de Pr. Prof. Ion Ciungu
(1. Un Singur Dumnezeu, dar al cui Dumnezeu? 2. “Amoris Laetitia” duce la schismă? 3. Trinitatea; 4. Infailibilitatea Bibliei; 5. Nașterea Virgină; 6. Ecumenismul)
Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos ne spune că a-L cunoaște pe Adevăratul Dumnezeu, pe Tatăl nostru Sfânt din Ceruri, înseamnă a câștiga viața veșnică: “Şi aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan 17, 3).[1]Dogmele Bisericii Creștine sunt rezultatul eforturilor, de-a lungul secolelor, de a-L cunoaște pe Dumnezeu în mod corect.
Photo credit: "Triumph of St. Thomas Aquinas Over the Heretics" by Filippino Lippi via Wikimedia Commons (http://bit.ly/1y8QziM)
Ce este o erezie?
Definiția din Dex 2009[2]este următoarea: “EREZÍE, erezii, s. f. 1. Doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate, și care este condamnată de biserica respectivă. 2. Fig. Greșeală, eroare, rătăcire. – Din fr. hérésie, lat. haeresis.” În anul 2016 au apărut abateri de la cinci dogme, în special, în lumea creștină occidentală, de confesiune protestantă și catolică. În lumea creștină orientală, de confesiune ortodoxă, unii teologi consideră că a fi de accord cu mișcarea ecumenică este o erezie.
1. Un Singur Dumnezeu, dar al cui Dumnezeu?
„Rămân horărâtă pe o poziție de solidaritate religioasă cu mahomedanii, pentru că ei, ca și mine, care sunt creștină, sunt oameni ai cărții. Și după cum papa Francisc a afirmat săptămâna trecută, ne închinăm Aceluiași Dumnezeu.” Acest text l-a postat pe facebook profesoara de știință politică Larycia Hawkins de la Colegiul Creștin Evanghelic “Wheaton College” din Chicago, în decembrie 2015, împreună cu o fotografie a ei, în care apărea cu hijab pe cap. Așa am aflat din articolul “Top 5 ‘heresies’ of 2016: ‘One God,’ biblical authority and more”, publicat în data de 29 decembrie, 2016, pe Religion News Service, de Emily McFarlan Miller.[3]Din acest articol citez în continuare:
“Oficialii de la Weaton, după cum s-a văzut, nu au fost de accord și au început procedurile de reziliere împotriva profesoarei, zicând că afirmațiile păreau «incompatibile cu convingerile doctrinale ale Colegiului Weaton». Controversa aceasta[4]a continuat intrând în acest an (anul 2016, n. trad.), când cele două părți au convenit să se despartă.
Larycia Hawkings vorbește la Prima Biserică Metodistă Unită din Chicago, în 6 ianuarie 2016. Religion News Service photo by Emily McFarlan Miller
S-ar putea ca nu toți să considere această afirmație ca erezie, totuși.
Conciliul Vatican II a afirmat în 1964 că mahomedanii «împreună cu noi ÎL adorăm pe unul și milostivul Dumnezeu,» a notat NPR.[5]Majoritatea americanilor (64 procente) de asemenea cred că Dumnezeu acceptă închinarea din partea tuturor religiilor, incluzând Creștinismul, Iudaismul și Islamul, potrivit studiului Starea Teologiei Americane.
2. “Amoris Laetitia” duce la schismă?
“Oare catolicii sunt acuma protestanți? În legătură cu căsătoria, cel puțin, tocmai acest lucru au început să-l pretindă unii din criticii intransigenți ai papei Francisc anul trecut.
Originea plângerii lor a fost un document important referitor la viața de familie, publicat în primăvară,[6] numit «Amoris Laetitia», care în limba latină înseamnă «Bucuria Iubirii». Acesta a fost interpretarea de către Francisc a deliberărilor a două întruniri importante de la Vatican, numite sinoade, în care episcopii și cardinalii au dezbătut moduri în care Biserica Catolică ar putea mai bine să primească cu bunăvoință familii care nu corespund întotdeauna idealurilor catehismului.
Conservatorii au fost dezamăgiți pentru faptul că exortația apostolică, după cum este cunoscut, a accentuat angajamentul bisericii de a însoți orice familie în orice situație mai degrabă decât să pună un stres mai mare pentru conformarea cu normele tradiționale sexuale și maritale.
Dar intransigenții s-au concentrat pe un pasaj anume care părea că permite păstorilor latitudinea de a da Împărtășania catolicilor care au divorțat și s-au recăsătorit fără o anulare [a căsătoriei anterioare].
Acest lucru, au zis criticii, a fost echivalent cu cedarea în fața cererii lui Henry VIII ca papa să-i permită să divorțeze.
Alții au mers așa de departe încât să pretindă că amenințarea este comparabilă cu criza ariană din secolul patru, care a divizat creștinismul din perioada de dinainte de Sinodul din Niceea cu privire la problema celor două naturi ale lui Iisus Hristos, umană și divină. Acea criză a fost rezolvată numai prin dezvoltarea unui crez comun în cursul deceniilor următoare.
Cum se va sfârși actuala criză catolică? Nimeni nu pare sigur. Schisma este o posibilitate, deși una îndepărtată. Experții în dreptul bisericesc spun că dacă papa ar aproba în mod public erezia, el în mod automat n-ar mai fi papă, iar Colegiul Cardinalilor ar trebui să găsească unul nou. Dar cine anume ar face această cerere?
Urmăriți problema aceasta.
3. Trinitatea
“De obicei când creștinii dezbat despre supunere, ei vorbesc despre căsătorie. În acest an, totuși, ei au vorbit despre Trinitate, doctrina că Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul (adică, Iisus) și Dumnezeu Duhul Sfânt împreună constituie un Dumnezeu.
Natura Trinității a fost cheia dezbinării între Bisericile Creștine Răsăritenă și Apusenă în urmă cu aproape o mie de ani.
Totuși acestor dispute li s-a dat o nouă viață într-o rafală de postări pe blog în perioada verii pornite de către o postare ca oaspete pe blogul Alliance of Confessing Evangelicals din partea lui Liam Goligher, pastor senior al Tenth Presbyterian Church din Philadelphia.
Goligher a zis că Wayne Grudem, professor de teologie și studii biblice la seminarul Pheonix și fondator al Council of Biblical Manhood and Womanhood, împreună cu alți bine-cunoscuți teologi complementarieni au prezentat «un Dumnezeu diferit de Cel prezentat de Biserică de-a lungul secolelor și predat în Scriptură» pentru a justifica roluri biblice de gen, în care femeile sunt subordonate bărbaților.
Pe scurt, teologia lor Îl face pe Iisus subordonat lui Dumnezeu Tatăl, a scris Goligher.
Grudem a răspuns într-o postare pe blogul Council of Biblical Manhood and Womanhood că acest lucru nu este în contradicție cu a crede că Iisus este «în mod etern Dumnezeu (egal cu Tatăl în ființa Lui și în toate atributele) și că El este în mod etern Fiu (supus autorității Tatălui în relațiile personale în cadrul Trinității).»
Majoritatea americanilor (69 procente) affirmă că există un Dumnezeu adevărat în trei persoane: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, și Dumnezeu Duhul Sfânt, potrivit studiului Starea Teologiei Americane. Dar ei de asemenea par dezbinați în legătură cu problema subordonării, deși întrebările lor par a fi mai mult referitoare la Duhul Sfânt decât la Iisus: 62 procente au zis că Iisus este deopotrivă cu adevărat Dumnezeu și cu adevărat om, iar 51 procente au zis că Duhul Sfânt este egal cu Dumnezeu Tatăl și cu Iisus.”
4. Infailibilitatea Bibliei
Într-o predică din luna august 2016, Pastorul Andy Stanley de la North Point Ministries, din Alpharetta, Georgia (SUA), vrând să apere credința în Iisus chiar independent de Biblie, a făcut niște afirmații prin care a micșorat mult importanța Bibliei.
“Acest predicator popular a argumentat în acea predică că dacă Biblia este temelia credinței creștinilor, atunci când înțelegerea lor despre Biblie este provocată de evidența științifică și arheologică, credința lor este provocată. Dar Biblia nu este o dovadă despre existența lui Iisus mai mult decât este certificatul de naștere al unei persoane dovadă despre el sau ea, și există foarte multe dovezi extrabiblice pentru afirmațiile din ea, a zis el.
Așadar, a zis Stanley, creștinii care se luptă cu părți din Scriptură care par că se contrazic între ele sau cu știința modernă nu trebuie să-și abandoneze credința.
Președintele Seminarului Teologic Baptist Sudic, Albert Mohler, a ripostat rapid într-un eseu pe website-ul său, zicând că punctele de vedere ale lui Stanley sunt «un dezastru apologetic și îi vor lăsa pe creștini fără nicio Scriptură autorizată».
«În cele din urmă, noi pur și simplu nu avem alt loc unde să mergem decât Biblia ca revelație autorizată a lui Dumnezeu. Hristos, nu Biblia, este temelia credinței noastre – dar singura sursă a noastră autorizată și infailibilă a cunoașterii despre Hristos este Biblia,» a scris Mohler.
Acest dezacord nu poate fi soluționat cu ușurință.
Americanii sunt dezbinați în legătură cu autoritatea biblică. Jumătate cred că Biblia are autoritatea de a spune oamenilor ce să facă, în timp ce 42 procente nu sunt de accord, potrivit studiului Starea Teologiei Americane.
În legătură cu problema infailibilității biblice sau a ineranței, ei iarăși sunt împărțiți cu privire la faptul dacă Biblia este sută la sută exactă în tot ceea ce predă: 47 procente sunt de accord, în timp ce 43 procente nu sunt de accord, potrivit studiului Starea Teologiei Americane. Există dezacord de asemenea cu privire la faptul dacă Biblia conține relatări de folos ale miturilor antice dar nu este adevărată în mod literal. În legătură cu această problemă, 44 procente sunt de accord, iar 45 procente nu sunt de accord.
Declarația de la Chicago despre Ineranța Biblică – scrisă în 1978 de mai mult de 200 de creștini evanghelici, inclusiv Francis Schaeffer, R.C. Sproul și John F. MacArthur afirma că Biblia «este fără eroare sau imperfecțiune în toată învățătura ei.» Doctrina despre ineranță de asemenea a fost afirmată de Conciliul Vatican II al Bisericii Romano Catolice care afirmă astfel: cărțile Scripturii trebuie în mod obligatoriu să fie recunoscute ca predând în mod solid, cu fidelitate și fără eroare acel adevăr pe care Dumnezeu l-a vrut să fie pus în scrieri sacre de dragul mântuirii.”
5. Nașterea Virgină
“Stanley versus Mohler sunt reprezentativi iarăși.
Cei doi și-au extins conversația teologică intrând în sezonul Crăciunului după o predică din 4 decembrie în care Stanley a minimalizat importanța dogmei potrivit căreia Maria a fost virgină când l-a născut pe Iisus.
«Dacă cineva poate să-și prezică propria moarte și propria înviere, eu nu sunt chiar atât de mult preocupat de faptul cum a venit pe lume, pentru că toată lucrarea învierii este așa de uimitoare,» a zis Stanley.
«De fapt se cuvine să știți că creștinismul nu depinde de adevărul sau chiar povestirile din jurul nașterii lui Iisus. El într-adevăr depinde de învierea lui Iisus.»
Mohler încă o dată a răspuns pe podcast-ul său zicând că nu există «nimic mai important decât clarificarea și afirmarea a tot ceea ce Biblia predă cu privire la nașterea lui Hristos și la adevărul întrupării Lui.»
Dacă Iisus n-a fost născut dintr-o fecioară, dacă în relatarea din cartea biblică a lui Luca nu poți avea încredere, atunci «acea neîncredere nu poate fi limitată la faptul cum El a venit la noi din punct de vedere al întrupării,» a zis el.
Mohler a notat faptul că întrebările despre Nașterea Virgină sunt de acum 1.500 de ani, din timpul Sfântului Augustin de Hippo, care a scris, «Cu cât mai imposibilă le pare lor nașterea virgină a unei ființe umane, cu atât mai divină ea ne pare nouă.»
Cu toate acestea, Nașterea Virgină este acceptată pe scară largă de creștini. Ea este documentată în două dintre cele patru Evanghelii: Matei și Luca. De asemenea a fost reafirmată în amendamente la Crezul din Niceea făcut în 381 la Primul Sinod de la Constantinopol și în Crezul Apostolilor, care este datat din secolul al II-lea.
Iar Stanley, într-un interview la The Washington Post,[7]a avut să-și zică lui însuși următoarele: «Adeseori sunt înțeles greșit din cauza stilului meu de comunicare. Eu în mod frecvent verbalizez ceea ce știu că cred necredincioșii, și cei care au părăsit biserica, ceea ce ei presupun sau își amintesc cum a zis un professor de la colegiu.»”
6. Ecumenismul
Prin ecumenism se înțelege o “Mișcare de refacere a unității universale a Bisericilor creștine, cu respectarea autonomiei lor, pe calea acordurilor și a dialogului teologic.” (Dex 2009).[8]
În 2016, în lumea creștinismului răsăritean, ortodox, unii teologi, episcopi, preoți, monahi, au afirmat tot mai des că ecumenismul este o erezie, chiar o panerezie. Această atitudine s-a văzut mai clar cu ocazia Sinodului Ortodox din Creta, din perioada Rusaliilor. Deși a fost pregătit timp de peste 50 de ani, pentru a fi un Sinod Panortodox, la acest Sinod n-au participat patru Biserici (Antiohiană, Bulgară, Georgiană și Rusă), dintre care, Biserica Georgiană a condamnat ecumenismul în anul 1998. Celelalte Biserici au avut alte motive de neparticipare. Refuzul unor clerici din diferite Biserici naționale de a-i mai pomeni la rugăciuni pe ierarhii care au semnat actele Sinodului din Creta poate duce la schismă, ceea ce nu este de dorit pentru niciuna dintre părți.
