sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Necazurile ne sunt de folos

de Toma de Kempis


1. Ne este de folos faptul că întâmpinăm uneori greutăţi şi împotriviri. Pentru că acestea întorc pe om către inima lui, ca să cunoască că patria sa nu este aici pe pământ, şi să nu-şi pună nădejdea sa în vreun lucru din lume. Ne este de folos că dăm uneori peste lucruri ce ne stau împotrivă, că oamenii gândesc şi vorbesc rău de noi, deşi facem bine şi cu conştiinţă curată. Pentru că acestea ne păstrează smerenia, şi ne scuteşte de fumul slavei celei deşarte. Când oamenii ne dispreţuiesc în lume, când ne dărâmă toată strădania noastră, atunci mai mult decât oricând, suntem îndemnaţi a-L căuta pe Dumnezeu, ca unul ce cunoaşte inimile, martor la nevinovăţia noastră.

2. Iată pentru ce omul ar trebui să se razime cu totul numai pe Dumnezeu, pentru ca să n-aibă trebuinţă a căuta la oameni multă mângăiere. Când omul, pe lângă toată bunăvoinţa ce ştie că are, este tulburat, ispitit sau de gânduri rele necăjit, atunci pricepe el, mai luminat decât oricând, trebuinţa ce are de Dumnezeu, fără al cărui ajutor vede că singur nu poate face nici un bine. Atunci se întristează, plânge şi se roagă pentru necazurile ce pătimeşte; atunci viaţa este o povară, doreşte moartea, care să-l scape de legăturile trupului şi să-l unească cu Hristos; atunci se încredinţează el bine că siguranţa întreagă, pacea deplină, nu sunt din lumea aceasta.

Meditaţie:
Fiecare din noi, în necazuri, poate să-şi dea seama de ceea ce este el în adevăr. «Cel ce n-a fost încercat, nu ştie nimic» zice Eclesiastul (24,9). Omul, căruia totul îi merge bine e expus la o mare primejdie. E foarte de temut ca nu cumva sufletul său să fie apucat de un somn greu şi la ora deşteptării să nu i se zică: «Adu-ţi aminte că ai primit cele bune pe pământ» (Luca 16,25). În lumea aceasta suferinţele sunt un har dumnezeiesc; ele ne îndeamnă la virtute, ne procură noi prilejuri de merit şi ne aseamănă cu Fiul lui Dumnezeu, despre care s-a scris: «se cădea ca Hristos să pătimească şi să intre în slava Sa» (Fapte 2,31-32).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Pe 20 iulie avem sărbătoare: SFÂNTUL SLĂVITUL PROROC ILIE TESVITEANUL. Acest profet a trăit în Regatul de Nord al lui Israel, în secolul IX, înainte de venirea în lume a Domnului nostru Iisus Hristos. SFÂNTUL ILIE a anunțat că va veni SECETĂ în țară, ca PEDEAPSĂ DE LA DUMNEZEU, din cauză că poporul avea conducători mincinoși (regele Ahav și regina Izabela) care au învățat poporul să se închine la idoli, la dumnezei falși (zeul Baal și zeița Astarte). SECETA a durat TREI ANI ȘI ȘASE LUNI, iar ploaia a venit numai după ce DUMNEZEUL CEL ADEVĂRAT a fost recunoscut de popor, iar prorocii falși au fost omorâți. … ILIE NU A MURIT, ci A FOST LUAT LA CER, într-o căruță de foc. Din Sfânta Tradiție a Bisericii înțelegem că Ilie va reveni dimpreună cu Enoh, înainte de a Doua Venire a Domnului nostru Iisus Hristos, pentru a osândi nelegiuirea cea fără de margini a lui Antihrist şi a însufleţi evlavia credincioşilor. ... Cu ocazia sărbătorii de azi, să ÎL rugăm pe DUMNEZEUL CEL ADEVĂRAT să ne dea și nouă binecuvântarea Lui atotputernică, pentru ca să fim în stare să-L mărturisim cum se cuvine, și de asemenea, să-L rugăm să le binecuvânteze cu sănătate, bucurii, viață îndelungată, iertare de păcate și mântuire pe toate persoanele care poartă numele Sfântului Prooroc Ilie, în România peste 120.000!

Pr. prof. Ion Ciungu   “Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, ...