de MONICA GUJAN, bibliotecar CDI
Grupului Şcolar Economic „J. Lebel” Tălmaciu
MARTIE este luna în care lumea întreagă preamăreşte femeia. Este luna renaşterii naturii, iar tot ce este legat de miracolul naşterii nu poate fi imaginat fără femeie. Calendarele, generoase cu EA, îi consacră chiar două zile (1 şi 8 Martie), deşi întreaga lună, aşezată sub semnul Mărţişorului, este un imn adus frumuseţii, gingăşiei şi unicităţii femeii.
Lumea modernă, mult prea ancorată în profan, gratulează şi cadoriseşte în fel şi chip femeia (fie ea mamă, fiică, soră, iubită, soţie), uitând să aducă mulţumire şi o pioasă închinăciune celei mai sfinte dintre femei: Maica Domnului.
În calitatea mea de responsabil al unui Centru de Documentare şi Informare (C.D.I.), răsfoiesc adesea cărţile din fondul documentar, pentru a veni în sprijinul utilizatorilor, în orice domeniu. Referitor la sărbătorirea femeii în luna lui Marte, mi se pare oportun să vă propun spre lecturare o povestioară reală despre slăvita neprihănire a Maicii Domnului, publicată într-un interesant volum pentru copii. Iată ce spune povestioara:
„Pe la sfârşitul veacului VII-lea, era în Atena un tânăr pe nume Eghidie. Acesta cunoştea Sfintele Scripturi şi avea multe fapte bune. După ce părinţii lui au murit, el a cugetat la deşertăciunea vieţii pământeşti şi s-a hotărât să se facă pustnic. Şi-a împărţit averile la săraci, iar apoi a plecat departe de ţara sa, la Locurile Sfinte.
După ce s-a închinat pe la Sfintele Locuri, a plecat în pustie, într-un loc neumblat de oameni. Acolo a găsit o peşteră, un izvor cu apă şi câţiva copaci. Dar, pentru că nu avea cu ce să se hrănească, Dumnezeu a rânduit ca o cerboaică să vină la Cuviosul Eghidie în fiecare zi. Cuviosul o mulgea şi se hrănea cu laptele ei şi cu puţinele ierburi ce le mai găsea pe lângă peşteră.
În acea vreme, era în Ierusalim un om învăţat, pe care diavolul îl ispitea şi îi zicea:
- Cum poate să fie Maica Domnului şi Maică şi Fecioară?
Bietul învăţat se tot silea să alunge acest gând din mintea sa, dar nu putea, pentru că vrăjmaşul iar i-l aducea.
Atunci, acel dascăl a auzit de pustnicul Eghidie că este plin de darul lui Dumnezeu şi s-a hotărât să meargă la el pentru a-i cere ajutor în ispitirea prin care trecea.
Când dascălul era destul de departe de peştera Sfântului Eghidie, Cuviosul i-a ieşit în întâmpinare, pentru că Dumnezeu îi vestise că vine la el acel om învăţat. Când s-au apropiat unul de altul, învăţatul l-a salutat pe Cuvios, făcându-i metanie până la pământ. Cuviosul nu i-a răspuns, ci a lovit cu toiagul său într-o piatră mare, zicând cu glas puternic:
- Fecioară, mai înainte de naştere!
Şi de îndată ce Sfântul a zis aceasta, prin dumnezeiască minune, din piatra lovită a ieşit un crin foarte minunat şi cu bună mireasmă. Apoi a lovit a doua oară piatra şi a zis:
- Fecioară, în naştere!
Şi iată că un alt crin, la fel de minunat, a răsărit din piatră. Apoi a lovit a treia oară cu toiagul în piatră şi a zis:
- Şi după naştere, Fecioară a rămas!
Şi un al treilea crin, la fel de frumos, a ieşit din acea piatră. După ce a săvârşit acestea, Cuviosul Eghidie s-a întors în peştera lui, fără să-i mai spună nimic dascălului.
Iar învăţatul s-a speriat foarte tare din pricina acestei minuni şi izbăvindu-se de izbăvirea acelui gând diavolesc a mulţumit Maicii Domnului cu multe lacrimi. Apoi a scris multe cuvinte frumoase despre Maica Domnului, iar peste tot pe unde mergea vestea acea nemaiauzită minune.
Trebuie să ştim că în icoane este arătată pururea fecioria Maicii Domnului prin cele trei steluţe care se pictează pe veşmântul său – şi anume una pe cap, a doua pe umărul drept, iar a treia pe umărul stâng.”[1]
În zilele noastre, curăţenia trupească este un atribut rar întâlnit la tânăra femeie modernă, ale cărei calităţi au evoluat de la frumoasă la „bună”, de la sfioasă la îndrăzneaţă, de la neputincioasă la puternică, de la temătoare la „periculoasă” şi lista poate continua…
Nu întâmplător, pe 25 Martie, în duminica a patra din Postul Mare, creştinii ortodocşi prăznuiesc Buna Vestire, una dintre sărbătorile de peste an dedicate Fecioarei Maria. „Aflându-se în Nazaret, în cămăruţa ei de Fecioară curată, cu miros de crini şi busuioc, a venit la ea îngerul Gavril, care i-a vestit că îl va naşte pe Mântuitorul lumii. Fecioara a fost mult tulburată de această veste şi a întrebat pe înger cum se face lucrul acesta, fiindcă ea nu ştie de bărbat. Îngerul Domnului i-a răspuns: Duhul sfânt se va pogorî peste tine şi purtarea celui înalt te va umbri, de aceea sfântul care se va naşte din tine va fi fiul lui Dumnezeu.”[2]
Aşadar, în luna martie, să aducem în dar Maicii Domnului, cel mai preţios mărţişor, dragostea noastră faţă de ea şi Fiul ei iubit, rostind următoarea rugăciune:
„Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.”[3]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu