luni, 18 octombrie 2021

“Dumnezeu, știința și dovezile – zorii unei revoluții?” (articol în franceză din 12 octombrie 2021, în care este prezentată cartea DIEU, LA SCIENCE, LES PREUVES, L'AUBE D'UNE RÉVOLUTION, recent publicată la Paris și pusă în vânzare din 13 octombrie 2021; este o carte în care 20 de specialiști de marcă aduc la zi un mănunchi de dovezi raționale din domenii diferite și independente ale științei, oferind o lumină nouă cu privire la existența lui Dumnezeu, răsturnând certitudinile materialismului naiv care L-a exclus pe Dumnezeu, materialism care impregnează încă spiritele; astăzi există un consens științific, toți savanții sunt unanimi în a recunoaște că universul se află în expansiune, că are un început și că va avea un sfârșit; cum să nu se repună problema unei Ființe care se află la originea a tot ceea ce există?; traducere în română de I. N. )



            Puțină știință ne îndepărtează de Dumnezeu, dar mai multă știință ni-L apropie– acest citat ar putea servi drept prezentare pentru cartea-eveniment a lui Michel-Yves Bolloré și Olivier Bonnassies – Dumnezeu, știința și dovezile (Paris, ediția Guy Trédaniel) care a intrat in librării pe 13 octombrie. Carte-eveniment nu este un termen exagerat: este o carte care ne tulbură certitudinile, titrează Le Figaro magazine care îi dedică dosarul săptămânii.

 

          Certitudinile sau convingerile astfel răsturnate sunt vechi și sunt uzate rău: ele datează din timpul scientismului care n-a încetat să crească din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. De la Copernic la Freud, de la Galilei la Laplace și la Darwin, dezvoltarea științelor  a pus problema existenței lui Dumnezeu între paranteze: „N-am nevoie de această ipoteză”, astfel răspundea  Laplace lui Napoleon. Curentul gândirii materialiste ateiste s-a bazat pe succesele științifice pentru a impune  în Occident o dominație crescută a științei  și se prelungește până în zilele  noastre cu transumanismul care pretinde că asigură salvarea umanității prin tehnică și știință.

 

           Dar iată că scientismul tot mai puternic autoproclamat este învins tocmai de către ...știință! Aceasta se întoarce împotrivă cu o serie de teorii prodigioase: descoperirile termodinamicii, ale relativității, ale mecanicii cuantice, a teoriei Big Bang-ului întărite cu cele ale expansiunii Universului și a stingerii  termice, dar și prin observațiile privind finețea „reglajului” care a precedat apariția Cosmosului și a apariției atomilor, a stelelor și a vieții pe Pământ. Această odisee științifică nemaiauzită ne conduce la ani-lumină de materialismul naiv care impregnează spiritele încă. Din păcate, este dificil să urmărești dezvoltarea științelor într-un infinit mic și într-un infinit mare și de a sesiza traiectoria acestei dezvoltări într-o vedere de sinteză.

          Aceasta este provocarea lansată de către cei doi autori ai eseului: de a pune de acord accesul unui public larg și exactitatea științifică pe parcursul unei ample anchete condusă de douăzeci de specialiști de marcă (lucrarea este prefațată de către Robert Woodrow Wilson, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1978).

 

           Ce miză  nu doar intelectuală dar existențială poate rivaliza cu problema privind existența lui Dumnezeu? După punerea între paranteze și abolirea ideii existenței lui Dumnezeu de către știință, această carte explică motivul pentru care această problemă revine în forță cu revoluția conceptuală din secolele XX și XXI. Pentru că toate descoperirile moderne la zi urmează niște linii care conduc la concluzii care ne bulversează. Putem sintetiza aceasta  arătând că dacă acum 100 de ani toți savanții erau convinși de contrariul, astăzi există un consens științific pentru a recunoaște că viața complexă presupune ajustări ale legilor naturii de o precizie care ne stupefiază și savanții sunt acum unanimi în a recunoaște că Universul se află în expansiune, că are început și va avea un sfârșit. Or, dacă timpul, spațiul și materia au avut un început și Universul implică o transformare de o asemenea complexitate, cum să nu se repună problema care îi obseda pe înțelepții (atât savanți, cât și filosofi) Antichității a unui prim principiu, a unei ființe care se află la originea a tot, a unei ființe transcendente, atemporale și imateriale pe care religia o numește Dumnezeu?

 

          Ne aflăm într-adevăr, cum afirmă subtitlul cărții, în zorii unei noi revoluții? Putem să ajungem la certitudini privind subiectul existenței lui Dumnezeu? Dezbaterea serioasă a acestei întrebări esențiale – veritabil reviriment epistemiologic – nu este mai sigură decât la începurile sale, dar prin lectura acestei cărți este posibil să împărtășiți raționamentele optimiste ale autorilor care afirmă la sfârșitul întroducerii lucrării lor: În definitiv, Dumnezeu există sau nu;  răspunsul există independent de noi și este binar. Este da sau nu. Doar lipsa noastră de cunoștință a putut fi un obstacol până acum. Dar punerea la zi a unui mănunchi de dovezi raționale, provenind din domenii diferite și independente ale științei, aduce o lumină nouă și poate decisivă asupra acestei întrebări.

...

Articolul « Dieu, la science, les preuves » : L’aube d’une révolution ?, publicat în 12 octombrie 2021, de Philippe Oswald, a fost tradus în română de colega noastră I. N., de pe website-ul de știri creștine Info Chrétienne: https://www.infochretienne.com/dieu-la-science-les-preuves-laube-dune-revolution/

 

Cartea poate fi cumpărată cu 17 sau cu 24 de euro, depinde de format:

https://www.amazon.fr/Dieu-science-preuves-Michel-Yves-Bollor%C3%A9/dp/2813225851

 

.................................................................................................................

Aici am terminat de anunțat știrea respectivă.

S-ar putea întâmpla să dorim să (re)vedem următorul articol:

 

Bethleem – Creștinii din America donează milioane de dolari pentru restaurarea bisericii Nasterea Domnului (articol în franceză din 29 septembrie 2021; traducere în română de I.N.)

  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Azi, în SÂMBĂTA MOȘILOR DE IARNĂ, înainte de DUMINICA ÎNFRICOȘĂTOAREI JUDECĂȚI, ne-am asociat/ne asociem la RUGĂCIUNILE DE POMENIRE GENERALĂ A MORȚILOR, A TUTUROR PERSOANELOR PLECATE ÎN LUMEA DE DINCOLO, potrivit Calendarului Creștin Ortodox și Calendarului Creștin Greco-Catolic. ASTFEL, se cuvine să cerem de la Dumnezeu IERTARE PENTRU PERSOANELE PLECATE ÎN LUMEA DE DINCOLO și, de asemenea, IERTARE PENTRU NOI, persoanele din lumea aceasta: DOAMNE DUMNEZEULE, TATĂ CERESC ATOTSFÂNT ȘI ATOTPUTERNIC, TE RUGĂM FRUMOS PRIN DUHUL SFÂNT, ÎN NUMELE DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, IARTĂ-LE (IARTĂ-NE) PĂCATELE ȘI AI MILĂ DE LUMEA TA! AMIN! ÎȚI MULȚUMIM FRUMOS! ... Ne rugăm pentru morți din cel puțin trei motive: 1) Iubirea Domnului nostru Iisus Hristos este mai tare decât moartea. Sfântul Apostol Pavel ne spune că tocmai cu acest scop Mântuitorul a murit și a înviat: ca să aibă stăpânire atât peste vii cât și peste morți (Romani 14, 9). ... 2) Cei pe care noi îi considerăm morți continuă să fie vii, după cum ne asigură Mântuitorul (Luca 20, 37-38). ... 3) Iubirea noastră creștinească continuă și dincolo de moarte, căci iubirea creștinească este cea mai puternică virtute, care nu dispare niciodată (1 Corinteni 13). LA RUGĂCIUNILE DE POMENIRE A MORȚILOR ADUCEM ANUMITE SIMBOLURI ALE PREZENȚEI LUI IISUS. De exemplu, aducem LUMÂNĂRI (CANDELE) APRINSE, care ne amintesc următoarele cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos: “EU SUNT LUMINA LUMII.” Aducem BOBUL DE GRÂU (sub formă de colivă și pâine), care ne amintește de MOARTEA ȘI ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, după cum El Însuși a spus când a prevestit Moartea și Învierea Sa prin următoarele cuvinte: “ADEVĂRAT, ADEVĂRAT ZIC VOUĂ CĂ DACĂ GRĂUNTELE DE GRÂU, CÂND CADE ÎN PĂMÂNT, NU VA MURI, RĂMÂNE SINGUR; IAR DACĂ VA MURI, ADUCE MULTĂ ROADĂ.” Aducem VIN, amintindu-ne că la Cina cea de Taină Iisus, luând paharul cu vin, a spus: “ACESTA ESTE SÂNGELE MEU, SÂNGELE LEGĂMÂNTULUI CELUI NOU, CARE SE VARSĂ PENTRU MULȚI SPRE IERTAREA PĂCATELOR.” ... Să ne amintim poezia lui Nichifor Crainic: UNDE SUNT CEI CARE NU MAI SUNT? Să o ascultăm interpretată de Tudor Gheorghe: https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/1185665466135870 ... Despre tăria pe care ne-o dă credința noastră creștină în viața de apoi, adică în viața de după moarte, a scris poetul George Coșbuc, căruia i-a murit singurul copil, Alexandru, la vârsta de (aproape) 20 de ani: "Dar știu un lucru mai presus/ De toate câte ți le-am spus:/ Credința-n zilele de-apoi/ E singura tărie-n noi,/ Că multe-s tari cum credem noi/ Și mâine nu-s!" (George Coșbuc, Moartea lui Fulger).

Pr. prof. Ion Ciungu   Iisus, prevestind Moartea Sa și Învierea Sa, precum și rezultatul Morții și Învierii Sale, a zis astfel:  “Adevăr...