vineri, 2 martie 2012

Cântecul lui Dumnezeu

"Omul este o compoziţie muzicală, un imn minunat scris pentru activitate creativă intensă." Sfântul Grigorie de Nissa(PG 44, 441 B)

În gândirea Sfântului Grigorie, omul nu este numai un cântăreţ, ci un cântec. Nu suntem doar un cântec, ci cântecul lui Dumnezeu. Într-adevăr una dintre învăţăturile părinţilor este că întreaga creaţie este cântecul lui Dumnezeu revelat (sau interpretat) în existenţă. “Să fie lumină,” este mai mult decât o poruncă: este interpretarea unei fraze muzicale care aşează universul în ritmul unei fugi. Dumnezeu cântă. Toată creaţia cântă. Cântecul de laudă al creaţiei este oferit lui Dumnezeu, Autorul tuturor lucrurilor. Cântecul creaţiei este deasemenea o revelaţie a adevărului despre existenţa sa. Muzica nu este distracţie: a cânta corect este chiar miezul (natura) creaţiei.

Îngerii în vedenia lui Isaia (capitolul 6) strigă unul către altul în cântare, "Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Tu, O, Doamne, Dumnezeul oştirilor....." Cântecul unuia cheamă cântecul celorlalţi. Adorarea este oferirea întregii noastre fiinţe, chemarea întregii creaţii să-şi unească cântecul cu  imnul pe care Însuşi Dumnezeu îl cântă.

A te recunoaşte ca imn al lui Dumnezeu, o frază muzicală din opera creaţiei Sale, înseamnă a-ţi afirma atât unicitatea cât şi comuniunea cu întregul. Rugăciunea noastră, închinarea noastră, vieţile noastre sunt un răspuns al cântării noastre la cântecul pe care Însuşi Dumnezeu l-a insuflat.

Suntem ceea ce gândim. Am remarcat faptul că mentalitatea modernă a minimalizat rolul muzicii în existența umană. Muzica este ceva pe care noi îl producem, o industrie creată să ne îmbogățească financiar. Un instrument de glorificare a egou-lui. Muzica este deformată.

În aceeași măsură în care societatea noastră a transformat muzica într-o vastă industrie financiară, oamenii au devenit mai puțin muzicali. Abilitatea de a cânta la un instrument (altul decât air guitar - chitară imaginară) e din ce în ce mai rar întâlnită.        Programele de muzică  în cadrul școlar sunt considerate prea scumpe pentru a fi finanțate. Numărul tinerilor fără o pregătire formală sau experiență în muzică continuă să crească. Oamenii rar cântă împreună (un obicei comun înaintea modernității) cu excepția mediilor bine organizate în acest sens. Muzica populară (muzica poporului) dispare rapid (realitatea este poate mai amară în America decât în Europa).

Nu intenționez să prezic dispariția muzicii - pentru că ființele umane sunt un cântec iar cântecul nu va înceta. Dar a trăi într-o manieră străină de noi înșine, ca și cântec al lui Dumnezeu, înseamnă a trăi o goliciune existențială. Dacă omul este un cântăreț, atunci el trebuie să cânte și să-I cânte lui Dumnezeu.


This entry was posted on January 19, 2012 at 9:24 am and is filed under Orthodox Christianity.   You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

după   
http://fatherstephen.wordpress.com/2012/01/19/the-song-of-god/
traducere by Flavius
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Astăzi este A PATRA DUMINICĂ DUPĂ SĂRBĂTOAREA RUSALIILOR. Știm că la Rusalii sărbătorim Venirea Duhului Sfânt peste apostoli și Înființarea, în chip văzut, a Bisericii (Comunității) Creștine. Textul evanghelic care se citește astăzi la Sfânta Liturghie, din Sfânta Evanghelie după Matei (8, 5-13), ne amintește despre OFIȚERUL ROMAN care s-a apropiat de IISUS, rugându-L să-i vindece servitorul. Deși era păgân, ofițerul era atât smerit și avea o credință atât de mare încât Domnul nostru Iisus Hristos i-a vindecat de la distanță servitorul. Ofițerul este numit în textul evanghelic sutaș sau centurion, căci avea în subordine 100 de soldați. Minunea a avut loc în orașul CAPERNAUM. Să urmărim cum sunt redate în filmul Iisus din Nazaret (1977) apropierea ofițerului de Iisus, rugămintea, rugăciunea, smerenia, credința și vestea vindecării: https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/506487021730759 ... Să observăm CONȘTIINȚA MORALĂ ȘI RELIGIOASĂ A SUTAȘULUI din următoarele cuvinte adresate lui Iisus: "Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci zi numai cu cuvântul şi servul meu se va tămădui. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun unuia: Du-te! şi se duce; şi altuia: Vino! şi vine; şi robului meu: Fă asta! şi face." Să observăm și EVALUAREA PE CARE O FACE IISUS: "Adevăr vă grăiesc, nici în Israel, n'am aflat atâta credinţă." Din Evanghelia Sfântului Luca aflăm că ofițerul s-a apropiat de Iisus prin intermediari. … Doamne Iisuse Hristoase, Te rugăm frumos, ajută-ne să avem și noi conștiința pe care o avea sutașul! ... De asemenea, se cuvine SĂ OBSERVĂM că noi, creștinii, am moștenit o RUGĂCIUNE în care folosim CUVINTELE SUTAȘULUI. Această rugăciune o spunem ÎNAINTE DE PRIMIREA SFINTEI ÎMPĂRTĂȘANII: “Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare, să intri sub acoperișul (acoperământul) casei sufletului meu” ... . Această rugăciune a compus-o Sfântul Ioan Gură de Aur, care a trăit la câteva sute de ani după Domnul nostru Iisus Hristos, mai precis în perioada dintre anii 347 – 407. ... Cu ocazia textului evanghelic de azi, este potrivit să spunem și noi această RUGĂCIUNE, și să o repetăm cât mai des: “Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare, ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu și surpat și nu afli în mine loc potrivit ca să-Ți pleci capul. Ci, pre­cum din înăl­țime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te și acum spre smerenia mea. Și, precum ai binevoit a Te culca în peșteră și în ieslea necuvântă­toa­relor, așa binevo­iește a intra și în ieslea ne­cuvântătorului meu suflet și în întinatul meu trup. Și, precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra și a cina împreună cu păcătoșii în casa lui Simon cel lepros, așa bine­voiește a intra și în casa sme­ritului, leprosului și păcătosului meu suflet. Și, precum n-ai îndepărtat-o pe des­frânata cea păcătoa­să, cea asemenea mie, care a venit și s-a atins de Tine, așa Te mi­lostivește și de mine, pă­că­tosul, care vin să mă ating de Tine. Și, precum nu Te-ai scâr­bit de întinata și necurata ei gură, ce Te-a să­ru­tat, așa nu Te scârbi nici de întinata și mai ne­curata mea gură, nici de buzele mele cele necurate și pângărite și de limba mea cea cu totul necu­rată. Ci să-mi fie mie jăraticul Prea­sfân­­tului Tău Trup și al Scumpului Tău Sânge spre sfințire și spre luminare, spre însănătoșirea sme­­ri­­tului meu su­flet și trup, spre ușurarea greutății greșelilor mele celor multe, spre paza de toată lucrarea diavoleas­că, spre îndepărtarea și mutarea răului și vicleanului meu obicei, spre omo­rârea patimilor, spre plinirea porunci­lor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea Îm­părăției Tale. Că nu vin la Tine ca un nepă­sător, Hristoase Dumne­zeule, ci încre­zân­du-mă în bună­tatea Ta cea nespusă și ca nu cumva, rămâ­nând de­parte prea multă vreme de împărtă­șirea Ta, să fiu prins de lupul cel înțe­le­gător. Pentru aceasta mă rog Ție, Cel ce singur ești sfânt, Stăpâne: Sfin­țește-mi sufletul și trupul, mintea și inima, rărunchii și mă­runtaiele; în­noiește-mă tot și înrădă­ci­nează frica Ta întru mă­dularele mele și sfin­țenia Ta fă-o neștearsă de la mine. Și-mi fii mie ajutător și folositor, în­dreptând în pace viața mea și în­vred­nicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinții Tăi, pentru rugă­ciu­nile și mij­locirile Preacu­ratei Maicii Tale și ale slujitorilor Tăi celor fără trup, ale prea­curatelor pu­teri, și pen­tru ale tutu­ror sfinților, care din veac au bineplăcut Ție. Amin.”

Pr. prof. Ion Ciungu   “Şi auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe sluga lui. Iar ei...