DESPRE MAICA DOMNULUI XIII

de Pr. Prof. Ion CIUNGU

19.  Spre ce obligă calităţile Maicii Domnului pe cei care o respectă, conform textului de la Luca, cap. 1, 45-55 ?

1.      Spre fericirea care izvorăşte din credinţa în cuvintele lui Dumnezeu. (Elisabeta i-a zis : „ Fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul”)

2.     Spre a ne îndemna sufletul să-L mărească (slăvească, laude, glorifice ) pe Dumnezeu ( Maria a zis: „ Măreşte suflete al meu pe Domnul…”).

3.      Spre a ne bucura de Dumnezeu care ne mântuieşte ( Ea a zis: „Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu”).

4.     Spre a cultiva virtutea smereniei (umilinţei, modestiei, blândeţii, răbdării), care izvorăşte din iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.(Maria a zis că Dumnezeu  a privit  spre smerenia ei ).

5.      Spre a o numi fericită pe ea însăşi, căci Cel Puternic şi Sfânt i-a făcut mărire ( „ …iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, Că mi-a făcut mărire Cel Puternic şi Sfânt este numele Lui ” ).

6.     Spre a ne teme de Dumnezeu, căci deşi e Puternic şi Sfânt, El este şi milostiv cu cei ce se tem de El. El e puternic să risipească gândurile celor mândri, să coboare pe cei puternici de pe scaune, să înalţe pe cei smeriţi, să umple de bunătăţi pe flămânzi şi să alunge pe cei bogaţi, lăsându-i cu mâinile goale. ( „Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.  Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.   Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi, Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.”)

7.      Să pomenim mila Lui ( căci noi suntem Israelul cel Nou, după cum explică Sf. Pavel în Epistola către Romani, cap. 9). Sf. Fecioară a zis că Dumnezeu  a luat pe Israel, slujitorul Său, ca să pomenească mila. („ A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa, Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.”)[1] 

20.        Pe lângă numele de Fecioara Maria, Maica Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, Cea plină de Har, Împărăteasa Cerului şi a Pământului, Mama noastră spirituală, Rug aprins care nu se mistuie (după cartea Ieşirea cap. 3, 2 ), Poarta închisă prin care nici un om nu trece, ci numai  Domnul Dumnezeul lui Israel ( după Iezechiel, cap. 44, 2 )     ce alte nume mai găsim pentru ea în cugetarea creştină, mijloace de stil insuficiente,  dar care încearcă totuşi să ne ridice mintea la înălţimea virtuţilor ei ?

       - Apărătoarea Evei, avocata Evei ( “ rodul neascultării Evei a fost dezlegat prin ascultarea Mariei. Căci starea de înlănţuire la care ne-a adus Eva, prin necredinţă, a fost schimbată în libertate, prin credinţă, de către Maria.” “Şi dacă cea de demult nu L-a ascultat pe Dumnezeu, cea din urmă a avut încredere şi a fost ascultătoare faţă de Dumnezeu, Fecioara Maria putând fi apărătoarea fecioarei Eva…”.  Comparaţia, antiteza, paralela acesta aparţine Sfântului Irineu de Lyon ( sec. II). Chiar şi mai înainte de el, Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful face o paralelă între Eva şi Maria.)[2] Sf. Pavel făcuse paralela între Adam şi Hristos. (Romai, cap. 5 şi 1 Corinteni cap. 15).

       - Regina iubirii ( Aşa a numit-o Sf. Francisc de Sales ( sec XVI-XVII ). Iar Sf. Alberto Magno (sec. ), reflectând asupra poruncii Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta…, spune: “Dacă nu există cineva în stare să împlinească această poruncă, nu există. Dacă a fost cineva aceasta a fost Fericita Fecioară.” Sf. Anselm spune: „Cu cât o inimă este mai pură şi goală de sine însăşi, cu atât mai mult va fi plină de dragoste faţă de Dumnezeu.” Înţelegem astfel că smerenia şi iubirea sunt legate strâns.)[3]

       - Crin între spini (expresia este luată din Vechiul Testament, din cartea Cântarea Cântărilor, 2, 2 . Sf. Dionisio Cartusiano explică astfel:  „Toate celelalte fecioare au fost spini pentru sine sau pentru alţii; dar fericita Fecioară nu fu spin nici pentru Sine, nici pentru alţii. ” ) [4]

       O altă lume [ un alt cosmos] .  Expresia o găsim la Sf. Nicodim Aghioritul ( sec. XVIII-XIX) astfel: “ Fiindcă e opinia unor teologi că, dacă prin ipoteză toate cele nouă cete ale îngerilor s-ar prăbuşi din ceruri şi ar ajunge demoni, dacă toţi oamenii din veac ar deveni răi şi ar ajunge în iad fără să scape nici unii, dacă toate creaturile : cer, luminători, stele, stihii, plante,  animale, s-ar depărta de Dumnezeu ca să iasă din ordinea lor şi să se ducă în nefiinţă, toate acestea şi toate aceste răutăţi comparate cu deplinătatea sfinţeniei Născătoarei de Dumnezeu, n-ar putea să-l întristeze pe Dumnezeu. Pentru că singură Doamna Născătoare de Dumnezeu ar fi suficientă să-L mulţumească în toate şi să nu-L lase atât să se întristeze pentru căderea şi pieirea atâtor şi atâtor creaturi ale Lui, cât şi să-L facă să se bucure covârşitor numai pentru Ea. Pentru că ea singură L-a iubit incomparabil mai presus decât toate, pentru că Ea singură a ascultat de voia Lui mai presus de toate, pentru că ea singură a fost un receptacul încăpător şi primitor al tuturor harismelor naturale , voluntare şi supranaturale, pe care Dumnezeu le-a împărţit întregii creaţii; pe scurt, pentru că ea a devenit o altă lume un alt cosmos , incomparabil mai bun frumos decât toată lumea inteligibilă şi sensibilă, singură de ajuns să-L slăvească veşnic pe Dumnezeu din frumuseţea şi diversitatea harismelor ei mai mult decât toată creaţia universului.”[5]

[1] Biblia, Noul Testament,  Evanghelia după Luca, http://www.bibliaortodoxa.ro/noul-testament/48/Luca

[2] Pr. Dr. Marius Ţepelea, op. cit., p. 174-175.

[3] Sf. Alfons Maria de Luguori, GLORIILE MARIEI, Editura SERAFICA, Roman, 2005, p. 53.

[4] Ibidem, p. 70.

[5] DIAC. IOAN I. ICĂ JR,  op. cit., p. 577-578.

---

DESPRE MAICA DOMNULUI XII

de Pr. Prof. Ion CIUNGU

18.      Care sunt sărbătorile calendaristice în cinstea Maicii Domnului la ortodocşi şi la catolici?

       La ortodocşi

       a)    Patru sărbători mari (sau chiar cinci):

- Naşterea Maicii Domnului, pe 8 septembrie;

- Intrarea în biserică a Maicii Domnului, pe 21 noiembrie ( adică prezentarea ei la templul din Ierusalim, de către părinţii ei, când ea avea vârsta de trei ani);

(- Soborul Maicii Domnului, pe 26 decembrie, adică a doua zi după Naşterea Domnului;  fiind a doua zi de Crăciun, această sărbătoare nu este prea evidenţiată, încât unii o pun la sărbători mici);

 - Bunavestire, pe 25 martie;

 - Adormirea Maicii Domnului, pe 15 august.

b)    Şase sărbători mici

- Acoperământul Maicii Domnului, pe 1 octombrie, în amintirea arătării Maicii Domnului în biserica din cartierul Vlaherne al Constantinopolului, sfântului Andrei cel Nebun pentru Hristos, pe vremea împăratului Leon Înţeleptul ( 886-911);

- Vinerea Izvorului Tămăduirii, prima vineri după Paşti;

- Zămislirea Sfintei Fecioare, pe 9 decembrie, în calendar scrie de obicei Zămislirea Sfintei Ana;

- Punerea cinstitului veşmânt al Maicii Domnului în raclă, pe 2 iulie;

- Punerea brâului Maicii Domnului în raclă, pe 31 august;

-Pomenirea unei minuni a Maicii Domnului, pe 1 septembrie ( o icoană a Maicii Domnului, aruncată într-un iezer, pe vremea luptelor contra icoanelor, a ieşit la suprafaţă după mulţi ani, nestricată).[1]

        La  catolici

a)    Patru sărbători mari

- Imaculata Concepţie, pe 8 decembrie;

- Maria, Mama lui Dumnezeu, pe 1 ianuarie, în loc de Tăierea împrejur;

-Buna Vestire, pe 25 martie;

- Luarea cu trupul la cer , pe 15 august.

         b) Opt sărbători mici

             - Fecioara de la Guadelupe, pe 12 decembrie, în amintirea apariţiei     Mariei din 1531 în Mexic;

              - Fecioara de la Lourdes, pe 11 februarie, în amintirea apariţiei din 1858 de la Lourdes

              - Fecioara Regina Cerului, pe 1 mai;

              - Fecioara de la Fatima, pe 13 mai, în amintirea apariţiei din 1917;

              - Fecioara Regină, pe 31 mai;

              - Vizitarea Elisabetei, pe 22 august;

              - Naşterea Fecioarei Maria, pe 8 septembrie;

              - Fecioara Maria a Rozariului, pe 7 decembrie.

       Luna mai este consacrată în întregime Sfintei Fecioare Maria. De asemenea luna octombrie este consacrată Rozariului.[2]

---

[1] Pr. Prof.dr. Ene Branişte, LITURGICA GENERALĂ, TIPĂRITĂ CU BINECUVÂNTAREA PREA FERICITULUI PĂRINTE IUSTIN, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, , Bucureşti, 1985, p.232-240.
[2] DIAC. IOAN I. ICĂ JR, op. cit., p. 37.

Suferinţa

de Lucian OLARU

Luaţi, fraţilor, pildă de suferinţă şi de îndelungă răbdare pe proorocii care au grăit în numele Domnului. Iată, noi fericim pe cei ce au răbdat: aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv este Domnul şi îndurător.(Iacob 5, 10-11)

“Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin şi pe cunoscuţii mei de la suferinţă” (Psalmi 87, 18).

Vorbind despre bolile şi slăbiciunile trupului nostru, un teolog francez scrie aşa: „Sănătatea constituie chiar un rău dacă contribuie să-l facă pe om indiferent faţă de mântuirea sa, dacă-l ţine departe de Dumnezeu, dându-i impresia iluzorie că-şi este suficient lui însuşi, şi îl situează într-o falsă simţire de bunăstare, conferindu-i acea putere după trup care slăbeşte, în locul slăbiciunii în care Dumnezeu se descopere (II Corinteni 12, 9) şi care constituie adevărata putere (II Corinteni 12, 10)”.[1] În acest sens, sfântul Grigorie de Nazianz ne cere „să ştim să dispreţuim o sănătate stupidă care duce la păcat”.[2]

Suferinţa este provocată de boli, afecte sau de orice altceva; ea poate fi bună (pozitivă, ziditoare de suflet, întărind credinţa, maturizând şi sensibilizând sufletul) sau poate fi rea (negativă, distrugătoare de suflet, mergând până la nebunie, trăgând sufletul spre deznădejde prin lucrarea diavolului); iată ce spune părintele Jean-Claude Larchet despre boală: „ea este în sine un rău în măsura în care apare ca o urmare a păcatului lui Adam şi ca un efect al lucrării demonice, în lumea căzută, o negare a ordinii voite de Dumnezeu atunci când a creat lumea şi pe om; ... boala este un rău numai în planul naturii fizice a trupului. Dacă omul nu se lasă cu totul pradă ei, ea nu poate să-i atingă sufletul, deci nici să afecteze fiinţa sa esenţială, natura sa spirituală”.[3] Sfântul Ioan Hrisostom spune că „există un rău care nu este un rău deşi poartă acest nume: cum este boala ... şi celelalte lucruri de acest fel. Dacă ele ar fi într-adevăr răul, n-ar fi putut deveni pentru noi începutul unei mulţimi de bunătăţi.”[4] Sfântul Grigorie de Nazianz ne încurajează „să nu admirăm orice fel de sănătate şi să nu detestăm orice boală.”[5]

Boala şi suferinţa „manifestă mizeria omenirii despărţite de Dumnezeu, ... distrug iluziile de plenitudine şi de autosuficienţă pe care omul le putea avea înainte, inspirate fiind de o sănătate pe care el o credea durabilă. Ele îi arată sărăcia şi chiar goliciunea sa ontologice şi-l fac să-şi aducă aminte că este ţătână”.[6] Sfântul Ioan Scărarul notează că „boala are uneori scopul de a ne smeri duhul”;[7] trufia se tămăduieşte prin suferinţă: „pentru binele nostru suntem expuşi bolilor ... căci trufia zămislită în noi prin delăsare îşi află un leac în această slăbiciune şi în aceste suferinţe.”[8]

Vorbind despre scopul şi importanţa suferinţei, sfântul Ioan Casian zice că durerea care însoţeşte boala este ca şi aceea pe care o simţi când ţi se aplică unele leacuri: ea nu este un rău decât din punct de vedere subiectiv; obiectiv, ea contribuie la binele celui pe care-l afectează[9]; Sfântul Ioan Hrisostom observă că „durerea ne este impusă din pricina păcatului şi tot durerea ne slobozeşte de păcat ... Păcatul dă naştere durerii şi durerea omoară păcatul”.[10]

În concluzie vom spune că bolile cu suferinţele ei, împreună cu celelalte necazuri, apar ca o condiţie a dobândirii virtuţilor şi a vieţii virtuoase”[11], iar răbdarea lor cu pace şi fără cârtire dovedeşte o inimă care iubeşte pe Dumnezeu şi aşteaptă cu răbdare întoarcerea la viaţa fericită în ceruri. Cuviosul Isaac Sirul ne învaţă că bolile „le aduce Dumnezeu pentru sănătatea sufletului”[12].

O descompunere spirituală este o goană nefirească după plăcere şi, în acelaşi timp, o fugă „nestăpânită” de durere, de tot ceea ce goneşte o plăcere (durerea, foamea, setea, boala, toate gonesc dorinţa de plăceri); trebuie să răbdăm necazurile (durerile) fără cârtire; trebuinţele trupului când sunt satisfăcute pricinuiesc plăcere, iar când nu sunt satisfăcute pricinuiesc durere;[13] căutarea plăcerii în ea însăşi, satisfacerea trebuinţelor trupeşti mai mult decât este necesar este începutul multor păcate care vin unele după altele; ... când plăcerea devine ţinta şi scop final al existenţei pământeşti atunci uşor ajungem la decepţii puternice şi multă suferinţă, întrucât ne îndepărtăm de Dumnezeu şi nici nu găsim plăcerea mult aşteptată: „Satisfacerea de mai multe ori repetată a unor plăceri prezente va aduce un lanţ continuu de dureri viitoare”.[14] Deasemenea, pe măsură ce omul iubeşte mai mult satisfacerea plăcerii, doreşte să fugă de orice durere, chiar cu riscul de a trece cu vederea viitorul durabil, veşnic, de dragul clipei prezente (a plăcerii).

---

[1] Jean-Claude Larchet, Teologia bolii, ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 1997, p 56.

[2] Sfântul Grigorie de Nazianz, Cuvântări, XIV, 34, apud Jean-Claude Larchet, Teologia bolii, ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 1997, p 56.

[3] Jean-Claude Larchet, Teologia bolii, ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 1997, p 56.

[4] Sfântul Ioan Hrisostom, Omilii despre Pocăinţă, VII, 6, apud Jean-Claude Larchet, Teologia bolii, ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 1997, p 57.

[5] Jean-Claude Larchet, Teologia bolii, ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 1997, p 56.

[6] Jean-Claude Larchet, Teologia bolii, ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 1997, p 59.

[7] Jean-Claude Larchet, Teologia bolii, ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 1997, p 59.

[8] Sfântul Ioan Hrisostom, Omilii despre Ana, I, 2, apud Jean-Claude Larchet, Teologia bolii, ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 1997, p 59.

[9] Sfântul Ioan Casian apud Jean-Claude Larchet, Teologia bolii, ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 1997, p 62.

[10] Sfântul Ioan Hrisostom, Predici despre pocăinţă, apud Jean-Claude Larchet, Teologia bolii, ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 1997, p 65.

[11] Jean-Claude Larchet, Teologia bolii, ed. „Oastea Domnului”, Sibiu, 1997, p 67.

[12] Cuviosul Isaac Sirul, apud Georgios Mantzaridis, Morala creştină, vol II, ed. Bizantină, Bucureşti, 2006, p 489.

[13] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol II, EIBM al BOR, Bucureşti, 1997, p 48.

[14] Idem.

DESPRE MAICA DOMNULUI XI

 de pr. prof. Ion CIUNGU

16.       Ce puncte de vedere găsim în religiile necreştine de azi despre Maica Domnului ?

Nr. crt.	Religia	Punctul de vedere
1.	Iudaismul, religia evreilor (se presupune că sunt 14 milioane de evrei în lume)[1]	Iisus nu este Mesia, nu este Dumnezeu şi  nu a fost răstignit, ci spânzurat.  Fecioara Maria, soţia lui Iosif, a fost violată de vecinul său Yohann, în lipsa soţului de acasă, în timp ce era în perioada ciclului menstrual. Astfel, Iisus este fiul Mariei cea adulteră şi impură... După cartea lor sfântă Talmud, Toledoth Yeshuh, editată in 1984 de Editura Berg Int., sub titlul ,,L ‘Evangile du ghetto’’.[2]
2.	Islamismul, cu 1,5 miliarde de adepţi[3]	Iisus, numit Isa în arabă, este unul dintre cei mai iubiţi şi mai importanţi profeţi şi Mesia. Totuşi Iisus nu e divin.  Coranul, cartea lor sfântă,  “spune că Iisus a fost rezultatul unei naşteri virgine. Cea mai detaliată relatare despre vestirea şi naşterea lui Iisus este oferită de Sura 3 şi 19 din Coran, unde e scris că Dumnezeu a trimis un înger să-i vestească Mariei că ea ar putea în scurt timp să se aştepte să nască un fiu, în ciuda faptului că e virgină.”  Maria, mama lui Iisus, este menţionată în Coran mai mult decât în întreg Noul Testament. Ea se bucură de o poziţie deosebit de distinsă şi de onorată între femeile din Coran. Un capitol din Coran este intitulat Maryam ( Maria ), care este singurul capitol din Coran numit după o femeie...” [4]

       Din Toledoth Yeshuh , probabil,  ideile de blasfemie au fost preluate de unii derbedei şi atei. De ex., de activiştii care făceau reeducarea în închisorile comuniste:

         “Fecioara Maria de asemenea era tratată drept o femeie de moravuri uşoare care ar fi meritat nu să fie sanctificată ci trimisă la închisoare pentru adulter”[5]

Altă mărturie:

“ Iată şi ritualul blasfemiator la adresa Naşterii Domnului, organizat de Ţurcanu:

       « -  Azi e Crăciunul. Bine…Să-l sărbătorim şi noi cum se cuvine!... Hei tu, acela, dezbrăcarea! A ordonat el unui tânăr.

         Acela, tremurând, s-a dezbrăcat şi era tot trupul lui vânăt şi însângerat.

         -  Tu eşti fecioara cea prea…, a zis Genu. Aşază-te în poziţie de născătoare! N-ai mai fătat tu până acum, dar acum ai s-o faci şi pe asta!

        Tânărul s-a aşezat pe duşumea. (…)

          -  Iar tu ( şi arătă spre altul ) eşti preasfântul Iosif. Vom demonstra acum cum s-a putut zămisli Fiul lui Dumnezeu, dracu să-l ia. Deci, fă Marie pune fundul la bătaie!... Actul s-a săvârşit. Genu a continuat:

           -  Mai trebuie şi îngeri imaculaţi, boi şi măgari, ca să fie legenda verosimilă. Toţi la pielea goală. Vreau o orgie, bă, cum nu s-a mai văzut. Eu, dumnezeu, o ordon ca atotputernic!... Apoi să treceţi pe rând să vă cuminecaţi.  …dacă nu ajunge, avem tineta plină! Atenţie, dumnezeu e de faţă, totul să se petreacă după voia mea şi toţi să-mi cântaţi osanale. Executarea! A ordonat Ţurcanu. Şi a început un ritual dement.»”[6]

[ În ziua de Paşti, 04. aprilie 2010, într-un scurt interviu la Radio România Actualităţi, luat de reporterul Alexandru Rusu actriţei Maia Morgenstern, de origine iudaică, care a jucat rolul Fecioarei Maria în filmul Patimile lui Hristos, întrebată dacă rolul i-a schimbat cumva viaţa, actriţa a răspuns că unii au felicitat-o, iar alţii au insultat-o, ameninţat-o şi boicotat-o.  „În interviuri ea a apărat şi apără filmul Patimile împotriva alegaţiilor de antisemitism, spunând că marele preot Caiafa este zugrăvit nu ca reprezentant al poporului evreu, ci ca lider al instituţiei, adăugând că « Autorităţile de-a lungul istoriei au persecutat şi persecută indivizi cu idei revoluţionare » “[7]    „…ea îşi foloseşte moştenirea pentru a răspândi mesaj de pace în « Patimile »”[8] ]

      17.    Ce ştim despre unele rugăciuni către Maica Domnului ?

Nr.crt	Numele rugăciunii	Date dspre ea
1.	Acatistul	„(Greacă akathistos;  a  privativ, kathizo “a şedea”; adică neşezând; stând în picioare)”. Acest imn este parţial citit, parţial cântat, stând în picioare, neşezând.)” Imnul propriu zis cuprinde douăzeci şi patru de strofe ( icoase)… „Aceste strofe sunt alternativ mai lungi şi mai scurte, iar literele lor iniţiale formează alfabetul grec.” Autorul ?  Nu se poate stabili precis. Imnul a fost atribuit atât lui Sergiu, patriarh al Constantinopolui, cât şi lui Georgios Pisides, diacon, arhivar şi sacristan la catedrala Sfânta Sofia. „Potrivit informaţiei din cartea de cult numită Triod, în anul 626 pe timpul împăratului Heraclius, Constantinopolul a fost atacat de perşi şi sciţi, dar a fost salvat prin intervenţia Maicii Domnului. Un uragan pornit brusc a dispersat flota inamicului, aruncând vasele pe ţărmul de lângă biserica mare a Născătoarei de Dumnezeu de la Vlaherne. Oamenii au petrecut toată noaptea aceea mulţumindu-i pentru eliberarea neaşteptată. Atunci a fost compus acest imn, sau cel puţin condacul, care face aluzie la „Împărăteasa nebiruită”.  „Ţie, Mama lui Dumnezeu, Împărăteasă nebiruită, într-adevăr Eu, Cetatea ta, eliberată de rele, îţi ofer mulţumiri pentru biruinţele obţinute; dar într-adevăr tu , prin puterea ta nebiruită, eliberează-mă de orice fel de pericol; ca să strig ţie,  Bucură-te, Mireasă fecioară!” [9]
2.	Cuvine-se cu adevărat     (Axion estin)	“Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu, cea pururea  fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii. Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut. Pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.”        A doua parte a imnului, care începe cu cuvintele, „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii…”  este partea mai veche a acestui imn…şi este atribuită Sfântului Cosma Imnograful ( + 773 )..        Introducerea, „Cuvine-se cu adevărat…” a fost , potrivit tradiţiei, revelată de Arhanghelul Gavriil unui călugăr din Muntele Athos.[10]
3.	Paraclisul	Paraclis= invocare, implorare Paraclisul Mic cântat în timpul celei mai mari părţi a anului, a fost compus de Theosterictus Călugărul,  în secolul IX. Paraclisul Mare a fost compus de împăratul Theodor I Ducas  Lascaris în sec. XIII. [11]
4.	Ave Maria (Născătoare de Dumnezeu)	“De fapt, există prea puţine semne sau niciunul despre Ave Maria ca formulă devoţională acceptată înainte de aproximativ anul 1050.”[12] „ Áve María, grátia pléna, Dóminus técum. Benedícta tu in muliéribus, et benedíctus frúctus véntris túi, Iésus. Sáncta María, Máter Déi, óra pro nóbis peccatóribus, nunc et in hóra mórtis nóstrae. Ámen. “[13] “Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut nouă pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre. Preasfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii acum şi în ora morţii noastre! Amin.”
5.	Angelus	Prima documentaţie scrisă despre această slujbă este de la călugărul franciscan italian Sinigardi di Arezzo (mort în 1282 ) Începe cu cuvintele: “Angelus Domini nuntiavit Mariæ … ”, adică, “Îngerul Domnului a vestit Mariei..”[14]
6.	Salve Regina	Compusă cel mai probabil de Hermann de Reichenau, sec. XI. „Salut, Regină, Mamă a milostivirii, viaţa noastră, mângâierea noastră, speranţa noastră, salut! Copiii Evei exilaţi (pe pământ ) strigăm către tine…”[15]
7.	Rozariul .	Rosariu=  coroană de trandafiri „…când erezia albigenzilor devasta regiunea Toulouse, Sf. Dominic cu stăruinţă a implorat ajutorul Stăpânei noastre şi a fost instruit de ea, spune tradiţia, să predice Rosariul printre oameni ca antidot faţă de erezie şi de păcat.”[16] Acest buchet de rugăciuni “este alcătuit din secvenţe repetate de Tatăl nostru, urmate de zece rugăciuni Născătoare de Dumnezeu… meditaţii asupra unuia din Misterele  Rozarului, care sunt evenimente din vieţile lui Iisus Hristos şi a Mamei Sale, Binecuvântata Fecioară Maria…”[17] “Potrivit tradiţiei, rozariul a fost dat Sfântului Dominic într-o apariţie a Binecuvântatei Fecioare Maria în anul 1214 în biserica din Prouille.”[18]
8.	Psaltirea Maicii Domnului	Autor Sf. Dimitrie al Rostovului ( sec. XVII ). În ce privește autorul Psaltirii Maicii Domnului, am observat că unii editori au atribuit-o Sfântului Dimitrie al Rostovului (1651 – 1709), iar alții Sfântului Bonaventura (1217? – 1274). PSALTIREA MAICII DOMNULUI Psalm 1 : „ Fericit bărbatul care iubeşte numele tău Marie…”[19]

---

[1] Major Religions of the World Ranked by Number of Adherents, http://www.adherents.com/Religions_By_Adherents.html

[2] Radu Negrescu Şuţu, DIALOGUL TEOLOGILOR   II,   revista LUMEA, anul XIII, nr. 11, 2006, p. 30-31. şi

http://ro.altermedia.info/religietraditii/dialogul-teologilor-ii_4794.html ; şi

Judaism's view of Jesus, From Wikipedia, the free encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Judaism's_view_of_Jesus#Judaism.27s_worldview_and_Jesus

[3] Major Religions of the World Ranked by Number of Adherents,, ibidem.

[4]    Mary (mother of Jesus), From Wikipedia, the free encyclopedia,    , Virgin birth of Jesus in the Qur'an, şi   Mary in the Qur'an

http://en.wikipedia.org/wiki/Mary_(mother_of_Jesus)#Virgin_birth_of_Jesus_in_the_Qur.27an

[5]Dumitru Bacu, Piteşti – centru de reeducare studenţească, Ed. Atlantida, Bucureşti, 1991, p. 53, apud  teolog Vasilică MILITARU, Biserica din temniţă, mărturisire şi jertfă creştină în închisorile comuniste, România 1948-1964, Bacău: Vicovia, 2008, p. 111.

[6] Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Ed. Christiana, Bucureşti, 2006, p. 270, apud idem, ibidem, p. 114.

[7]Maia Morgenstern, From Wikipedia, the free encyclopedia

 http://en.wikipedia.org/wiki/Maia_Morgenstern

[8] Jewish Actress Proud to be Mel Gibson’s Virgin Mary, http://news.newamericamedia.org/news/search.html

[9]

[10] Axion Estin,  http://en.wikipedia.org/wiki/Axion_Estin

[11]    Paraklesis,   From Wikipedia, the free encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Paraklesis

[12]  Hail Mary, Origin ,    http://www.newadvent.org/cathen/07110b.htm

[13]   Hail Mary, The prayer in Western (Latin) tradition ,  From Wikipedia, the free encyclopedia,

 http://en.wikipedia.org/wiki/Hail_Mary#cite_note-10

[14] Angelus, From Wikipedia, the free encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Angelus

[15] Salve Regina, From Wikipedia, the free encyclopedia

http://en.wikipedia.org/wiki/Salve_Regina#Background_and_history

[16]

 http://www.newadvent.org/cathen/13184b.htm

[17]   Rosary ,  From Wikipedia, the free encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Rosary

[18] ibidem,  History.

[19] Sf\ntul Dimitrie al Rostovului, Psaltirea, Paraclisul şi Prohodul Maicii Domnului, Carte tipărită cu binecuvântarea  Prea Sfinţitului Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Editura Egumeniţa, f. a.., Psalm 1.  În ce privește autorul Psaltirii Maicii Domnului, am observat că unii editori au atribuit-o Sfântului Dimitrie al Rostovului (1651 – 1709), iar alții Sfântului Bonaventura (1217? – 1274).  PSALTIREA MAICII DOMNULUI