luni, 23 septembrie 2013

Invitaţie la lectură pentru suflet

de MONICA GUJAN, responsabil CDI,
Liceul Tehnologic „J. Lebel” Tălmaciu


        





 Apocalipsa sfântului Ioan: un comentariu ortodox /   arhiepiscop Averchie Tauşev; cuv. înainte de pr. Serafim   Rose; trad. din lb. eng. de Felix Truşcă. – Bucureşti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea Ortodoxă, 2005.







            În lumea contemporană, caracterizată prin decadenţă morală şi religioasă, în care sufletul oamenilor este distrus de lipsa de credinţă şi atracţia pentru bunăstarea materială şi confortul trupesc, în care agitaţia continuă a vieţii menţine omul într-o stare permanentă de rătăcire, confuzie, goliciune interioară şi angoasă, în care omul nu-şi reconsideră priorităţile, căzând pradă tentaţiilor şi amăgirilor de tot felul, invitaţia la lectura unei astfel de cărţi nu este deloc inopinată.   
          Această carte conţine primul comentariu ortodox complet al Apocalipsei, scris iniţial în limba rusă, de către Arhiepiscopul Averchie Tauşev (1906-1976) - un adevărat reprezentant de seamă al Ortodoxiei - şi apoi publicat în limba engleză.
          Apocalipsa (în traducere din greceşte Descoperirea) Sfântului Ioan Teologul este singura carte profetică din Noul Testament. Ea „oferă minţii şi inimii încrezătoare semne profetice tainice despre soarta viitoare a Bisericii şi a întregii lumi.”[1]Deşi există o literatură bogată despre Apocalipsă, „nu există subiect de discuţie mai primejdios decât Apocalipsa. Interpretarea cu totul literală şi superfluă a întâmplărilor prezentate în Apocalipsă este, evident, pricină de tulburare sufletească.”[2]
          Autorul Apocalipsei se numeşte pe sine „Ioan” (Apocalipsa 1, 1; 4, 9), în opinia generală a Bisericii acesta fiind ucenicul iubit al lui Hristos, Sfântul Apostol Ioan, supranumit „Teologul”. Acestuia îi aparţin şi a patra evanghelie canonică şi trei epistole soborniceşti. Locul primirii revelaţiei Apocalipsei este insula Patmos, când Sf. Ioan se afla în exil, neavând date precise în ceea ce priveşte timpul exact al scrierii Apocalipsei (totuşi se consideră sfârşitul secolului I).
          „Apocalipsa este o descriere mistică a viitorului Bisericii lui Hristos şi a lumii întregi; ea descrie lupta Bisericii împotriva tuturor duşmanilor săi şi biruinţa finală asupra lor. Astfel, lectura acestei cărţi este o mare mângâiere, mai cu seamă în vremuri de persecuţie şi descurajare pentru creştini, aşa cum sunt şi vremurile noastre.”[3], afirma părintele Serafim Rose (1934-1982), autorul Cuvântului înainte al cărţii.
          Arhiepiscopul Averchie Tauşev tâlcuieşte şi analizează cu mult har simbolurile dificile, reprezentările tainice şi viziunile din cele douăzeci şi două de capitole ale Apocalipsei, acesta considerând ca prim izvor al studiului său un comentariu din secolul al V-lea al Sfântului Andrei de Cezareea, care la rândul lui cuprinde primele comentarii patristice despre această carte.
          Deşi anumiţi comentatori contemporani ai Apocalipsei consideră că totul este o alegorie, „Evenimentele istorice pe care le trăim şi personalităţile timpului – timp pe care mulţi, pe bună dreptate, îl numesc deja apocaliptic – ne conving că faptul de a vedea în Apocalipsă doar o alegorie înseamnă orbire spirituală. Tot ceea ce se întâmplă în prezent în lume aminteşte într-adevăr de înfricoşătoarele imagini şi viziuni ale Apocalipsei.”[4]
         
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan este sărbătorit în 8 Mai, apoi împreună cu cei Doisprezece Apostoli, în 30 Iunie, iar adormirea sa este prăznuită pe 26 Septembrie [5]. Cartea Apocalipsei este menită "să-i reconforteze pe creştinii care vor crede că, în ciuda uriaşelor şi devastatoarelor ofensive ale răului, binele suprem va triumfa prin Iisus Hristos; întru El se vor bucura atât cei ce au rezistat ispitelor căderii, cât şi cei ce au murit mărturisindu-şi credinţa.”[6]
         




[1] Arhiepiscop Averchie Tauşev, Apocalipsa Sfântului Ioan: un comentariu ortodox, Bucureşti: Editura Cartea Ortodoxă, 2005, p. 36.
[2] Părintele Serafim Rose, în: Apocalipsa Sfântului Ioan: un comentariu ortodox, Bucureşti:Editura Cartea Ortodoxă, 2005, p. 5.
3 idem, p. 32.
[4] Arhiepiscop Averchie Tauşev, Apocalipsa Sfântului Ioan: un comentariu ortodox, Bucureşti: Editura Cartea Ortodoxă, 2005, p. 49.
5 Apostolul Ioan, http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Ioan
6 ÎPS Bartolomeu Anania, în Introducere la Apocalipsa Sfântului Ioan, http://www.dervent.ro/biblia.php.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

SUNTEM NIȘTE TRECĂTORI, NIȘTE CĂLĂTORI, CU MULTE LIMITE, PE ACEST PĂMÂNT LUMINAT ȘI ÎNCĂLZIT DE SOARE. Ar trebui SĂ NE PUNEM CÂTEVA ÎNTREBĂRI și SĂ CĂUTĂM RĂSPUNSURI ADEVĂRATE: “Al cui e soarele de-a pururi,/ al cui pământul pentru veac ?/ Cine-a venit aici puternic/ și cine n-a plecat sărac ?”/ … [poezie de poetul creștin Traian Dorz; citat de la Sfântul Antonie cel Mare; din fila de calendar creștin ortodox pe luna ianuarie, anul 2025, editat de Oastea Domnului]. Oastea Domnului este „AFLAREA ȘI VESTIREA LUI IISUS HRISTOS CEL RĂSTIGNIT”. Oastea Domnului a fost înființată în România la Sibiu, în anul 1923, de preotul ortodox Iosif Trifa (1888-1938). Oastea Domnului este o mișcare de înviorare a credinței creștine, de combatere a păcatelor în general, iar în special de combatere a înjurăturilor, alcoolismului, fumatului, avortului etc. ... Multe necazuri a avut acest om al lui Dumnezeu, preotul Iosif Trifa! Trei copii și soția i-au murit. A rămas cu un singur copil (Titus Gheorghe, rămas orfan de mamă de la trei ani). Dacă în anul 1935 preotul Iosif Trifa a fost caterisit de mitropolitul ortodox Nicolae Bălan, lucrarea Oastei Domnului a fost binecuvântată, în anul 1936, de cardinalul greco-catolic Iuliu Hossu. Biserica Ortodoxă Română a anulat în anul 1990 caterisirea din 1935. ... REVENIND LA ÎNTREBĂRILE CU CARE ÎNCEPE POEZIA, ne dăm seama că ÎNTR-ADEVĂR, DIN OPERĂ ÎL PUTEM CUNOAȘTE PE AUTOR, DIN CREAȚIE ÎL PUTEM CUNOAȘTE PE CREATOR. Bineînțeles, numai cine are ochi de văzut și minte de înțeles ÎL poate vedea pe Autor, pe Creator, pe Bunul Dumnezeu, în măreția și splendoarea Sa. ... Ateii spun că nu există Dumnezeu și că soarele, universul, au apărut la întâmplare, căci într-o perioadă lungă de timp este posibil să apară așa ceva la întâmplare, fără intervenția nimănui! ... Referitor la cei care nu-L văd pe Dumnezeu din opera Sa, este potrivit să ne amintim înțeleptele și frumoasele versuri scrise de poetul Vasile Militaru: "Orbule, te-ntreb pe tine/ Și răspuns gândit îți cer:/ Dacă nu vezi tu lumina,/ Nu e soarele pe cer?/ ... De asemenea, referitor la cei care spun că fără intervenția nimănui, într-o perioadă lungă de timp, este posibil să fi apărut universul, SĂ NE GÂNDIM și SĂ RĂSPUNDEM despre următoarele procese: "Procesul A : Dintr-o vilă frumoasă se formează, fără intervenția omului, după o anumită perioadă lungă de timp, o grămadă de pietre. Procesul B : Dintr-o grămadă de pietre se formează, fără intervenția omului, după o anumită perioadă lungă de timp, o vilă frumoasă. Care din cele două procese are, după aprecierea dumneavoastră, șansa de a se realiza?" ... SOARELE exprimă SLAVA lui DUMNEZEU. Un psalm ne spune că DUMNEZEU ȘI-A PUS LOCAȘUL ÎN SOARE. În acest psalm, SOARELE este comparat cu un MIRE care iese din cămara de nuntă și cu un URIAȘ (cu un VITEAZ) care aleargă cu bucurie pe calea pe care o are de parcurs, răsărind la o margine a cerului și străbătând drumul până la cealaltă margine a cerului. Lumina și căldura lui ajung peste toată lumea. ... Știm că în limbajul biblic MIRELE este DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS. https://doisautreiinnumeleluiiisus.blogspot.com/2021/02/ateii-impotriva-stiintelor-naturale-si.html https://doisautreiinnumeleluiiisus.blogspot.com/2023/07/soarele-exprima-slava-lui-dumnezeu-un.html

Pr. prof. Ion Ciungu     AL CUI E SOARELE?   Al cui e soarele de-a pururi, al cui pământul pentru veac? Cine-a venit aici pute...