marți, 3 decembrie 2013

Lectură de Decembrie

de MONICA   GUJAN Bibliotecar 
(responsabil CDI), 
Liceul Tehnologic „J. Lebel” Tălmaciu



Poezii, Zorica Laţcu – Teodosia, Bucureşti, Editura Sophia, 2008.






Zorica Laţcu – Teodosia (1917-1990) este o poetă creştină formată în cadrul “mişcării gândiriste” conduse de poetul şi teologul Nichifor Crainic. Specializată în studii de teologie clasică şi modernă, concretizate în studii patristice remarcabile, iniţiată în experienţa monahismului ortodox românesc, maica Teodosia se impune în spectrul poeziei religioase moderne ca o poetă mistică prin excelenţă.
          A publicat trei volume de versuri: Insula Albă, Editura Dacia Traiană, Sibiu, 1944; Osana Luminii, Editura Episcopiei, Cluj, 1948; Poemele Iubirii, Editura Ramuri, Craiova, 1949.
          Zorica Laţcu a fost ataşată spiritual de mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus şi a fost îndrumată spiritual de părintele Arsenie Boca. În anul 1948 Zorica Laţcu intră în viaţa monahală cu numele Teodosia, în mănăstirea Vladimireşti, jud. Tecuci.
          Volumul Poezii, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, reprezintă prima ediţie completă a poeziilor maicii Teodosia Laţcu. Tema centrală a poeziei sale mistice este iubirea dintre spiritul uman şi Dumnezeu.
(extrase din Coordonate bibliografice şi Notă asupra ediţiei, la volumul de mai sus).
         
          Luna decembrie, învăluită de sacralitatea şi bucuria sărbătorii Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, este un bun prilej de a ne lumina sufletul cu poeziile maicii Teodosia. Vă ofer, spre exemplu, câteva dintre acestea: 

Colind                                                                  Colind
Lerui, Doamne, Ler                                    Pentru tine, suflet drag,
Din înaltul Cer.                                           Pentru tine, doară,
Cerne Maica, cerne,                                    Fiul Tatălui şi azi,
Fulgii moi i-aşterne,                                    Pe pământ pogoară.
Nimeni să nu-i vadă
Urma prin zăpadă.                                      Pentru tine, în oraş
Să nu se cunoască                                      Maica Prea Curată,
Ce fiu va să nască.                                      Pribegind din loc în loc,
                                                                  Un locaş îşi cată.
Lerui, Doamne, Ler,
Din înaltul Cer,                                           Pentru tine, nicăieri
Coboară, coboară                                      N-a fost ea primită,
Preasfânta Fecioară;                                   Ci în staul printre oi
Dar pe unde merge                                     A intrat smerită.
Urma i se şterge,
Taina din vecie                                            Pentru tine naşte Prunc,
Nimeni să n-o ştie.                                      Ţie, dăruindu-L,
                                                                  Mititel şi-nfăşeţel,
Lerui, Doamne, Ler,                                    Cum a zis colindul.
Din înaltul Cer,
Intră-n staul iată,                                        Şi în tine, sufleţel,
Maica Preacurată;                                       Dulcea mea minune,
În staul de vite,                                           Prea Curata pe Iisus
Pe paie strujite.                                           Ca-ntr-o iesle-L pune.
Să nu se cunoască
Ce fiu va să nască.                                      Pentru tine, suflet scump,
                                                                  Îngerii mulţime,
Lerui, Doamne, Ler,                                    În alai prea strălucit
Din înaltul Cer,                                           Vin din înălţime.
Cerne luna, cerne,
Raze albe-aşterne,                                       Pentru tine, pentru noi,
Lumină cerească,                                        O, ce taină mare,
Din iesle să crească,                                    Stea cum alta n-a mai fost
Razele-n zăpadă                                          Sus pe cer răsare.
Îngeri să le vadă,
Din înaltul Cer.                                           Pentru tine, suflet rar,
                                                                 Pruncul mic surâde,
                                                                 Şi la zâmbetul Lui sfânt,
                                                                 Cerul se deschide.


Crăciunul                                                           

Tu nu mai ai, copile, azi,                           
Crăciun cu ramuri verzi de brazi.
Colindul sfânt tu nu-l mai ai,
Cu glasuri coborând din rai.
Şi nu-ţi mai vine Moş Crăciun,
Cu ţurţuri-perie-pe zăbun.
Şi „Moş Ajun” şi „Dalbe flori”
La Pruncul mic şi luminat,
Tu nu mai vii la închinat.

Copil al veacului de acum,
Opreşte-te o clipă-n drum!
Căci vreau să-ţi cânt şi vreau să-ţi spun,
Încet Colindul de Crăciun.
Să ştii şi tu că Dumnezeu,
Făuritorul tău şi-al meu,
Copil ca tine S-a făcut
Şi într-o iesle S-a născut.
Şi iar se naşte pentru voi,
Copii ai vremurilor noi.

În staul

Te-am urmărit cu inima, Fecioară,
Cum urci din Nazaret spre Vitleim,
Nu vede nimeni cum în cale zboară
Cu aripi argintii un heruvim.

Te văd apoi cum treci, ca o străină
Pe străzile micuţului oraş…
Nu vede nimeni nimbul de lumină
Ce-nvăluie tot chipul drăgălaş.

Ticsită până-n vârf e orice casă,
Zadarnic baţi la poartă, e-ncuiat…
Nu vede nimeni cuta dureroasă
Ce-n fruntea Ta senină s-a tăiat.

Îţi simt durerea, Maică Prea Curată,
Pentru cei ce trufaşi Te-au gonit,
Ţi-aud departe vocea-ndurerată:
„De ce cu Fiul Meu nu m-ai primit?”

Ci haide, intră-n staul. Te aşteaptă
Smeriţii boi şi viţeluşii blânzi.
Spre Tine oile grăbit se-ndreaptă,
Spre Tine cată mieii cei plăpânzi.

La cei smeriţi, care sufăr în tăcere,
Şi s-au făcut ca boul răbdător,
La ei să vii cu mâini de mângâiere
Şi să le naşti lor Prunc Mântuitor.

Şi la cei blânzi, ca mieii fără vină,
Cei ce ca oi plăpânde s-au făcut,
La ei să vii, Fecioară de lumină,
Şi Pruncul dă-li-L să le fie scut.

O, vino, paşii lini Tu Ţi-i coboară
Adânc în taina duhului smerit
Şi-n staul, între oi şi boi, Fecioară,
Să naşti Prunc mic, pe Domnul Prea Slăvit.

                                                          
 Sfintele sarbatori de Craciun si Anul Nou sa ne gaseasca pe toti mai buni, mai iertatori, mai curati sufleteste si mai generosi ! Sa ninga cu bucurie, credinta si speranta in sufletele tuturor ! LA MULTI ANI !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

De ZIUA MONDIALĂ A FILOSOFIEI (în a treia JOI din noiembrie), în acest an, 2024, TEMA propusă pentru meditație este “FILOSOFIA: CONSTRUIREA DE PODURI PESTE PRĂPĂSTIILE SOCIALE”, adică este vorba despre CONTRIBUȚIA FILOSOFIEI LA VINDECAREA DUȘMĂNIILOR ȘI DEZBINĂRILOR DINTRE OAMENI. Ne dăm seama că nu este ușor să vindeci dușmăniile și dezbinările dintre oameni, este chiar imposibil uneori, căci vedem chiar în zilele noastre cum din dezbinări și dușmănii s-a ajuns la înrăirea tot mai mult a oamenilor și la războaie. Dar știm că, din punct de vedere creștin, ceea ce este imposibil de realizat numai cu oamenii este, totuși, posibil de realizat dacă-L avem pe Dumnezeu cu noi. FILOSOFIA CREȘTINĂ, adică ÎNȚELEPCIUNEA CREȘTINĂ, NE ÎNVAȚĂ CĂ PENTRU A VINDECA DUȘMĂNIILE ȘI DEZBINĂRILE DINTRE OAMENI ESTE ABSOLUT NECESAR SĂ VINDECĂM MAI ÎNTÂI DUȘMĂNIA ȘI DEZBINAREA DINTRE OM ȘI DUMNEZEU, adică SĂ CONSTRUIM POD PESTE PRĂPĂSTIILE DINTRE OAMENI ȘI DUMNEZEU. De fapt, PODUL ESTE DEJA CONSTRUIT DE MÂNTUITORUL LUMII, DE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, PRIN CRUCEA IUBIRII LUI. Datoria noastră este SĂ Îi CEREM PERMISIUNEA SĂ TRECEM PRĂPĂSTIILE FOLOSIND CRUCEA LUI. Prăpăstiile dintre oameni și Dumnezeu, precum și prăpăstiile dintre oameni, sunt create de păcate. Dar mesajul iubirii divine transmis de-a lungul secolelor prin predicarea Evangheliei lui Iisus a creat și creează mereu poduri peste prăpăstiile sociale, a schimbat și schimbă mereu lumea în bine. Așa s-a ajuns la desființarea sclaviei, la grija față de bolnavi, la înființarea și dezvoltarea spitalelor, la ajutorarea săracilor, la înființarea și dezvoltarea școlilor, la îmbunătățirea societății în general. Toate influențele cu adevărat bune în societate sunt bazate pe Jertfa Mântuitorului pe Cruce. HAIDEȚI SĂ NE FOLOSIM DE FILOSOFIA CREȘTINĂ și SĂ Îi MULȚUMIM MÂNTUITORULUI PENTRU EFORTUL SACRIFICIULUI SĂU, PERMANENT VALABIL, DE A ȚINE CRUCEA CA POD PESTE PRĂPĂSTII! ... Din 2002 se sărbătorește Ziua Mondială a Filosofiei, fiind proclamată de UNESCO (The United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization). Se afirmă astfel valoarea filosofiei pentru dezvoltarea gândirii umane, pentru o mai bună înțelegere a lumii, pentru promovarea toleranței și păcii.

  Pr. prof. Ion Ciungu https://www.facebook.com/photo/?fbid=3127634857377003&set=a.711891222284724 World Philosophy Day is an internatio...