luni, 23 septembrie 2013

Invitaţie la lectură pentru suflet

de MONICA GUJAN, responsabil CDI,
Liceul Tehnologic „J. Lebel” Tălmaciu


        





 Apocalipsa sfântului Ioan: un comentariu ortodox /   arhiepiscop Averchie Tauşev; cuv. înainte de pr. Serafim   Rose; trad. din lb. eng. de Felix Truşcă. – Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2005.







            În lumea contemporană, caracterizată prin decadenţă morală şi religioasă, în care sufletul oamenilor este distrus de lipsa de credinţă şi atracţia pentru bunăstarea materială şi confortul trupesc, în care agitaţia continuă a vieţii menţine omul într-o stare permanentă de rătăcire, confuzie, goliciune interioară şi angoasă, în care omul nu-şi reconsideră priorităţile, căzând pradă tentaţiilor şi amăgirilor de tot felul, invitaţia la lectura unei astfel de cărţi nu este deloc inopinată.   
          Această carte conţine primul comentariu ortodox complet al Apocalipsei, scris iniţial în limba rusă, de către Arhiepiscopul Averchie Tauşev (1906-1976) - un adevărat reprezentant de seamă al Ortodoxiei - şi apoi publicat în limba engleză.
          Apocalipsa (în traducere din greceşte Descoperirea) Sfântului Ioan Teologul este singura carte profetică din Noul Testament. Ea „oferă minţii şi inimii încrezătoare semne profetice tainice despre soarta viitoare a Bisericii şi a întregii lumi.”[1]Deşi există o literatură bogată despre Apocalipsă, „nu există subiect de discuţie mai primejdios decât Apocalipsa. Interpretarea cu totul literală şi superfluă a întâmplărilor prezentate în Apocalipsă este, evident, pricină de tulburare sufletească.”[2]
          Autorul Apocalipsei se numeşte pe sine „Ioan” (Apocalipsa 1, 1; 4, 9), în opinia generală a Bisericii acesta fiind ucenicul iubit al lui Hristos, Sfântul Apostol Ioan, supranumit „Teologul”. Acestuia îi aparţin şi a patra evanghelie canonică şi trei epistole soborniceşti. Locul primirii revelaţiei Apocalipsei este insula Patmos, când Sf. Ioan se afla în exil, neavând date precise în ceea ce priveşte timpul exact al scrierii Apocalipsei (totuşi se consideră sfârşitul secolului I).
          „Apocalipsa este o descriere mistică a viitorului Bisericii lui Hristos şi a lumii întregi; ea descrie lupta Bisericii împotriva tuturor duşmanilor săi şi biruinţa finală asupra lor. Astfel, lectura acestei cărţi este o mare mângâiere, mai cu seamă în vremuri de persecuţie şi descurajare pentru creştini, aşa cum sunt şi vremurile noastre.”[3], afirma părintele Serafim Rose (1934-1982), autorul Cuvântului înainte al cărţii.
          Arhiepiscopul Averchie Tauşev tâlcuieşte şi analizează cu mult har simbolurile dificile, reprezentările tainice şi viziunile din cele douăzeci şi două de capitole ale Apocalipsei, acesta considerând ca prim izvor al studiului său un comentariu din secolul al V-lea al Sfântului Andrei de Cezareea, care la rândul lui cuprinde primele comentarii patristice despre această carte.
          Deşi anumiţi comentatori contemporani ai Apocalipsei consideră că totul este o alegorie, „Evenimentele istorice pe care le trăim şi personalităţile timpului – timp pe care mulţi, pe bună dreptate, îl numesc deja apocaliptic – ne conving că faptul de a vedea în Apocalipsă doar o alegorie înseamnă orbire spirituală. Tot ceea ce se întâmplă în prezent în lume aminteşte într-adevăr de înfricoşătoarele imagini şi viziuni ale Apocalipsei.”[4]
         
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan este sărbătorit în 8 Mai, apoi împreună cu cei Doisprezece Apostoli, în 30 Iunie, iar adormirea sa este prăznuită pe 26 Septembrie [5]. Cartea Apocalipsei este menită "să-i reconforteze pe creştinii care vor crede că, în ciuda uriaşelor şi devastatoarelor ofensive ale răului, binele suprem va triumfa prin Iisus Hristos; întru El se vor bucura atât cei ce au rezistat ispitelor căderii, cât şi cei ce au murit mărturisindu-şi credinţa.”[6]
         




[1] Arhiepiscop Averchie Tauşev, Apocalipsa Sfântului Ioan: un comentariu ortodox, Bucureşti: Editura Cartea Ortodoxă, 2005, p. 36.
[2] Părintele Serafim Rose, în: Apocalipsa Sfântului Ioan: un comentariu ortodox, Bucureşti:Editura Cartea Ortodoxă, 2005, p. 5.
3 idem, p. 32.
[4] Arhiepiscop Averchie Tauşev, Apocalipsa Sfântului Ioan: un comentariu ortodox, Bucureşti: Editura Cartea Ortodoxă, 2005, p. 49.
5 Apostolul Ioan, http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Ioan
6 ÎPS Bartolomeu Anania, în Introducere la Apocalipsa Sfântului Ioan, http://www.dervent.ro/biblia.php.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Astăzi este A PATRA DUMINICĂ DUPĂ SĂRBĂTOAREA RUSALIILOR. Știm că la Rusalii sărbătorim Venirea Duhului Sfânt peste apostoli și Înființarea, în chip văzut, a Bisericii (Comunității) Creștine. Textul evanghelic care se citește astăzi la Sfânta Liturghie, din Sfânta Evanghelie după Matei (8, 5-13), ne amintește despre OFIȚERUL ROMAN care s-a apropiat de IISUS, rugându-L să-i vindece servitorul. Deși era păgân, ofițerul era atât smerit și avea o credință atât de mare încât Domnul nostru Iisus Hristos i-a vindecat de la distanță servitorul. Ofițerul este numit în textul evanghelic sutaș sau centurion, căci avea în subordine 100 de soldați. Minunea a avut loc în orașul CAPERNAUM. Să urmărim cum sunt redate în filmul Iisus din Nazaret (1977) apropierea ofițerului de Iisus, rugămintea, rugăciunea, smerenia, credința și vestea vindecării: https://www.facebook.com/ion.ciungu.79/videos/506487021730759 ... Să observăm CONȘTIINȚA MORALĂ ȘI RELIGIOASĂ A SUTAȘULUI din următoarele cuvinte adresate lui Iisus: "Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci zi numai cu cuvântul şi servul meu se va tămădui. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun unuia: Du-te! şi se duce; şi altuia: Vino! şi vine; şi robului meu: Fă asta! şi face." Să observăm și EVALUAREA PE CARE O FACE IISUS: "Adevăr vă grăiesc, nici în Israel, n'am aflat atâta credinţă." Din Evanghelia Sfântului Luca aflăm că ofițerul s-a apropiat de Iisus prin intermediari. … Doamne Iisuse Hristoase, Te rugăm frumos, ajută-ne să avem și noi conștiința pe care o avea sutașul! ... De asemenea, se cuvine SĂ OBSERVĂM că noi, creștinii, am moștenit o RUGĂCIUNE în care folosim CUVINTELE SUTAȘULUI. Această rugăciune o spunem ÎNAINTE DE PRIMIREA SFINTEI ÎMPĂRTĂȘANII: “Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare, să intri sub acoperișul (acoperământul) casei sufletului meu” ... . Această rugăciune a compus-o Sfântul Ioan Gură de Aur, care a trăit la câteva sute de ani după Domnul nostru Iisus Hristos, mai precis în perioada dintre anii 347 – 407. ... Cu ocazia textului evanghelic de azi, este potrivit să spunem și noi această RUGĂCIUNE, și să o repetăm cât mai des: “Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare, ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu și surpat și nu afli în mine loc potrivit ca să-Ți pleci capul. Ci, pre­cum din înăl­țime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te și acum spre smerenia mea. Și, precum ai binevoit a Te culca în peșteră și în ieslea necuvântă­toa­relor, așa binevo­iește a intra și în ieslea ne­cuvântătorului meu suflet și în întinatul meu trup. Și, precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra și a cina împreună cu păcătoșii în casa lui Simon cel lepros, așa bine­voiește a intra și în casa sme­ritului, leprosului și păcătosului meu suflet. Și, precum n-ai îndepărtat-o pe des­frânata cea păcătoa­să, cea asemenea mie, care a venit și s-a atins de Tine, așa Te mi­lostivește și de mine, pă­că­tosul, care vin să mă ating de Tine. Și, precum nu Te-ai scâr­bit de întinata și necurata ei gură, ce Te-a să­ru­tat, așa nu Te scârbi nici de întinata și mai ne­curata mea gură, nici de buzele mele cele necurate și pângărite și de limba mea cea cu totul necu­rată. Ci să-mi fie mie jăraticul Prea­sfân­­tului Tău Trup și al Scumpului Tău Sânge spre sfințire și spre luminare, spre însănătoșirea sme­­ri­­tului meu su­flet și trup, spre ușurarea greutății greșelilor mele celor multe, spre paza de toată lucrarea diavoleas­că, spre îndepărtarea și mutarea răului și vicleanului meu obicei, spre omo­rârea patimilor, spre plinirea porunci­lor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea Îm­părăției Tale. Că nu vin la Tine ca un nepă­sător, Hristoase Dumne­zeule, ci încre­zân­du-mă în bună­tatea Ta cea nespusă și ca nu cumva, rămâ­nând de­parte prea multă vreme de împărtă­șirea Ta, să fiu prins de lupul cel înțe­le­gător. Pentru aceasta mă rog Ție, Cel ce singur ești sfânt, Stăpâne: Sfin­țește-mi sufletul și trupul, mintea și inima, rărunchii și mă­runtaiele; în­noiește-mă tot și înrădă­ci­nează frica Ta întru mă­dularele mele și sfin­țenia Ta fă-o neștearsă de la mine. Și-mi fii mie ajutător și folositor, în­dreptând în pace viața mea și în­vred­nicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinții Tăi, pentru rugă­ciu­nile și mij­locirile Preacu­ratei Maicii Tale și ale slujitorilor Tăi celor fără trup, ale prea­curatelor pu­teri, și pen­tru ale tutu­ror sfinților, care din veac au bineplăcut Ție. Amin.”

Pr. prof. Ion Ciungu   “Şi auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe sluga lui. Iar ei...