joi, 16 septembrie 2010

Străinul

de Valentin Popovici


E noapte rece; vântul bate cu şueratul lui prelung,
Şi din ecouri depărtate, atâtea gânduri mă ajung.
Ce bine e să fiu acasă, să ştiu că am destul câştig,
Să nu mă chinuie nici foamea, nici să nu rabd pe drum de frig.

Ce bun a fost cu mine Domnul, că nu ştiu cum să-I mulţumesc,
Cum L-aş primi să ştiu că vine, să-mi fie oaspete ceresc.
Şi-n jocul straniu de lumină, al flăcărilor din cuptor,
Pe gene-mi cade toropeala, şi adormii aşa de uşor…

Deodată o bătaie-n poartă… tresar… e cineva pe drum!
Mă uit la oră: E târzie! Numai tâlharii umblă-acum!
Răsună iarăşi o bătaie, şi încă alte două-trei.
Şi strig atunci: "Cine-i acolo? E cam târziu acum, ce vrei?"

Şi glasul de-afară-mi spune: "Vin dintr-un loc îndepărtat;
Umblat-am cale lungă astăzi; sunt obosit şi s-a-noptat.
N-ai vrea căldura dinlăuntru s-o-mparţi cu mine pân’ la zi?
Ţi-aş mulţumi cum ştiu mai bine, şi-n rugăciuni te-oi pomeni.
Primeşte-mă doar până mâine că am ‘nainte un drum lung
N-ai vrea din colţul tău de pâine, să-mi dai şi foamea să-mi alung?"

Mă strecura-i lângă fereastră, să-l văd prin geamul aburit;
Era urât şi plin de zdrenţe, părea murder şi obosit.
"Nu cer decât un colţ de pâine, uscat de este, să mi-l dai;
Şi dorm şi jos pe-o rogojină, doar milă rogu-te să ai!"

Gânditu-m-am o clipă lungă, şi i-am strigat apoi răstit:
"Străine, du-te mai departe, aici nu-i han de găzduit!
Ce, n-ai gândit mai dinainte unde-ai să dormi, ce-ai să mănânci?
E prea târziu să-mi baţi la poartă, e prea târziu să mi te plângi!"

Şi-am auzit cum paşii afară, încet, încet s-au depărtat...
Până ce-n linişte doar vântul, a mai rămas stăpân pe sat.
Şi, mulţumit, în patul moale am adormit apoi curând
Dar am avut în neagra noapte un vis ce nu-l mai uit nicicând.

Parcă dintr-un nor de lumină, Domnul Isus se cobora,
şi-n casa mea venea să-mi spună, ce nimeni altul nu ştia.
Credeam că-mi va vorbi de bine; va lăuda tot ce-am muncit....
Dar, s-a apropiat de mine şi trist cu lacrimi mi-a grăit:

"Prietene, am vrut azi noapte să înoptez în casa ta;
Din pâinea ta, am vrut la cină să iau un colţ, ca partea Mea.
Dar mi-ai răspuns că pentru Mine, tu n-ai nici pâine şi nici pat,
Şi M-ai lăsat în frig afară, să plec flămând şi întristat.

Căsuţa ta nu era mică să-ncap şi eu să dorm în ea;
De ce nu vrei să ai la masă, un ostenit în casa ta?"
Şi m-a privit cu ochii umezi până când norul s-a luat...
Şi-am înţeles că El fusese, pribeagul ce L-am alungat.

Trezit din somn, de-nfiorare, am alergat afară-n frig...
Şi-am început în gura mare, străinul înapoi să-l strig.
Dar vai, demult plecase omul în întunerecul pustiu...
Doar vântul îmi striga din ramuri, că mă trezisem prea târziu:
E prea târziuuuu! E prea târziuuuu!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Astăzi este A ȘAPTEA DUMINICĂ DUPĂ SĂRBĂTOAREA RUSALIILOR. Știm că la Rusalii sărbătorim Venirea Duhului Sfânt peste apostoli și Înființarea, în chip văzut, a Bisericii (Comunității) Creștine. Textul evanghelic care se citește astăzi la Sfânta Liturghie ne amintește despre CEI DOI ORBI vindecați de DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS și despre ACEL OM MUT vindecat de DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS. ... Observăm că fariseii, în loc să se bucure de faptele minunate făcute de Iisus, L-au acuzat pe Iisus că lucrează cu Domnul Demonilor, adică cu Domnul Dracilor. Fariseii făceau parte din elita iudaică a vremii de atunci, dar aveau scara valorilor întoarsă cu capul în jos. Ei, în loc să vadă sfințenia lui Iisus, L-au acuzat de răul cel mai mare. ... Chiar și azi elita iudaică este contra lui Iisus. De fapt, în majoritatea lor iudeii, adică evreii, se declară că sunt atei, sau neafiliați religios. Sunt puțini dintre ei care au scara valorilor așezată normal. ... DOAMNE IISUSE HRISTOASE, PENTRU RUGĂCIUNILE PREACURATEI FECIOARE MARIA, PREASFÂNTA TA MAMĂ, ȘI PENTRU RUGĂCIUNILE TUTUROR SFINȚILOR TĂI, TE RUGĂM FRUMOS PRIN DUHUL SFÂNT, SPRE SLAVA TATĂLUI NOSTRU SFÂNT DIN CERURI, AJUTĂ-NE SĂ AVEM CREDINȚĂ CURATĂ ÎN TINE ȘI SĂ PUTEM VEDEA ÎNTOTDEAUNA, ȘI SĂ PUTEM VORBI ÎNTOTDEAUNA DESPRE SFINȚENIA TA, ÎNȚELEPCIUNEA TA, BUNĂTATEA TA, IUBIREA TA, DREPTATEA TA ȘI PUTEREA TA, CARE SUNT NEMĂRGINITE! ÎȚI MULȚUMIM FRUMOS!

Pr. prof. Ion Ciungu   "După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis...