de Pr. Prof. Ion CIUNGU
" Şi Maria a zis : « Măreşte suflete al meu pe Domnul şi să se bucure duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că El a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată de acum mă vor ferici toate neamurile... » " [1]
Bazele sănătoase ale ambelor cetăţenii, română şi europeană, precum şi direcţiile lor de înaintare, au perspective creştine care transcend lumea aceasta. Virtutea principală în ele este smerenia ( umilinţa ), spre care Tatăl nostru Ceresc priveşte cu aprobare, cu har, cu iubire.
 | 
Madonna in Glory by Carlo Dolci, c. 1670
| |
 | ||
 |
Modelul propus este Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos.
Părinţii fondatori ai Europei au fost "uniţi de o tendinţă politică dominantă : democraţia creştină." Ideea unificării Europei a ieşit din universalismul creştin, adică din învăţătura evanghelică potrivit căreia mântuirea adusă de Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, este universală, mai precis, este pentru orice om şi pentru orice popor.
"Părinţii Europei împărtăşeau aceeaşi voinţă de pacificare a Europei nu prin echilibrul puterilor, ca după Congresul de la Viena din 1815, ci prin reconcilierea naţiunilor europene." " Un număr dintre ei au crescut în apropierea frontierelor, uneori mişcătoare, ca Robert Schuman, născut german la Luxembourg, care devine francez după ce Moselle este ataşată la Franţa...". ..Alcide de Gasperi ( austriac…italian ), Joseph Bech, Paul-Henri Spaak și Johan Willem Beyen… ( Benelux), …Konrad Adenauer ( din Köln aproape de Sarre şi Ruhr, regiuni subiecte de dispută între ţările Europei.....).
Din anul 2000, de când “ administraţia Clinton a fost constrânsă de legislaţia americană să publice documentele clasate confidenţiale ale anilor 1940, 1950 şi 1960 " s-a aflat şi faptul că " serviciile secrete americane au dus o campanie de-a lungul anilor 50 şi 60 cu scopul de a promova o unificare europeană " , americanii fiind sponsori ai părinţilor fondatori...[2]
Drapelul Uniunii Europene ne îndeamnă să ne îmbunătăţim cu adevăratele virtuţi creştine ale Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos.
„ Proiectantul drapelului, Arsène Heitz, a recunoscut că Apocalipsa ( cartea unde este menţionat prima dată haloul de douăsprezece stele al Reginei Cerului ) l-a ajutat să se inspire.”[3] „ Apocalipsa 12, 1 este citată pentru a exprima simbolismul : « Un mare semn a apărut în cer, o femeie îmbrăcată cu soarele, şi luna sub picioarele ei, iar pe capul ei o coroană de douăsprezece stele. »” “S-a observat că data la care drapelul a fost adoptat, 8 decembrie 1955 a coincis cu Sărbătoarea Imaculatei Concepţii a Binecuvântatei Fecioare Maria, o sărbătoare decretată în 1854 de papa Pius IX.”[4]
Faptul că fostul cancelar german Konrad Adenauer îl numea pe Robert Schuman „un sfânt în costum de afaceri”, ne face să ne gândim la seriozitatea creştină care îi preocupa, chiar dacă Vaticanul nu a făcut pasul spre beatificarea lui Schuman. [5]
Ca cetăţeni români e potrivit să ne amintim faptul că, după unii lingvişti şi istorici, primele cuvinte înregistrate din limba română veche ( protoromâna ) sunt : „ Torna, torna fratre” ( „retorna” după Theophilactos ). Adică, „Întoarce-te, întoarce-te frate”. Ele datează din perioada anilor 586-587 d. Hr., când avarii şi slavii făceau raiduri în Scythia Minor şi în Moesia Secunda, transformând oraşul Tropeum Traiani în ruine. În acel context politico-militar, Comentiolus, comandantul Traciei, încercase să reziste invaziei. Totuşi, trupele romano-bizantine au fost nevoite să se retragă. Cronicarul bizantin Theophanes a notat că, în cursul unui marş de noapte, un soldat a rostit în limba mamei sale cuvintele menţionate mai sus.[6] Aceste cuvinte ne îndeamnă şi pe noi să fim atenţi şi solidari spre fapte bune.
Tot ca cetăţeni români se cuvine să ne amintim de personalităţi creştine ale naţiunii noastre. În acest an, 2012, se împlinesc 100 de ani de la trecerea în viaţa de dincolo a celui mai mare dramaturg român, Ion Luca Caragiale.
“Nicolae Steinhardt a constatat în eseul său, Secretul « Scrisorii Pierdute », că opera lui Caragiale a fost citită până în 1975 din două perspective. Perspectiva «stângistă » (avându-i ca reprezentanți pe Alexandru Piru şi Ovidiu S. Crohmălniceanu ) era caracterizată prin supralicitarea criticii burgheziei româneşti, considerată « dreapta » românească, a viciilor şi a regimului ei politic, şi cea « naționalistă », avându-i ca reprezentanți pe N. Grigorescu, Nicolae Iorga, Lovinescu, N. Davidescu, care îl blamau pe scriitor pentru pretinsa ură față de neamul său. Nicolae Steinhardt a introdus a treia perspectivă, a unui Caragiale profund creştin, creatorul unei lumi în care atmosfera generală... e blândețea, stâlp al creştinismului.” [7]
“Tudor Vianu de asemenea a evidenţiat faptul că I. L. Caragiale ţinea mult la identitatea sa ortodoxă, apelând des la Dumnezeu şi la sfinţi atât în viaţa sa particulară cât şi în scris. Potrivit lui Ioan Slavici, Caragiale se definea pe sine ca fiind « creştin drept-credincios » şi era în dezacord cu Eminescu referitor la natura religiei ( în timpul când poetul era un student pasionat al buddhismului. ) ” [8]
În anul 1900, Caragiale publica un articol în care analiza situaţia românilor în raport cu Biserica. Citez selectiv din el :
„ Încă demult, lumea noastră românească nu mai merge la biserică. Oamenii de sus, de mijloc şi de jos au uitat demult cărarea ce duce la locaşul icoanelor.
Boieri, ostaşi, meseriaşi, negustori, dascăli, slujbaşi, mari şi mici, s-au lepădat de datoriile către legea lor creştinească – toţi sunt astăzi liber-cugetători.
Şi, fireşte, dacă dumnealor sunt astfel, trebuie şi femeile dumnealor să fie astfel, adică liber-cugetătoare; şi, prin urmare, cum ar putea să fie copiii dumnealor altfel decât sunt mamele, adică altfel decât liber-cugetători!
Dar să nu exagerăm!
Boierimea, ostaşii şi slujbaşii, deşi liberi-cugetători, tot mai merg uneori să auză, dacă nu chiar s-asculte, Evanghelia – anume când M. S. Regele se duce cu ceremonialul obicinuit, la zile mari, ori la Mitropolie, ori la Sf. Nicolae-n Şelari, ori pe malul gârlii la Bobotează.
…………………………………………………………………………………………………..
Treceţi, vă rog, foşti creştini ortodocşi, astăzi liber-cugetători, treceţi duminecă dimineaţa pe la frumoasa catedrală catolică a Sfântului Iosef, pe la biserica protestantă şi pe la cea calvină; treceţi, vă rog, foşti creştini ortodocşi, compatrioţii mei, liber-cugetători astăzi, treceţi vineri seara pe la sinagogile mozaice – şi vedeţi ce se petrece acolo, în acele locaşuri clădite de oameni pentru adăpostirea sfintei credinţe în Dumnezeu, lăsate lor de la moşi-strămoşi.
Vedeţi, ce de lume! Ce de oameni, ce de femei şi de copii!
Priviţi-i! Bogaţi şi săraci, voinici şi neputincioşi, tineri şi bătrâni. Sunt între ei învăţaţi deosebiţi şi oameni de rând, fiinţe, pe drept ori nu, mândre şi fiinţe umile, oameni cu griji sdrobitoare şi oameni fără nici o grijă; toţi vin acolo să se roage împreună Lui, cum I s-au rugat şi părinţii lor, şi să-nveţe pe copii lor a se ruga cu dânşii.
Sunt între ei bravii şi cuminţii germani, francezii cei subţiri la minte şi nobilii italieni, şi alte neamuri strălucite ale Europei, şi îndrăzneţii unguri, şi neînduplecaţii evrei. …”.[9]
Diagnoza pusă de Caragiale pare a fi valabilă şi azi, cu condiţia să schimbăm unele cuvinte. De ex., în loc de M. S. Regele să punem Preşedintele, în loc de boieri să punem politicieni, patroni…etc. Eminescu pare că, de asemenea, ne ajută spunând: „Alte măşti, aceeaşi piesă / Alte voci, aceeaşi gamă…”.
Oare, epitetul de „escroc grec” dat de Eminescu lui Caragiale să-şi aibă pricina în Veronica Micle cu care şi Caragiale a avut o relaţie sentimentală ? [10]
Oricum, genul feminin are un mare rol de jucat în societate. E momentul să reafirmăm încă o dată că modelul de urmat este Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului nostru Iisus Christos.
Oricum, genul feminin are un mare rol de jucat în societate. E momentul să reafirmăm încă o dată că modelul de urmat este Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului nostru Iisus Christos.
[1] Noul Testament, Evanghelia după Luca, cap. 1, v. 46-48, http://www.biblia-bartolomeu.ro/index-C.php?id=NT-Lc-01
[2] Pères de l'Europe, Un article de Wikipédia, l'encyclopédie libre, Des Pères fondateurs unis par une tendance politique dominante : la démocratie chrétienne ; Une volonté commune de réconciliation des Européens, ; Les motifs de l’engagement européen
[3] Charlemagne, Real politics, at last? Finally, there is a pan-European debate—but it may not help the EU
vezi şi
vezi şi
Maria Europea : histoire du drapeau européen.
[5] Ambrose Evans-Pritchard in Metz, Vatican resists drive to canonise EU founder,
[6] CHRONOLOGICAL HISTORY OF ROMANIA, …under the guidance of CONSTANTIN C. GIURESCU…, EDITURA ENCICLOPEDICĂ ROMÂNĂ, Bucharest, 1974, p. 40. vezi şi Torna, torna, fratre!, De la Wikipedia, enciclopedia liberă, http://ro.wikipedia.org/wiki/Torna,_torna,_fratre!
[7] Ion Luca Caragiale, De la Wikipedia, enciclopedia liberă, , Aprecieri critice http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Luca_Caragiale
[8] Ion Luca Caragiale , From Wikipedia, the free encyclopedia, Conservatism and traditionalism, http://en.wikipedia.org/wiki/Ion_Luca_Caragiale
[9] Caragiale, Noi şi Biserica, în Universul, 7 ianuarie, 1900,
[10] Ion Luca Caragiale , From Wikipedia, the free encyclopedia, Inspector general, http://en.wikipedia.org/wiki/Ion_Luca_Caragiale
