duminică, 3 martie 2013

Pagină dintr-un calendar german (Totdeauna la vedere, fidelitatea câinelui față de stăpân în comparație cu fidelitatea omului față de Dumnezeu)

traducere în colaborare de 

Ana-Sofia Engber şi Ion Ciungu




Mittwoch, 23. Januar 2013

Wie lieblich sind deine Wohnungen, Herr, der Heerscharen!






Immer im Blick






Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al cetelor de oşti ! Psalm 84, 2. ( În Biblia ortodoxă Psalm 83, 1 )[1]

 


Totdeauna la vedere

de Marcus Majonica

        Când merg la plimbare cu câinele meu şi el are voie să alerge liber de jur împrejur, îi place să se zbenguie de acolo până acolo. Deseori aleargă în faţă, însă se tot opreşte să vadă pe ce cale apucă stăpânul lui.  Dacă a alergat în direcţie greşită, se întoarce şi aleargă după mine. Bineînţeles că sunt pentru el tot felul de lucruri interesante de descoperit. Aşa fuge câteodată şi în pădure. Acolo câinele mă pierde uşor din ochi. Totuşi, îndată ce observă aceasta, devine neliniştit şi mă caută. Nu-i este suficient să găsească pe un om oarecare: trebuie să fie stăpânul lui. Când apoi m-a găsit, se bucură enorm şi sare chelălăind la mine sus.


          Pentru mine, câinele meu în ataşamentul lui este un exemplu de urmat, care îmi aminteşte de  versetul zilei. Nimic nu-i este lui mai drag, decât să fie acolo unde sunt eu. Ce bine ar fi dacă mie exact tot aşa de important mi-ar fi faptul de a fi totdeauna în apropierea lui Dumnezeu. Este cât se poate de natural faptul că apropierea trebuie înţeleasă nu numai spaţial, ci şi spiritual.


          După cum câinele este perfect mulţumit abia atunci când este în apropierea mea şi are voie să stea culcat la picioarele mele, când şed pe bancă în parc, tot aşa aş dori şi eu să găsesc cea mai înaltă plăcere în faptul de a fi în armonie cu Dumnezeu.


          Câinele meu se descurcă, totuşi, mult mai uşor în situaţia dată decât mine. El trebuie doar să-şi urmeze instinctul, şi deja totul este în ordine. Eu, din contră, am, de la căderea în păcat a primului om , o natură în mine, care nicidecum nu doreşte să fie în apropierea lui Dumnezeu. Aceasta s-a schimbat abia când eu m-am predat, în mod conştient, şi am trecut de partea lui Dumnezeu; însă esenţa cea veche este până astăzi încă în mine. În asemenea condiţii numai rugăciunea zilnică ajută la protecţia faţă de tot răul.

 

?  Unde vă place să poposiţi cel mai mult ?

 

!  Am mare respect faţă de cunoaşterea umană a câinelui meu; el este mai rapid şi mai profund decât mine.” ( Fürst Bismarck )





“Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe.” Isaia  1, 3  (Biblia, Isaia cap. 1, verset 3. http://bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/43/Isaia)



( din  Der neue Kalendar  2013 )


(LEBEN IST MEHR, Impulse  für jeden Tag ,   vezi şi  http://www.talk-about.org/leben-ist-mehr/default.asp?datum=23.01.2013)

 


 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Azi, în SÂMBĂTA MOȘILOR DE IARNĂ, înainte de DUMINICA ÎNFRICOȘĂTOAREI JUDECĂȚI, ne-am asociat/ne asociem la RUGĂCIUNILE DE POMENIRE GENERALĂ A MORȚILOR, A TUTUROR PERSOANELOR PLECATE ÎN LUMEA DE DINCOLO, potrivit Calendarului Creștin Ortodox și Calendarului Creștin Greco-Catolic. ASTFEL, se cuvine să cerem de la Dumnezeu IERTARE PENTRU PERSOANELE PLECATE ÎN LUMEA DE DINCOLO și, de asemenea, IERTARE PENTRU NOI, persoanele din lumea aceasta: DOAMNE DUMNEZEULE, TATĂ CERESC ATOTSFÂNT ȘI ATOTPUTERNIC, TE RUGĂM FRUMOS PRIN DUHUL SFÂNT, ÎN NUMELE DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, IARTĂ-LE (IARTĂ-NE) PĂCATELE ȘI AI MILĂ DE LUMEA TA! AMIN! ÎȚI MULȚUMIM FRUMOS! ... Ne rugăm pentru morți din cel puțin trei motive: 1) Iubirea Domnului nostru Iisus Hristos este mai tare decât moartea. Sfântul Apostol Pavel ne spune că tocmai cu acest scop Mântuitorul a murit și a înviat: ca să aibă stăpânire atât peste vii cât și peste morți (Romani 14, 9). ... 2) Cei pe care noi îi considerăm morți continuă să fie vii, după cum ne asigură Mântuitorul (Luca 20, 37-38). ... 3) Iubirea noastră creștinească continuă și dincolo de moarte, căci iubirea creștinească este cea mai puternică virtute, care nu dispare niciodată (1 Corinteni 13). LA RUGĂCIUNILE DE POMENIRE A MORȚILOR ADUCEM ANUMITE SIMBOLURI ALE PREZENȚEI LUI IISUS. De exemplu, aducem LUMÂNĂRI (CANDELE) APRINSE, care ne amintesc următoarele cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos: “EU SUNT LUMINA LUMII.” Aducem BOBUL DE GRÂU (sub formă de colivă și pâine), care ne amintește de MOARTEA ȘI ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, după cum El Însuși a spus când a prevestit Moartea și Învierea Sa prin următoarele cuvinte: “ADEVĂRAT, ADEVĂRAT ZIC VOUĂ CĂ DACĂ GRĂUNTELE DE GRÂU, CÂND CADE ÎN PĂMÂNT, NU VA MURI, RĂMÂNE SINGUR; IAR DACĂ VA MURI, ADUCE MULTĂ ROADĂ.” Aducem VIN, amintindu-ne că la Cina cea de Taină Iisus, luând paharul cu vin, a spus: “ACESTA ESTE SÂNGELE MEU, SÂNGELE LEGĂMÂNTULUI CELUI NOU, CARE SE VARSĂ PENTRU MULȚI SPRE IERTAREA PĂCATELOR.” ... Să ne amintim poezia lui Nichifor Crainic: UNDE SUNT CEI CARE NU MAI SUNT? Să o ascultăm interpretată de Tudor Gheorghe: https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/1185665466135870 ... Despre tăria pe care ne-o dă credința noastră creștină în viața de apoi, adică în viața de după moarte, a scris poetul George Coșbuc, căruia i-a murit singurul copil, Alexandru, la vârsta de (aproape) 20 de ani: "Dar știu un lucru mai presus/ De toate câte ți le-am spus:/ Credința-n zilele de-apoi/ E singura tărie-n noi,/ Că multe-s tari cum credem noi/ Și mâine nu-s!" (George Coșbuc, Moartea lui Fulger).

Pr. prof. Ion Ciungu   Iisus, prevestind Moartea Sa și Învierea Sa, precum și rezultatul Morții și Învierii Sale, a zis astfel:  “Adevăr...