vineri, 2 martie 2012

Cântecul lui Dumnezeu

"Omul este o compoziţie muzicală, un imn minunat scris pentru activitate creativă intensă." Sfântul Grigorie de Nissa(PG 44, 441 B)

În gândirea Sfântului Grigorie, omul nu este numai un cântăreţ, ci un cântec. Nu suntem doar un cântec, ci cântecul lui Dumnezeu. Într-adevăr una dintre învăţăturile părinţilor este că întreaga creaţie este cântecul lui Dumnezeu revelat (sau interpretat) în existenţă. “Să fie lumină,” este mai mult decât o poruncă: este interpretarea unei fraze muzicale care aşează universul în ritmul unei fugi. Dumnezeu cântă. Toată creaţia cântă. Cântecul de laudă al creaţiei este oferit lui Dumnezeu, Autorul tuturor lucrurilor. Cântecul creaţiei este deasemenea o revelaţie a adevărului despre existenţa sa. Muzica nu este distracţie: a cânta corect este chiar miezul (natura) creaţiei.

Îngerii în vedenia lui Isaia (capitolul 6) strigă unul către altul în cântare, "Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Tu, O, Doamne, Dumnezeul oştirilor....." Cântecul unuia cheamă cântecul celorlalţi. Adorarea este oferirea întregii noastre fiinţe, chemarea întregii creaţii să-şi unească cântecul cu  imnul pe care Însuşi Dumnezeu îl cântă.

A te recunoaşte ca imn al lui Dumnezeu, o frază muzicală din opera creaţiei Sale, înseamnă a-ţi afirma atât unicitatea cât şi comuniunea cu întregul. Rugăciunea noastră, închinarea noastră, vieţile noastre sunt un răspuns al cântării noastre la cântecul pe care Însuşi Dumnezeu l-a insuflat.

Suntem ceea ce gândim. Am remarcat faptul că mentalitatea modernă a minimalizat rolul muzicii în existența umană. Muzica este ceva pe care noi îl producem, o industrie creată să ne îmbogățească financiar. Un instrument de glorificare a egou-lui. Muzica este deformată.

În aceeași măsură în care societatea noastră a transformat muzica într-o vastă industrie financiară, oamenii au devenit mai puțin muzicali. Abilitatea de a cânta la un instrument (altul decât air guitar - chitară imaginară) e din ce în ce mai rar întâlnită.        Programele de muzică  în cadrul școlar sunt considerate prea scumpe pentru a fi finanțate. Numărul tinerilor fără o pregătire formală sau experiență în muzică continuă să crească. Oamenii rar cântă împreună (un obicei comun înaintea modernității) cu excepția mediilor bine organizate în acest sens. Muzica populară (muzica poporului) dispare rapid (realitatea este poate mai amară în America decât în Europa).

Nu intenționez să prezic dispariția muzicii - pentru că ființele umane sunt un cântec iar cântecul nu va înceta. Dar a trăi într-o manieră străină de noi înșine, ca și cântec al lui Dumnezeu, înseamnă a trăi o goliciune existențială. Dacă omul este un cântăreț, atunci el trebuie să cânte și să-I cânte lui Dumnezeu.


This entry was posted on January 19, 2012 at 9:24 am and is filed under Orthodox Christianity.   You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

după   
http://fatherstephen.wordpress.com/2012/01/19/the-song-of-god/
traducere by Flavius
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Azi, în SÂMBĂTA MOȘILOR DE IARNĂ, înainte de DUMINICA ÎNFRICOȘĂTOAREI JUDECĂȚI, ne-am asociat/ne asociem la RUGĂCIUNILE DE POMENIRE GENERALĂ A MORȚILOR, A TUTUROR PERSOANELOR PLECATE ÎN LUMEA DE DINCOLO, potrivit Calendarului Creștin Ortodox și Calendarului Creștin Greco-Catolic. ASTFEL, se cuvine să cerem de la Dumnezeu IERTARE PENTRU PERSOANELE PLECATE ÎN LUMEA DE DINCOLO și, de asemenea, IERTARE PENTRU NOI, persoanele din lumea aceasta: DOAMNE DUMNEZEULE, TATĂ CERESC ATOTSFÂNT ȘI ATOTPUTERNIC, TE RUGĂM FRUMOS PRIN DUHUL SFÂNT, ÎN NUMELE DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, IARTĂ-LE (IARTĂ-NE) PĂCATELE ȘI AI MILĂ DE LUMEA TA! AMIN! ÎȚI MULȚUMIM FRUMOS! ... Ne rugăm pentru morți din cel puțin trei motive: 1) Iubirea Domnului nostru Iisus Hristos este mai tare decât moartea. Sfântul Apostol Pavel ne spune că tocmai cu acest scop Mântuitorul a murit și a înviat: ca să aibă stăpânire atât peste vii cât și peste morți (Romani 14, 9). ... 2) Cei pe care noi îi considerăm morți continuă să fie vii, după cum ne asigură Mântuitorul (Luca 20, 37-38). ... 3) Iubirea noastră creștinească continuă și dincolo de moarte, căci iubirea creștinească este cea mai puternică virtute, care nu dispare niciodată (1 Corinteni 13). LA RUGĂCIUNILE DE POMENIRE A MORȚILOR ADUCEM ANUMITE SIMBOLURI ALE PREZENȚEI LUI IISUS. De exemplu, aducem LUMÂNĂRI (CANDELE) APRINSE, care ne amintesc următoarele cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos: “EU SUNT LUMINA LUMII.” Aducem BOBUL DE GRÂU (sub formă de colivă și pâine), care ne amintește de MOARTEA ȘI ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, după cum El Însuși a spus când a prevestit Moartea și Învierea Sa prin următoarele cuvinte: “ADEVĂRAT, ADEVĂRAT ZIC VOUĂ CĂ DACĂ GRĂUNTELE DE GRÂU, CÂND CADE ÎN PĂMÂNT, NU VA MURI, RĂMÂNE SINGUR; IAR DACĂ VA MURI, ADUCE MULTĂ ROADĂ.” Aducem VIN, amintindu-ne că la Cina cea de Taină Iisus, luând paharul cu vin, a spus: “ACESTA ESTE SÂNGELE MEU, SÂNGELE LEGĂMÂNTULUI CELUI NOU, CARE SE VARSĂ PENTRU MULȚI SPRE IERTAREA PĂCATELOR.” ... Să ne amintim poezia lui Nichifor Crainic: UNDE SUNT CEI CARE NU MAI SUNT? Să o ascultăm interpretată de Tudor Gheorghe: https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/1185665466135870 ... Despre tăria pe care ne-o dă credința noastră creștină în viața de apoi, adică în viața de după moarte, a scris poetul George Coșbuc, căruia i-a murit singurul copil, Alexandru, la vârsta de (aproape) 20 de ani: "Dar știu un lucru mai presus/ De toate câte ți le-am spus:/ Credința-n zilele de-apoi/ E singura tărie-n noi,/ Că multe-s tari cum credem noi/ Și mâine nu-s!" (George Coșbuc, Moartea lui Fulger).

Pr. prof. Ion Ciungu   Iisus, prevestind Moartea Sa și Învierea Sa, precum și rezultatul Morții și Învierii Sale, a zis astfel:  “Adevăr...