de Pr. Prof. Ion Ciungu
“Dragostea … nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale,” [1]…
Centurionul roman ÎL roagă pe Iisus să îi vindece servitorul care zăcea paralizat și chinuit acasă
( a. Un exemplu de cea mai profundă smerenie ; b. Arhiepiscopul rus Andrei Rymarenko de Rockland)
În data de 2 iulie 2017, în Duminica A Patra după Rusalii, site-ul ortodox rus Pravmir.com a publicat articolul “The Roman Centurion, an Example of the Most Profound Humility”[2] (Sutașul Roman, un Exemplu de Cea Mai Profundă Smerenie), acest articol fiind o predică extrasă din cartea “The One Thing Needful” (Singurul Lucru Necesar), a arhiepiscopului rus din afara Rusiei, Andrei Rymarenko (1893 – 1978).[3]Traduc, în continuare, selectiv, din această predică (cuvintele “el”, “acest”, “om”, “l-a”, “tu”, le-am scris cu litere mici, ca în original , chiar dacă se referă la Iisus-Dumnezeu):
a. Un exemplu de cea mai profundă smerenie
“Și ca exemplu pentru noi, textul Evangheliei ni-l dă pe un sutaș roman, un păgân. Acesta este un exemplu de cea mai profundă smerenie. Acest exemplu ne arată cum un stăpân, din dragoste pentru aproapele său, devine sclav. La urma urmei, potrivit poziției lui civice, acest Centurion era stăpân nu numai peste acea sută de soldați pe care îi comanda, dar de asemenea peste toți evreii, ceea ce însemna că și peste Hristos ; pentru că evreii erau aserviți de romani.
Acest Centurion avea un servitor. Și acest servitor s-a îmbolnăvit și suferea teribil. Și atunci Centurionului i s-a spus că printre evreii care erau supuși lui era un om remarcabil care avea puterea supranaturală de vindecare. Dar Centurionul era păgân. El nu știa Sfânta Scriptură, el nu știa nimic despre așteptările mesianice ale evreilor. Pentru el Hristos era fără îndoială un om important, dar totuși doar un om, și supus lui pe lângă toate acestea. Ar fi putut să trimită după el, să-l someze. Dar smerenia șterge toate granițele. Servitorul lui era în pericol, și acest om îl putea ajuta.
Centurionul însuși a mers la Hristos. A mers și s-a rugat: nu pentru soția lui, nu pentru fiul lui, nu pentru fiica, tatăl sau mama lui, ci pentru un servitor. Și l-a rugat pe un evreu, aservit de Roma ; un cetățean roman a cerut milă, cum ar cere un sclav stăpânului său. Și a zis : “Doamne, servitorul meu zace acasă bolnav de paralizie, chinuit cumplit” (Matei 8 :6). N-a zis nimic mai mult. În aceste cuvinte fremăta toată suferința lui sufletească. Și el și-a adus suferința sufletească la Hristos. Acum el stătea cu smerenie și cu capul plecat aștepta un răspuns. «Voi veni și-l voi vindeca» a răspuns Hristos prompt. Cât de simplu. Dar priviți ce s-a întâmplat aici, la ce înălțime incredibilă s-au ridicat credința și smerenia Centurionului. El l-a oprit pe Hristos: «Doamne, eu nu sunt vrednic ca tu să vii sub acoperișul meu» (Matei 8:8). Ascultați ... «Eu nu sunt vrednic». Fiți atenți, aceasta înseamnă pocăință. Aceasta este ca și când ar fi zis: Eu sunt un păcătos, iar tu ești un om drept. Dar pronunță cuvântul numai, și servitorul meu va fi vindecat cu siguranță (Matei 8:8). Numai un cuvânt. Chiar Domnul a fost surprins de o astfel de credință. «Eu n-am găsit așa mare credință, nu, nici în Israel» (Matei 8:10). Și într-adevăr credința Centurionului a fost așa de simplă, așa de foarte smerită. «Sunt om sub autoritate, având soldați sub mine; și zic către acest om, Du-te, și el se duce, iar către altul, Vino, și el vine» (Matei 8:9). Ce exprimă aceste cuvinte? Iată ce: Tu ești Domn peste boală și sănătate, peste viață și moarte. Numai să spui cuvântul! Un cuvânt!
Iar Hristos a zis acest cuvânt: «Du-te pe calea ta, și după cum ai crezut, așa să ți se facă. Iar servitorul lui a fost vindecat chiar în acea oră» (Matei 8:13).
Ce recompensă pentru smerenie! Iată ce poate face smerenia! Să ne dea Domnul această smerenie a Centurionului.”
Arhiepiscopul Andrei Rymarenko (1893-1978)
b. Arhiepiscopul rus Andrei Rymarenko de Rockland
Biografie scurtă
S-a născut în 1893 în orașul Romny, provincia Poltava, în Ucraina. A murit în 1978 la Spring Valley, New York, SUA. A fost episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei, episcop de Rockland, vicar al Eastern American Diocese. Numele său de la naștere a fost Adrian.
“Adrian Rymarenko a fost crescut într-o familie bogată și evlavioasă din orașul Romny”.
„În 1921 pr. Adrian și-a început datoriile sale pastorale în orașul natal Romny, la Biserica Alexandru Nevsky”. Perioada aceea este caracterizată de „neliniște socială” și de „închiderea bisericilor”. „În 1926 biserica din Romny a fost închisă, iar pr. Adrian a fost trimis la Kiev, unde era «sub supraveghere».” “În 1929 a fost închis pentru scurt timp”... .
„În timp ce își servea turma în Kiev, urma ca sovieticii să invadeze în curând, iar pr. Adrian și cei care erau apropiați de el au fugit în Germania unde el a fost făcut Rector al Catedralei Învierii din Berlin.”...
În 1949, cu un grup mic de imigranți din Rusia, pr. Andrei s-a mutat în America. În 1968 a fost tuns ca monah și sfințit ca episcop. În 1973 a fost ridicat la demnitatea de arhiepiscop.
Amintiri din copilăria și tinerețea lui
„Eu am crescut într-o familie evlavioasă... Eram înconjurat de acel fel de viață ortodoxă care fusese creat timp de generații de către Sfânta Rusie.[4]În familia noastră viața se desfășura după calendarul bisericesc, după ciclul bisericesc anual. Zilele de sărbătoare erau ca niște indicatoare pe drumul vieții. Acasă erau Slujbe Divine constante, și nu numai slujbele numite paraclis, dar și privegheri de toată noaptea.
... Când îmi aduc aminte de acei ani, se ridică în mintea mea în mod inevitabil un tablou de neuitat: dimineața devreme, încă este întuneric. Tocmai m-am trezit și o văd în fața icoanelor, semi-iluminate de o făclie, pe mama. Se roagă timp îndelungat. Dar o impresie încă mai puternică mi-au făcut Slujbele Divine de dimineața devreme, la care mama noastră adeseori ne ducea și la care mergeam indiferent de vreme, toamna sau iarna! După aceste Slujbe Divine simțeai întotdeauna un fel de inspirație extraordinară, un fel de bucurie liniștită.”
„El își amintește că acest fel de viață nu era caracteristic numai pentru familia lui ci pentru toată societatea din jurul lui. După Revoluția din 1905 toate acestea s-au schimbat. El zice că bucuria popoarelor a fost acum înlocuită cu «deziluzia și dezolarea». În acest timp el urma Institutul Politehnic din St Petersburg și studia ingineria unde acele sentimente omniprezente de disperare au început să-l afecteze. În acest timp el a constatat că sufletul lui strigă : «Nu pot.» El zice,
«Simțeam că nu pot trăi cum trăiau oamenii din jurul meu. Am simțit că-mi lipsea viața aceea, felul acela ortodox de viață, care mă înconjurase în copilăria și în tinerețea mea, acea inimă ușoară care o simțeam. Aveam impresia că sunt lipsit de aerul pe care îl respirasem.»
Din acest moment el a început să caute modalități de a reînvia situația aceea în viața lui.”
Toate aceste informații despre arhiepiscopul Andrei Rymarenko le-am tradus din Enciclopedia liberă Orthodoxwiki, varianta engleză, de la articolul “Andrew (Rymarenko) of Rockland”.[5]
[1]Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 13, versetele 4-5, http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=13
[2]ARCHBISHOP ANDREI (RYMARENKO, 1893-1978), The Roman Centurion, an Example of the Most Profound Humility, Pravmir.com, 02 July 2017, http://www.pravmir.com/roman-centurion-example-profound-humility/
[3]Excerpts from "The One Thing Needful," Sermons of Archbishop Andrei (Rymarenko, 1893-1978), (Please get the full version of this book at your bookstore)
[4] Sfânta Rusie, sau convingerea religioasă și politică a rușilor că ei sunt moștenitori și continuatori ai Imperiului Bizantin Creștin, care căzuse în 1453 sub turci. Astfel că Moscova este considerată A Treia Romă. (nota trad.) Vezi și:
[5]Andrew (Rymarenko) of Rockland, Orthodoxwiki, https://orthodoxwiki.org/Andrew_(Rymarenko)_of_Rockland
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu