea Arcei  lui Noe ar fi cea mai mare aflare arheologică din istoria umană, cel mai mare eveniment de la învierea lui Hristos şi ar schimba toate curentele de gândire ştiinţifică.”

       Deci, ce trebuie să credem despre toate acestea?

       Povestea despre această descoperire, după cum a fost prezentată, începe într-unul din locurile la care te aştepţi cel mai puţin, Hong-Kong. Acolo un miliardar evanghelic chinez, Thomas Kwok, şi asociaţi, au fondat grupul de explorare chinez NAMI. S-a relatat că prima echipă a organizaţiei s-a căţărat pe Mt. Ararat în 2004 şi că a făcut un număr de urcuşuri şi a petrecut multe luni căutând în timpul anilor care au urmat dar nu au găsit nimic semnificativ.

        Apoi în iunie 2008, ne spun ei, au făcut o descoperire care deschide perspective noi în ştiinţă. Un ghid turc pe care ei îl angajaseră în trecut le-a spus că echipa lui a descoperit o structură de lemn într-o locaţie nedivulgată. Astfel că în octombrie 2008 el şi-a dus echipa de alpinişti turci şi un alpinist profesionist chinez trimis de NAMI la locul respectiv, unde pretindeau ei că găsiseră o structură mare pe munte.

        Panda Lee, alpinistul chinez în expediţie, a făcut această relatare la conferinţa de presă din aprilie: „În octombrie 2008, m-am căţărat pe munte cu echipa de turci. La o înălţime de mai mult de 4 000 de metri eu am văzut o structură construită din lemn, din scânduri groase. Fiecare scândură groasă era de aprox. opt ţoli[3] lăţime. Am văzut cuie de lemn, dovadă a construcţiei antice care predatează folosirea cuielor metalice.

        “ Noi am mers cam 100 de m spre alt loc. Am putut vedea fragmente de lemn rupte încorporate într-un gheţar pe o lungime de cam 20 de m. Am cercetat peisajul şi am constatat că structura lemnoasă era permanent acoperită de gheaţă şi de roci vulcanice.”

        S-a explicat în continuare că,  din cauza iernii care se făcea simţită, era prea târziu în acel an să facă multă explorare insistentă. În octombrie 2009 echipa din 15 membri, inclusiv un echipaj de filmare chinez, au ajuns cu acest scop la locul respectiv, unde majoritatea au putut coborî prin tunele de gheaţă şi stâncă pentru a intra în părţi ale structurii.

        Ei raportează găsirea construcţiei masive din lemn întinzându-se, în măsura în care au putut să spună, pe aprox. 150 de picioare[4] (cam o treime din lungimea pe care Biblia o indică pentru arcă ) .  Exploratorii afirmă că au mers din cameră în cameră, uneori prin deschizături grosolane sau chiar prin uşi mici. În imaginile video ei scot în evidenţă pilule îngheţate împrăştiate pe podea, care ar putea fi grăunţe folosite pentru hrana animalelor sau seminţe pentru semănat.

        Într-o cameră ei au văzut scări de lemn care păreau a duce la alt etaj. O altă cameră chiar avea o trapă în tavan, pe care ziceau că nu au putut să o ridice, dar care de asemenea, după cât se poate presupune, ducea la un nivel superior.  Imaginile video de asemenea îi arată pe exploratori găsind rafturi, oale de ceramică şi rămăşiţe din funii antice.

        Evident că e necesar să se facă mult mai multă cercetare şi testare ştiinţifică, deşi condiţiile de pe munte fac explorarea în continuare incredibil de dificilă. S-a afirmat că investigaţii şi expediţii ştiinţifice sunt plănuite pentru mai târziu în acest an când condiţiile de căţărare pe Mt. Ararat sunt optime.

        Într-un interviu telefonic cu John McIntosh, un cercetător de mult timp al arcei, având baza în SUA, acesta şi-a exprimat sentimente amestecate cu privire la această găsire. În timp ce este impresionat de dovezile generale prezentate, are totuşi îngrijorări,  ca de pildă, înfăţişarea relativ modernă a unei părţi din lemnul arătat, posibile discrepanţe ale datării cu carbon – 14, lipsa filmării exteriorului sau a secţiunilor expuse ale arcei ( NAMI zice că lucrurile stau aşa pentru a ţine ascunsă locaţia până poate fi protejată ) şi zvonuri persistente de la ghizi turci cum că o parte din lemn fusese transportată pe munte.

        Într-o conferinţă de presă din 11 mai în Olanda el a comentat: „ În prezent mi se pare aproape imposibil faptul că marile suprafeţe de perete din lemn şi mari lemne de construcţie ar fi putut fi plantate după cum s-a sugerat de unii din oamenii localnici de la munte. Compartimentele sunt într-o locaţie aşa de inaccesibilă şi de dificilă, cu nivele diferite evidente,  mi se pare că este improbabil că ele au  legătură cu vreo construcţie montană normală explicabilă cum ar fi pentru adăpost sau animale.

        “ Tot ceea ce a fost descoperit, filmat şi fotografiat are nevoie de verificare independentă. După câte îmi dau seama cercetătorii chinezi plănuiesc să-şi coordoneze cercetarea cu savanţii turci în aşa fel încât acest lucru să poată fi făcut. După părerea mea, alte mostre trebuie să fie luate şi testate, împreună cu alte materiale din  locul respectiv. În acest loc ar putea într-adevăr să fie  o parte din rămăşiţele arcei lui Noe – dar e necesar să se facă explorare şi cercetare în continuare pentru a se şti cu siguranţă ce este aici.”

        Iarăşi, nu există nici un mod de a şti chiar acum dacă această aflare este genuină sau o fraudă. Timpul va spune dacă o mistificare elaborată este în desfăşurare  sau dacă într-adevăr a fost găsită corabia lui Noe.

Textul de sub cele două imagini : La stânga, alpinistul chinez Panda Lee arată spre o parte expusă dintr-o structură de lemn acoperită cu gheaţă şi stânci pe o porţiune de multe picioare. Deasupra, un membru al expediţiei coboară printr-un tunel în gheaţă pentru a ajunge la ceea ce se pretinde a fi o mare structură de lemn îngropat pe Mt. Ararat în partea de răsărit a Turciei.

---

[1] God, Science and the Bible, News from the world of science about God and the Bible, by Mario Seiglie, Tom Robinson and Scott Ashley, Has Noah` s ark been found buried under  ice  on Mt. Ararat?  în The Good News, A MAGAZINE OF UNDERSTANDING, published bimonthly by the United Church of  God, an International Association, 555 Technecenter Dr., Milford, OH 45150 , printed in USA, July-August 2010, p. 29. şi

  http://www.gnmagazine.org/issues/gn89/god-science-bible-89.htm

[2]  1 picior  =  30, 479 cm;   13 000  de picioare  =  3 962, 27 m.

[3]  1 ţol = 2, 54 cm;   8 ţoli =  20, 32 cm.

[4]  150 picioare = 4 571, 85 cm, aprox. 46 m.

Dumnezeu

de Magda ISANOS (1916 - 1944)

Oamenii bogaţi au făcut icoane,
Catapitezme-aurite şi strane,
Însă Dumnezeu n-a venit
În locul astfel îngrădit.

Bogaţii stăteau groşi, împovăraţi
Şi se uitau la sfinţii frumos îmbrăcaţi.

În vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci,
Făcându-i să-nflorească. Fugea la săraci,
Cerându-le mămăligă şi ceapă.
Era când câmpie verde, când apă.
Alteori se făcea mic
Şi s-ascundea în floarea de finic,
Ori s-apuca să crească-n păpuşoaie,
S-ajute furnicile la muşuroaie,
Să dea pământului mană şi ploaie.

Avea atâtea de făcut Dumnezeu,
Şi oamenii îl plictiseau mereu,
Cerând unul pentru altul rău.
Îi auzea strigând: "Pământul meu..."
Îi vedea punând semn de hotar,
ciopirţind, împărţind minunatul dar.

Atunci se supăra. Pornea furtună.
Cu secetă şi ploaie-ngheţată lovind într-una, se făcea mare
Şi-nfricoşat,
Ca muntele cu păduri îmbrăcat.
Până venea o pasăre la el.
Codobătură, sau un porumbel,
Şi spunea: "Doamne, mi-a căzut puiul jos.
Zi să se facă iară frumos,
Să răsară soarele şi să-l găsesc..."

"Facă-se voia ta, sol păsăresc..."
Şi Dumnezeu punea fulgeru-n teacă
Şi s-apucă alte lucruri să facă.

Recensământul roman, Era creştină, Steaua Betleemului

de Pr. prof. Ion CIUNGU

Iisus, Mântuitorul lumii, ne spune astfel: “Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” (Ioan 18, 37) https://www.crestinortodox.ro/biblia/Evanghelia-Ioan/Prinderea-lui-Iisus-Aducerea-la-arhiereii-Anna-si-Caiafa-Lepadarea-lui-Petru-Iisus-in-fata-lui-Pilat-Osandirea-la-moarte/

     Dionisie Exiguus  (sec. V - VI după Hristos), întemeietorul erei creştine

Precizarea în timp a Naşterii. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi apoi S-a născut atunci:

- atunci când era în desfăşurare recensământul în Iudeea, pe baza decretului dat de împăratul de la Roma: „În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.”[1]

Cercetătorii plasează acest recensământ în perioada anilor 7 - 6 înainte de Hristos.

Mult timp informaţiile din Noul Testament au fost ridiculizate şi discreditate de sceptici şi de atei. Primul lor motiv, în acest context, era că pe vremea aceea nu ar fi existat un recensământ al oamenilor.

 Al doilea motiv era neconcordanţa între datele istorice cunoscute ca fiind sigure şi datele din Noul Testament. Adică, potrivit informaţiilor istorice, Quirinius a fost guvernator al Siriei în perioada anilor 6 - 7 după Hristos , nicidecum pe vremea regelui Irod cel Mare a cărui moarte e stabilită istoric la anul 4 înainte de Hristos. Potrivit Noului Testament, Iisus s-a născut când Irod cel Mare trăia şi a ordonat uciderea pruncilor din Betleem şi din împrejurimi, care aveau vârsta de doi ani şi sub doi ani, cu scopul de a-L ucide pe Pruncul Iisus. [2]

Limpezirea situaţiei cu privire la Quirinius a venit după Răzbiul II Mondial, din partea lui Sir William Ramsay, arheolog şi profesor la Universitatea Oxford şi la Cambridge, din Marea Britanie. El a descoperit un monument în Antiohia Pisidiei, în Asia Mică, care arată că Quirinius a fost de două ori guvernator al Siriei. Prima dată a fost guvernator militar, între anii 10 - 7 înainte de Hristos, perioadă în care guvernator civil era Saturninus.[3]

Aşa stând lucrurile, e necesar să afirmăm că Hristos S-a născut în perioada anilor 7 - 6 înainte de Hristos, ceea ce este o contradicţie logico-cronologică evidentă ( cum adică Hristos S-a născut înainte de Hristos ? ) . Totuşi, istoricii folosesc această exprimare, dat fiind faptul că ei presupun a fi cunoscute explicaţiile de mai jos:

Numărarea anilor de la Naşterea lui Hristos, sau înfiinţarea erei noastre creştine, s-a făcut în sec. VI după Hristos, de către Dionisie Exiguus, un călugăr originar din Scythia Minor (Dobrogea de azi) şi trăitor la Roma începând cu anul 500 după Hristos. Ca membru al Curiei Vaticanului, el a primit sarcina „să conceapă o metodă pentru a determina data Paştilor, după Regula alexandrină, aşa cum s-a reglementat de Sinodul de la Niceea.” În anul 525 Dionisie a introdus în tabelul său de Paşti numărarea anilor de la Naşterea lui Iisus Hristos, eliminând atunci obiceiul de a număra anii de la începutul domniei împăratului Diocleţian, persecutor al creştinilor.[4]

Dionisie arăta că a început numărarea anilor „de la Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca să ne fie mai cunoscut începutul nădejdii, iar pricina mântuirii omeneşti (adică Patimile Mântuitorului nostru) să lumineze cu mai multă strălucire.” Acest sistem cronologic a fost adoptat în Italia încă din timpul lui Dionisie, apoi mai târziu în Franţa şi treptat în toată lumea.[5]

Era creştină sau Anno Domini devine dominantă în Europa Apuseană după ce Beda Venerabilul a folosit-o în Istoria Eclesiastică a Poporului Englez, 731 după Hristos. [6]

        Cercetătorii de mai târziu au constatat că Dionisie a calculat cu o eroare de 4-5 ani[7] sau chiar 6-7 ani[8] anul în care S-a născut Hristos.[9] Cei care susţin că eroarea este de cel puţin 6 ani argumentează că el a uitat să pună anul zero pe axa timpului între anul 1 după Hristos şi anul 1 înainte de Hristos, şi de asemenea, nu a luat în seamă o perioadă de patru ani în care împăratul August a domnit cu numele de Octavian. Dionisie a pus Naşterea Domnului în anul 753 de la întemeierea Romei (ab Urbe condita).

- atunci când s-a arătat steaua Betleemului după care au fost călăuziţi magii din Răsărit, ajungând astfel la Ierusalim şi întrebând despre regele iudeilor care s-a născut atunci.[10]

        

Din punct de vedere astronomic au fost emise diferite teorii cu privire la steaua Betleemului. Una dintre ele se numeşte “teoria triplei conjuncţii a lui Jupiter şi Saturn”. Potrivit acestei teorii, steaua Betleemului nu a fost o singură stea, ci două foarte apropiate încât păreau a fi una singură. De fapt această teorie a fost emisă de matematicianul şi astronomul Johannes Kepler, care la începutul sec. XVII a văzut o astfel de apropiere sau conjuncţie. E vorba de conjuncţia planetelor Jupiter şi Saturn în constelaţia Peştilor. Atunci el s-a gândit că tot aşa ar fi putut fi steaua Betleemului. Calculând când s-a mai întâmplat o astfel de conjuncţie, a planetelor Saturn şi Jupiter, el a obţinut ca rezultat anul 7 înainte de Hristos. În acel an Saturn şi Jupiter s-au întâlnit de trei ori: în 29 mai, în 29 septembrie (după alţii în trei octombrie) şi în 4 decembrie (după alţii în 6 decembrie). Ulterior alţi astronomi au confirmat spusele lui Kepler: P. Schnabel, Schubert de la Petrograd, Ideler şi Encke din Berlin, Pritchard de la Observatorul din Greenwitch.[11]



[ Este interesant faptul că, potrivit tradiţiei astrologice evreieşti, Mesia trebuia să apară în timpul conjuncţiei lui Saturn cu Jupiter în constelaţia Peştilor. Saturn era considerată protectoarea lui Israel. Jupiter era considerată de toate popoarele o stea norocoasă, regală.


Şi mai interesant este faptul că rezultatul calculelor astronomice ale lui Kepler (sec XVII) se potriveşte cu rezultatul descoperirilor arheologice ale lui Ramsay (sec. XX) ! În obţinerea acestui rezultat ei nu pot fi acuzaţi de colaborare mistică, nici de credinţe oculte, nici de vreun fel de interese economice ! ]



Astronomul german Kepler, dând peste lucrarea lui Laurence Suslyga din Polonia, care argumenta că Hristos S-a născut în anul 4 înainte de Hristos, şi-a publicat în 1614 concluziile, afirmând că după tripla conjuncţie din anul 7 înainte de Hristos, a urmat o grupare a planetelor Marte, Jupiter şi Saturn în anul 6 înainte de Hristos. Această grupare de astre a fost numită de el o nova şi identificată cu Steaua Betleemului. [12]


“În timpurile moderne, astronomii au propus diferite explicaţii pentru această stea. O nova, o planetă, o cometă, o ocultaţie ( un corp este ascuns privirii de alt corp) şi o conjuncţie (grupare de planete), toate au fost sugerate.”[13]

---

[1] Biblia, Evanghelia după Sfântul Luca, cap. 2,  versetele 1-7.

Cifre referitoare la recensăminte făcute de romani, ROMAN CENSUS FIGURES, http://www.csun.edu/~hcfll004/romancensus.html

[2] Biblia, Evanghelia după Sfântul Matei, cap. 2, versetele 16-18.

[3] Werner Keller, ŞI BIBLIA ARE TOTUŞI DREPTATE, Hamburg, 1955, ediţia în româneşte fără locul apariţiei, 1979, p. 370-371; şi

Petru Popovici, BIBLIA ESTE TOTUŞI ADEVĂRATĂ, Editura Lumina Lumii, f. a. studiu ţinut în Timişoara, 1966, p. 112-116; şi

Lee Strobel, Pledoarie pentru Cristos, trd., Claudia Guiu, Cartea creştină, Oradea, 2004, p. 103; şi

LA BIBLE, TRADUCTION OECUMENIQUE DE LA BIBLE, comprenant l]Ancien  et le Nouveau Testament, traduit sur les textes origineaux hebreu et grec, avec introductions, notes essentielles, glossaire…ALLIANCE BIBLIQUE UNIVERSELLE- LE CERF, Paris, 1995, tableau chronologique, p. 1825.

[4] Denys le Petit – WIKIPEDIA, L`encyclopedie libre ,  http://fr.wikipedia.org/wiki/Denys_le_Petit

[5] Pr. Prof. dr. Mircea Păcurariu, ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, vol. I. Iaşi, 2004, p. 138.

[6] Dionysius Exiguus, From Wikipedia, the free encyclopedia,

http://en.wikipedia.org/wiki/Dionysius_Exiguus

[7] Pr. Prof. dr. Mircea Păcurariu, op. cit. p. 138  şi Petru Popovici, op. cit. ,  p. 115.

[8] Werner Keller, op. cit., p. 379.

[9] Astfel că dictionarul francez LAROUSSE prezintă naşterea lui Iisus Hristos înainte de  anul 4  înainte de Hristos , iar Encyclopedia Britannica în perioada anilor 6 - 4  înainte de Hristos. 

„Majoritatea savanţilor consideră  data  naşterii între 6 şi 4  înainte de Hristos” :  James D. G. Dunn, Jesus Remembered, Eerdmans Publishing (2003), page 324,  apud  Jesus, From Wikipedia, the free encyclopedia http://en.wikipedia.org/wiki/Jesus#cite_note-43

[10] Biblia, Evanghelia după Matei, cap. 2.

[11] Werner Keller, op. cit., p. 372- 381; şi Petru Popovici, op. cit., p. 148-152.

[12] John Mosley, Program Supervisor, Griffith Observatory, 2800 East Observatory Road, LosAngeles, California 90027, [reprinted from the Planetarian, Third Quarter 1981], Common Errors in "Star of Bethlehem" Planetarium Shows, https://web.archive.org/web/20080516043233/http:/www.ips-planetarium.org/planetarian/articles/common_errors_xmas.html

[13] Star of Bethlehem, From Wikipedia, the free encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Star_of_Bethlehem

 

Dumnezeu cu noi

de ierom. Lazăr Dumitru Ţabra (†)

În Cetatea Viflaim liniştea-i deplină,

Întru-un loc mai mărginaş se vede lumină.

Un copil, minune mare, într-un grajd de boi

s-a născut, e Dumnezeu, coborât la noi.

S-a unit cerul cu lutul, bucurie mare,

A venit Stăpânul lumii să ne dea iertare.

Dintr-o iesle picură, printre lobde harul

Şi se duce spre seol ca sa-i stingă jarul.

Ieşi Adame la lumină, dar mai stai un pic

C-a venit Izbăvitorul dar încă-i prea mic

A venit Dumnezeu Fiul, cel mult proorocit

Dar omul pe Dumnezeu, vai, nu l-a primit!

Deşi a venit din cer şi a adus iubirea,

Mii de fii cu viaţa Lui I-au plătit venirea.

S-au întâlnit faţă-n faţă, binele cu răul

Şi Pruncul mântuitor cu Irod călăul.

Trecutul cu viitorul s-au luat la harţă,

Minciuna contr-Adevăr, Moartea contra Viaţă.

Pământul plin de durere şi de sânge geme

„Iisuse de ce-ai venit mai iute de vreme?”

Ieşi că nimeni nu te vrea pe-aceste hotare!

Şi s-a dus Dumnezeu Omul, în străină ţară.

Numai eu, împătimitul I-am zis: Hai la mine!

Dar s-a dus, îns-a promis, sigur, că iar vine.

Texte Biblice

Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu se semeţească, nici să-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeul-Cel-Viu, Cel ce pe toate le dă din belşug spre desfătarea noastră;

să facă binele, să se îmbogăţească'n fapte bune; să fie darnici, cu inimă largă,

agonisindu-şi bună temelie'n veacul viitor, ca să dobândească viaţa'ntr'adevăr veşnică.

O, Timotei, păzeşte vistieria ce ţi-a fost încredinţată, îndepărtează-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase;

pe aceasta mărturisind-o unii, s'au rătăcit de la credinţă. Harul fie cu tine! Amin.

(Epistola întâi către Timotei, cap. 6, versetele 17-21).

La Crăciun

de ierom. Lazăr Dumitru Ţabra (†)

Dumnezeu din ceruri pe pământ coboară

Şi ia chipul nostru din Sfânta Fecioară,

Cu dragoste multă s-arată-ntre noi

Şi se naşte-aevea, într-un grajd de boi.

Trei crai dup-o stea, vin din răsărit,

Să ne arate Pruncul de mult proorocit.

Despre El se zice: că-i o taină mare,

C-a venit din ceruri ca să ne omoare

Şi să ne preschimbe, din nou să ne nască,

Pentru-o altă lume, lumea Lui cerească.

Dar din câte ştim Lui e dat să moară

Ca prin moartea Lui păcatul să piară.

O, copil ceresc, plâng de mila Ta,

Dar de nu veneai plângeam de-a mea.

Dacă ne-ndrăgeşti vino mai aproape,

Naşte-Te-ntru noi, nu-ntre dobitoace;

Creşte întru noi şi pe noi ne creşte,

Omoară-ne moartea şi ne mântuieşte!

Mă iubeşti?

 de Lucian OLARU

Motto: „De Mă iubiţi, păziţi-Mi poruncile!” (Ioan 14,15)

„Cineva acolo sus mă iubeşte cu disperare şi mi-o dovedeşte în fiecare zi”

 

Este prima întrebare care ne vine în minte... şi este şi cea mai importantă atunci când ne raportăm la semenii noştri; fie că e mama sau sora (fratele), fie că e soţul sau iubita,... fiecare în noi înşine măcar, ne punem întrebarea: „Mă iubeşti?” ... pentru că dacă „Da!”, atunci sunt dispus să merg pentru (cu) tine „până în pânzele albe”... Aceeaşi întrebare e obligatoriu să ne-o adresăm şi atunci când ne gândim la Dumnezeu: „Mă iubeşti, Doamne?”... fără a sta pe gânduri, ştim declaraţia de iubire a Domnului în moartea Sa pe Cruce... dar şi El ne adreseaza aceeaşi întrebare pentru că vrea şi El iubirea noastră (de)plină: „(Simone, fiul lui Iona), Mă iubeşti?” (Ioan 21,16). Am răspunde şi noi împreună cu Sfântul Petru: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc“ (Ioan 21,16). Cu toate acestea, de multe ori faptele noastre trădează declaraţia de dragoste de mai sus… ştim cu toţii că aşa e, însă găsim explicaţii multiple pentru a ne scuza trădarea dragostei noastre faţă de El… Cuvintele Domnului Iisus rămân oricând actuale : “Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este cel ce Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine, iubit va fi de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui”. (Ioan 14,21) Întotdeauna iubirea trebuie dovedită prin fapte…

            Ca să micşorăm paguba că am înşelat iubirea lui Dumnezeu, vorbim uşor şi repede despre cât de grea este viaţa noastră (doar a noastră): avem multe probleme, avem griji şi neajunsuri, obligaţii faţă de familie sau faţă de prieteni şi deci, „de aia!!!” l-am trădat pe Dumnezeu (adică, am călcat poruncile Lui). Milostenie nu putem face chiar acum pentru că stăm prost cu banii... e criză încă la noi,... e criză şi de „faptele milei sufleteşti”; avem copii la şcoală,... dacă nu, atunci avem nepoţi şi strângem banii pentru ei,... nu pentru mine... dacă nu avem nepoţi, atunci tot strângem, doar că nu ştim exact pentru ce anume, să fie acolo, pentru zile negre...

            Nu avem timp de părinţi, nici de bunici ca să le dăm „bineţe”,... cu prietenii vorbim pe „mess” şi pe rudele bolnave nu avem timp să le ajutăm căci şi noi trebuie să avem viaţa noastră... să dăm de milă ceva la săraci nu se poate, că „dacă fac aşa cu toţi care îmi cer, unde ajung???”... ne temem că vom sărăci peste măsură pentru prea mica măsură de milostenie făcută... Sfântul Apostol Pavel ne aminteşte ce a spus Moise (la Ieşire 16,18): „Celui cu mult nu i-a prisosit, şi celui cu puţin nu i-a lipsit” (II Corinteni 8,15). Aşadar, a da ca milostenie ceea ce ne prisoseşte (adică ceea ce este este în plus, un surplus), de exemplu banii care-i ardem pe ţigări..., şi în general orice bani folosiţi pentru un lucru total inutil şi fără rost, fără folos,... făcând aşa noi nu sărăcim cu nimic, iar cei flămânzi şi în suferinţă nu se vor îmbogăţii „pe spinarea noastră”, dar nici nu vor suferi de foame... astfel dovedim prin fapte că preţuim făptura lui Dumnezeu, (omul), mai mult decât banii sau vreun viciu personal.

Oricând vom găsi oameni mai săraci ca noi, mai necăjiţi, sau mai în suferinţă decât noi! Să-i ajutăm, să-i învăţăm şi să ne ferim de nepăsare (indiferenţă) ca de cel mai mare duşman al inimii noastre, pentru că indiferenţa (faţă de aproapele) ne seacă inima de toată dragostea... Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă să ne mulţumim cu cât avem, să nu ne (în)strâmbăm sufletul prin răutate şi nedreptate pentru a ne îmbogăţii aici, nici să ne subţiem prin deznădejde;

            Dacă totuşi nu ne prisoseşte nimic din cele materiale, atunci avem la îndemână faptele milei sufleteşti: a îndrepta pe cel ce greşeşte, a învăţa pe cel neştiutor, a da sfat bun celui ce stă la îndoială, a ne ruga pentru aproapele, a mângâia pe cei întristaţi, a suferi cu răbdare asuprirea şi a întări şi pe alţii la răbdare când sunt asupriţi, a ierta pe cei ce ne-au greşit. (Carte de rugăciuni, Ed EIBM al BOR. ediţia III, Bucureşti 1976, pp 131). În general, o altă faptă plăcută Domnului Iisus este a răbda cu mulţumire (cu inimă bună) orice necaz, orice boală sau lucru rău pe care Dumnezeu le îngăduie să se abată asupra noastră.

            Să ne uităm la noi înşine ca să ne curăţim sufletul; să ne “rujăm” discret sufletul cu dragostea de semeni,… să ne “pensăm” inima de răutăţile ce zac în ea şi o sufocă,… să ne “fardăm” sufletul cu orice faptă plăcută Celui de sus… să fim sinceri cu noi înşine ca să nu-L mai trădăm pe Dumnezeu în dragostea pe care i-o datorăm şi i-o declarăm…

            Să ne bucurăm de ceea ce avem deja, să încetăm a ne întrista după ceea ce nu avem şi nu este al nostru,… să privim spre cer în fiecare dimineaţă  şi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru toate!