luni, 6 februarie 2012

DESPRE SUFLET


Sufletul nostru ca fiinţă spirituală activă nu poate să rămână în nelucrare. Sau face binele, sau face răul, una din două. Sau creşte în el grâu, sau creşte neghină. Dar, fiindcă orice bine vine de la Dumnezeu, iar mijlocul de a primi orice bine de la Dumnezeu este rugăciunea, numai cei ce se roagă cu osârdie, din adâncul sufletului, sincer, primesc de la Domnul har pentru facerea binelui şi, în primul rând, harul credinţei. Cei care nu se roagă este firesc să rămână fără daruri duhovniceşti, lipsindu-se de bunăvoie de ele, din negrijă şi din răceala sufletului. Şi aşa cum în inimile celor  ce se roagă cu sârguinţă şi lucrează Domnului creşte grâul pornirilor, tot aşa şi în inimile celor ce nu se roagă creşte neghina tuturor răutăţilor, care înăbuşă puţinul bine care a mai rămas de la harul Botezului, Mirungerii, şi apoi al Pocăinţei şi Împărtăşaniei. De aceea trebuie să arătăm cea mai mare grijă holdei inimii noastre, ca să nu crească în ea neghina răului: lenea, huzurul, luxul, necredinţa, iubirea de avuţie, zgârcenia, invidia, ura şi celelalte. Să plivim în fiecare zi holda inimii, măcar la rugăciunea de seară şi de dimineaţă. Să o împrospătăm cu suspine mântuitoare şi cu lacrimi, precum ploaia cea timpurie, de dimineaţă, şi ploaia cea târzie, de seară. Şi să mai facem şi altceva: să punem în brazda inimii noastre seminţele virtuţilor – credinţa, nădejdea în Dumnezeu si iubirea de Dumnezeu şi de aproapele; să o îngrăşăm, să o fertilizăm cu rugăciune, cu răbdare, cu fapte bune şi să nu rămânem nici măcar un ceas în trândăvie şi nelucrare, căci atunci când trândăvim şi nu facem nimic, duşmanul se arată foarte sârguitor în a-şi semăna neghina. «Pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul (...) a semănat neghină printre grâu şi s-a dus» (Matei 13, 25). Trebuie, de asemenea, să nu uităm că faptele bune nu se pot face fără efort şi uneori se fac chiar din obligaţie; după cum căderea noastră în păcat nu poate fi ispăşită şi nici Împărăţia lui Dumnezeu «cucerită» decât «prin stăruinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea» (Matei 11, 12). De ce oare calea cea strâmtă şi poarta îngustă duc spre viaţă? Lumea strâmtează calea aleşilor, diavolul o strâmtează, trupul o strâmtează. Acesta din urmă ne îngustează calea spre Împărăţia cerurilor.”

(Sfântul Ioan de Kronstadt,  Viaţa mea în Hristos, ed. Sofia, Bucureşti, 2005, pp 119-120).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Astăzi este A PATRA DUMINICĂ DUPĂ SĂRBĂTOAREA RUSALIILOR. Știm că la Rusalii sărbătorim Venirea Duhului Sfânt peste apostoli și Înființarea, în chip văzut, a Bisericii (Comunității) Creștine. Textul evanghelic care se citește astăzi la Sfânta Liturghie, din Sfânta Evanghelie după Matei (8, 5-13), ne amintește despre OFIȚERUL ROMAN care s-a apropiat de IISUS, rugându-L să-i vindece servitorul. Deși era păgân, ofițerul era atât smerit și avea o credință atât de mare încât Domnul nostru Iisus Hristos i-a vindecat de la distanță servitorul. Ofițerul este numit în textul evanghelic sutaș sau centurion, căci avea în subordine 100 de soldați. Minunea a avut loc în orașul CAPERNAUM. Să urmărim cum sunt redate în filmul Iisus din Nazaret (1977) apropierea ofițerului de Iisus, rugămintea, rugăciunea, smerenia, credința și vestea vindecării: https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/506487021730759 ... Să observăm CONȘTIINȚA MORALĂ ȘI RELIGIOASĂ A SUTAȘULUI din următoarele cuvinte adresate lui Iisus: "Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci zi numai cu cuvântul şi servul meu se va tămădui. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun unuia: Du-te! şi se duce; şi altuia: Vino! şi vine; şi robului meu: Fă asta! şi face." Să observăm și EVALUAREA PE CARE O FACE IISUS: "Adevăr vă grăiesc, nici în Israel, n'am aflat atâta credinţă." Din Evanghelia Sfântului Luca aflăm că ofițerul s-a apropiat de Iisus prin intermediari. … Doamne Iisuse Hristoase, Te rugăm frumos, ajută-ne să avem și noi conștiința pe care o avea sutașul! ... De asemenea, se cuvine SĂ OBSERVĂM că noi, creștinii, am moștenit o RUGĂCIUNE în care folosim CUVINTELE SUTAȘULUI. Această rugăciune o spunem ÎNAINTE DE PRIMIREA SFINTEI ÎMPĂRTĂȘANII: “Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare, să intri sub acoperișul (acoperământul) casei sufletului meu” ... . Această rugăciune a compus-o Sfântul Ioan Gură de Aur, care a trăit la câteva sute de ani după Domnul nostru Iisus Hristos, mai precis în perioada dintre anii 347 – 407. ... Cu ocazia textului evanghelic de azi, este potrivit să spunem și noi această RUGĂCIUNE, și să o repetăm cât mai des: “Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare, ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu și surpat și nu afli în mine loc potrivit ca să-Ți pleci capul. Ci, pre­cum din înăl­țime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te și acum spre smerenia mea. Și, precum ai binevoit a Te culca în peșteră și în ieslea necuvântă­toa­relor, așa binevo­iește a intra și în ieslea ne­cuvântătorului meu suflet și în întinatul meu trup. Și, precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra și a cina împreună cu păcătoșii în casa lui Simon cel lepros, așa bine­voiește a intra și în casa sme­ritului, leprosului și păcătosului meu suflet. Și, precum n-ai îndepărtat-o pe des­frânata cea păcătoa­să, cea asemenea mie, care a venit și s-a atins de Tine, așa Te mi­lostivește și de mine, pă­că­tosul, care vin să mă ating de Tine. Și, precum nu Te-ai scâr­bit de întinata și necurata ei gură, ce Te-a să­ru­tat, așa nu Te scârbi nici de întinata și mai ne­curata mea gură, nici de buzele mele cele necurate și pângărite și de limba mea cea cu totul necu­rată. Ci să-mi fie mie jăraticul Prea­sfân­­tului Tău Trup și al Scumpului Tău Sânge spre sfințire și spre luminare, spre însănătoșirea sme­­ri­­tului meu su­flet și trup, spre ușurarea greutății greșelilor mele celor multe, spre paza de toată lucrarea diavoleas­că, spre îndepărtarea și mutarea răului și vicleanului meu obicei, spre omo­rârea patimilor, spre plinirea porunci­lor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea Îm­părăției Tale. Că nu vin la Tine ca un nepă­sător, Hristoase Dumne­zeule, ci încre­zân­du-mă în bună­tatea Ta cea nespusă și ca nu cumva, rămâ­nând de­parte prea multă vreme de împărtă­șirea Ta, să fiu prins de lupul cel înțe­le­gător. Pentru aceasta mă rog Ție, Cel ce singur ești sfânt, Stăpâne: Sfin­țește-mi sufletul și trupul, mintea și inima, rărunchii și mă­runtaiele; în­noiește-mă tot și înrădă­ci­nează frica Ta întru mă­dularele mele și sfin­țenia Ta fă-o neștearsă de la mine. Și-mi fii mie ajutător și folositor, în­dreptând în pace viața mea și în­vred­nicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinții Tăi, pentru rugă­ciu­nile și mij­locirile Preacu­ratei Maicii Tale și ale slujitorilor Tăi celor fără trup, ale prea­curatelor pu­teri, și pen­tru ale tutu­ror sfinților, care din veac au bineplăcut Ție. Amin.”

Pr. prof. Ion Ciungu   “Şi auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe sluga lui. Iar ei...